Rămâne cum am stabilit, mai corect zis cum am anticipat: Hagi e conștient că nu poate merge pe două fronturi deodată, a lăsat-o moale în Cupă pentru a avea vedetele proaspete în campionat la a doua luare-n piept cu Șumudică, picată în program cam aiurea-n tramvai, după puține zile de la prima. Și i-a ieșit, a câștigat la Giurgiu, după un meci în care - a treia oară în aceeași etapă de play-off! - un jucător a dat recital, Florinel Coman apărând luni seară în rolul deținut anterior de Ciprian Deac și Denis Alibec.
Pe scurt și la concret, acest 2-1 anulează orice veleitate a Astrei de a-și păstra titlul de campionă și elimină orice urmă de îndoială că Viitorul chiar il poate prelua. Dar dincolo de concluzie e filmul de stat mâța-n coadă și baba în șpagat prin care s-a stabilit acest rezultat. Cei care l-au văzut fără prejudecăți pot afirma că au urmărit o primă repriză rarisimă, spectaculoasă, nebună de-a dreptul, de nu le prea vine să creadă că le-a oferit Liga 1 una ca asta. Și dacă telespectatorii (că în tribune se știe cum e de regulă la Giurgiu) se miră, ce să gândească aceia care nu-și permit accesul la canalele cu drepturi de transmisie când află ce află? Că totul s-a decis într-o jumătate de oră, la 2-0 constănțenii permițându-și luxul de a rata două lovituri de la 11 metri, inclusiv prin cel mai prețios titular, iar la 2-1 au trimis în bălării ,din același loc, astralii?? Că tocmai Săpunaru, despre care se afirma deunăzi că ar fi jucătorul-metronom al sezonului, comițând nu una, ci trei gafe care mai de care???
Cu asemenea întâmplări în desfășurare, meciul va continua să stârnească valuri mari, între părerea că a fost unul ca pe mână, de antologie, și aceea de un nou blat, cum s-au întrecut internați să afirme de când mai era destul până la ultimul fluier și mai erau ocazii de ratat. Nu-i de băgat mâna-n foc chiar până la cot contra suspicionitei, maladie cronică a românului din U.E., dar măcar o întrebare e de aruncat: chiar ar putea fi conceput și respectat un asemenea scenariu, într-atât de bătător la ochi, sub atâtea camere și puzderia de priviri?
George PLAURIAN
George PLAURIAN