Așa se topește oțelul?

    E iarnă încă și mai există FOTE. Mulțumită Festivalului vegheat de flacăra olimpică aprinsă prima dată pentru o întrecere organizată la noi, descoperim și învățăm. De pildă că românii pot zbura cu schiurile mai departe decât tinerii din țări cu mare tradiție. Sau că un sibian de 28 de ani visează la calificare olimpică în snowboard cross, disciplină despre care imensa majoritate a microbiștilor habar nu are (nu avem) cu ce se mănâncă. Dar mai ales cum poate fi posibil ca un lot socotit cu zero șanse la trofee să ajungă, totuși!, la aur și argint într-o altă probă la fel de cunoscută nouă, publicului larg, precum momentul exact în care România va fi primită în Schengen.

    Triumful cu totul neașteptat al lui Emil Imre la short-track și tot ce se petrece, încă, de la Brașov în sus ne umplu de inedit, ne stârnesc admirație - unora chiar mândrie, fără a putea ține însă de foame, foamea de fotbal. Admirăm, unii cel puțin, de la distanță, dar tot la ce va fi diseară zboară gândul și marea pasiune (după ce aseară am privit uimiți cum Barça a avut și peste 70 la sută posesie, fără a-i folosi la ceva în fața unui Milan care s-a închis în cel mai pur și finalmente eficace stil italian). Steaua și CFR pleacă, frățește, de la 0-2 în meciurile de acasă cu mult mai galonatele Ajax și Inter, având totuși ceva mai multe credite decât Imre înainte de FOTE, măcar în numele adevărului că balonul e rotund și nu taie abrupt precum patina. Fiecare are șansa sa, mare-mică, chiar dacă suporterii nu vor mai umple tribunele ca în alte ocazii, în primul rând din cauza prețului la bilete, fixat la nivel de Amsterdam pentru niște membri ai UE ce nici nu pot îndrăzni să viseze la salariile olandezilor.

    Lipsa de realism și de busolă în gospodărirea fotbalului autohton primește a mia una atestare în ceea ce dezvăluie edilul-șef de Galați a se petrece cu campioana de ieri-alaltăieri. Printr-un comunicat oficial transmis din scaunul de primar sau prin afirmații făcute la un post tv, omul de sport Marius Stan pune degetul pe rana Oțelului: aterizat de curând în curtea fotbalului, afaceristul Adamescu a primit un club cu 7.000.000 în cont după aventura europeană, dar nu și-a plătit echipa de trei luni, iar noul contract al lui Grigoraș nu a fost semnat! Pas de mai înțelege ceva din această altă fațetă a implicării capitalismului românesc de tip nou în sport... Așa se topește - sau, cine știe, îngheață – oțelul, că de călit, precum acela din patinele campionului FOTE, nu poate fi vorba!