Infrângeri pe linie

Octavian Goga: "Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală".

Cuvintele nu aparțin vreunei secături care rostește cam aceleași lucruri de 27 de ani încoace ci poetului și fostului prim-ministru (1938) Octavian Goga. E drept, a scris asta în 1916, când Germania redusese ”Vechiul Regat” la Moldova și ceva din Țara Românească, iar în săptămânile în care a condus destinele țării suprafața și populația țării crescuseră de vreo 3 ori.

Acum vreo 10 ani un alt prim ministru, CPT, spunea că sportul nu se află printre primele 10 priorități ale țării. Nici sportul, dar nici moralitatea, decența, bunăstarea, cinstea, corectitudinea nu este o prioritate. Fiecare se descurcă cum poate. Și nu numai populația țării a scăzut, după 1990, cum n-a scăzut după niciun război dezastruos ci și numărul echipelor, jucătorilor și al spectatorilor se află la limita inferioară. Sigur, au fost vremuri când politicienii au oferit mai mult circ țării, numit pe atunci sport (acum politică televizată).

Joi Simona Halep ajungea, oarecum surprinzător în finala de la Roland Garros și ca patrioți inconștienți vedeam deja victoria Simonei, după 2 ani în care am vrut întotdeauna să câștige mai mult decât a reușit. Simona se apropia de vârsta de 26 de ani, adică aceeași la care Ilie Năstase câștiga primul său turneu de mare șlem. Adversara Simonei, letona (ați auzit de țara asta, care vreo 70 de ani din secolul trecut nu a existat pe harta Europei ?) Jelena Ospapenko împlinise 20 și avea în carieră un mae 0 la turnee cucerite. Astăzi rezultatul îl știm: Simona a condos cu 3-0 în setul 2 și 3-1 în setul 3, Jelena le-a câștigat pe ambele (6-4 și 6-3). La 3-0 în setul 2 se părea că Jelena își pierduse iremediabil calmul, în timp ce Simona aștepta, foarte calmă, greșelile letonei. Dar aceasta și-a reglat retururile și Simona a oboist, pierzând 5 game-uri la rand în ultimul set. Păcat, dar mai mare păcat că am avut parte de comentariul ”celebrului CTP”. Am căutat un alt canal care să transmită meciul, dar nu am avut norocul ăsta. Așa că de la elogierile țipătoare la adresa Simonei, de parcă vorbea în fața lui Ceaușescu, CTP a trecut la o elogiere a adversarei. Sigur, dacă la noi nu lingi marile ”succesuri” sau nu scuzi ”ghinionul de neșansă” nu ești băgat în seamă de consumatorii de media mizerabilă (ca să nu zic de k…). Nu există un comentariu echilibrat și, poate, nu a existat niciodată de vreo 50 de ani, de când se transmit meciuri internaționale. Un singur lucru aș sublinia: în ultimii 50 de ani tenismenele noastre au câștigat un singur turneu de mare șlem (Virginia Ruzici), potențialul nostrum fiind de 20-23 milioane de conaționali. Letonia a reapărut pe harta Europei în 1991, are o populație de 2 milioane locuitori dintre care una a câștigat un turneu de mare șlem la numai 20 de ani. La fotbal majoritatea ”specialiștilor” erau ”optimiști”, adică știți dvs, pesimistul spune mai rău decât atât nu se poate, iar optimistul spune ”se poate”. După 0-3 pe stadionul Național nu am crezut în vreo minune, așa că 1-3 nu mă surprinde. Față de meciul de anul trecut, de astă dată 2 goluri ”le-au marcat ai noștri”, adică au oferit 2 penaltyuri polonezilor. Firește, jucătorul lor care valorează nshpe milioane de euro nu a ratat. Adică valorează atât cât toată naționala noastră cu stafful federal și toți ceilalți jucători la un loc. Iar pe banca de rezerve a stat golgheterul Anderlechtului, Teodorczyk, care a marcat 22 goluri in 38 meciuri ale campionilor Belgiei, în timp ce ai noștri doi ”belgieni” au marcat 4+5 goluri pentru același Anderlecht. Valoarea lui Teodorczyk este estimată la 10 milioane euro.

Dacă rezultatul cu Polonia nu a surprins pe nimeni, liga 1 bate anul acesta 3 recorduri.

Media de goluri marcate pe meci în cele 268 meciuri jucate este de 2,2873, mai proastă ca în 2014-15 (2,2876). Veți spune că echipele sunt foarte bune și este greu să marchezi în liga 1 ? Dar atunci de ce au luat campionii 5-0 în meciul lor de debut, de anul trecut, în UEFA Europa League ? Al doilea record este cel al mediei de spectatori, care a scăzut la 2964, o cifră calculată pe baza cifrelor de spectatori estimate de jurnaliștii GSP, pentru că la noi nu contează câte bilete se vând și nici câți oameni mai vin la meciuri. Să trăiască Digisport, Dolce și Look TV, că fără ei probabil vor mai fi bani pentru câte o sticlă de whisky de jucător la fiecare final de meci. E drept că cifra de spectatori plătitori la un meci a mai crescut, de la un număr de 7 bilete vândute la un meci Astra Ploiești - Gloria Bistrița (de pe vremea cooperativei), la 30, 45 sau 50 de spectatori la 6 meciuri ale pandurilor. E drept că gorjenii au anunțat milioane băgate într-un stadion nou, pe care-l vor folosi cu mândrie atunci când vor juca în liga a II-a (dacă nu vor falimenta până la toamnă), asta în timp ce UTA (de 6 ori campioană națională) a jucat pe la Șiria.

Și s-a mai stabilit un record: titlul de golgheter al campionatului a revenit albanezului Azdren Llulaku, care a marcat 16 goluri în 20 meciuiri jucate pentru Gaz Metan, care s-a grăbit să-l vândă, în timp ce Andrei Cristea a jucat în 35 meciuri de campionat (din 40 posibile) și a marcat 11 goluri. Tot 11 au marcat Cristian Bud, Aurelian Chitu, Denis Alibec și Adam Nemec. Un record al primei ligi s-a stabilit în 2013-14 când titlul de golgheter a revenit lui Liviu Antal, cu 15 goluri, urmat fiind de Budescu, Lemnaru și Rusescu, toți fiind exportați și reveniți de atunci. Dar acum 3 ani, primele 4 locuri au revenit unor jucători români, în timp ce în acest sezon niciun roman nu a depășit 11 goluri. Nu a fost nicio ediție de campionat divizionar, până acum, în care un român să nu marcheze mai mult de 11 goluri, deși au fost campionate cu numai 14 meciuri jucate (Dobay, 16 goluri în 1932-33).

Dar nu este totul pierdut pentru Răzvan Burleanu: play-offul a adus mai mulți spectatori în tribune, juniorii au fost tot mai căutați de echipele care trag cel puțin penytru un loc de Europa League, iar România are șanse de a termina pe locul 2 în grupă, dacă va obține 4 victorii în ultimele 4 meciuri (iar dacă Polonia le va piarde pe toate 4 România poate termina chiar pe locul 1). Dar soluția cea mai plauzibilă: România obține 4 victorii în meciurile din toamnă, iar Muntenegru și Danemarca mai fac, fiecare, câte un egal, cu excepția înfrângerilor în fața României. Asta theoretic, practice vedem la toamnă (când sperăm că Juventus va întrece media de spectatori reușită anul acesta de Voluntari – 718, Pandurii reușind o medie de 734 spectatori - asta dacă nu cumva s-a greșit la estimările jurnaliștilor). Dacă Steaua nu ar fi existat (nici ea, nici Fac Ce Spune Becali), media de spectatori ar fi coborât la 1701.

Romeo Ionescu