"Partidă superbă" - așa se conchide pe ProSport că ar fi fost meciul cât o finală de campionat, de luni seară. Și n-am avea de ce dăm drumul la contraziceri dacă aproape două treimi din acest derby FCSB - Viitorul n-ar fi contat pe teren decât o echipă, cea silită la la folosirea de inițiale.
De mult (nici că se poate aminti ușor de când anume!) nu s-a mai arătat așa dezlănțuită trupa antrenată de un Reghecampf dat deja ca și plecat spre mult mai îndestulătorul Golf, precum în această prima repriză. Și nici atât de ratangie, într-o veselie dublată și de orbul găinilor lipit de retina arbitrului în două faze de penalty. Chiar sculele liderului - și, după mulți, ale întregului campionat, Alibec și Boldrin - au cocoțat bomboana în vârful colivei irosirii (de ocazii care mai de care). A trebuit să apară capul lui Pintilii la centrarea brazilianului, în combinație cu bizara apatie a lui Benzar, ca să se facă dreptate dominării absolute, ce s-a izbit și de bare, și mai ales de cerbicia lui Râmniceanu, probabil în seara de grație a carierei sale.
Legea nescrisă a plății pentru ratări s-a aplicat din nou, lui Țucudean fiindu-i de ajuns trei minute de prezență în iarbă ca să profite de ceea ce sigur observase de pe margine - descoperirea în apărare a adversarei, prea ocupată cu treburile asediului. O egalare cam lesne survenită, la primul și singurul șut pe poartă al oaspeților!, și un egal al norocului pentru echipa de la mare. Cum-necum, cu baftă sau nu, Viitorul rămâne în cărțile pentru titlu, care pot fi făcute acum,în principal, de Contra: urmează eternul derby, în care "Guriță" îi poate da o mână zdravănă de ajutor lui Hagi, dar el joacă în primul rând pe membrul superior personal, pentru dinamovistul care este și antrenorul mare ce se visează și promite.
George PLAURIAN
P.S. Patru medalii, dintre care două de aur, din tot atâtea posibile - iată o performanță excepțională a gimnasticii noastre la Europenele disputate la Cluj-Napoca. Rezultatele din finalele pe aparate ar contrazice ideea din editorialul precedent, cu ce am fost și ce am ajuns în sportul Nadiei. Ea bătea însă către ratările în lanț ale "schimbului de mâine", iar faptul că doar Larisa Iordache (cu un bronz prețios la revenirea după o gravă accidentare) ține sus steagul speranțelor e un motiv de îngrijorare. Toată prețuirea pentru revenirea în triumf a marii campioane Cătălina Ponor și față de recordurile lui Marian Drăgulescu, dar să ne uităm un pic și prin buletinele lor...
George PLAURIAN