Campionatul derby-urilor

Se scurg etapele una după alta, iar campionatul României este mai strâns că niciodată. Poate, doar în subsolul clasamentului putem vorbi de două echipe care mai au de doi bani speranţe pentru a rămâne în prima ligă şi ar mai fi Oţelul şi FC Braşov care sunt situate pe locuri călduţe în clasament. În rest, două războaie între şase-şapte echipe care visează la milioanele oferite de UEFA pentru participarea directă în Champions League (sau, mai bine zis, patronii lor) şi alte şase-şapte echipe care luptă pentru a nu juca sezonul următor imediat după ce au servit micul dejun dimineaţa.

Cu toate că toţi microbiştii sunt entuziasmaţi că avem,după mult timp,un sezon cu adevărat pasionant aşa ca o paranteză, mă bucură tare mult acest lucru, văd că oamenii au reînceput să meargă pe stadioane, totuşi, sunt un pic intrigat de faptul că atât de multe echipe se luptă la titlu. Practic nu există etapă în care să nu avem un meci derby, în care cele două combatante să aibă şanse reale la câştigarea campionatului. Însă, observ cu amărăciune că aceste echipe se întrec în eşecuri sau semieşecuri, iar majoritatea duelurilor de la vârf se termină nedecis. Cu siguranţă că miză este enormă, însă nu cred că acesta este motivul pentru care Steaua se chinuie incredibil etapă după etapă, Urziceni, campioana en-titre a trebuit să aştepte meciul cu ultima clasata pentru a câştiga primul meci din retur,i ar Dinamo să piardă puncte acasă împotrivă Ceahlaului, care la oră respectivă era lanternă roşie. Şi atunci, ce să fie? Să fie de vină E-urile din alimente? Apa carbogazoasă? Cafeaua fără cofeină? Sau să fie de vină chiar conducătorii cluburilor, patronii, care sunt mai preocupaţi să apăra pe la televizoare şi să dea declaraţii care mai de care, în loc să se asigure că în curtea lor este armonie şi o atmosferă propice performanţei? Las la aprecierea dumneavoastră.

Am vorbit mai sus de Dinamo. Nu sunt dinamovist, nu am fost niciodată, însă nu pot să nu îi apreciez pe jucătorii şi antrenorii de acolo pentru ce au făcut în ultimele etape. În afară de accidentul cu Ceahlăul, au avut o serie de rezultate bune şi, spre deosebire de celelalte contracandidate, au etalat şi un joc plăcut şi eficient. Nu vreau să folosesc clişeul "echipa momentului”, am urât dintotdeauna această expresie, însă, dacă toţi cei implicaţi la Dinamo (şi aici mă refer chiar la TOŢI!) vor reuşi să îşi canalizeze eforturile către obiective realiste şi să facă acest lucru într-un mod concertat, eu zic că au cele mai mari şanse să se bucure la final. Trebuie să menţionez şi că apreciez în mod deosebit la cei de la Dinamo cum au reuşit să îl readucă în circuit pe Florin Bratu după o accidentare care, în general, curmă carierea, însă clubul Dinamo a dovedit profesionalism, a crezut în jucătorul Florin Bratu, l-a încurajat pe omul Florin Bratu şi sunt convins că Bratu va însemna mult pentru Dinamo şi pe viitor.

Ieri,mă plimbăm în parc, profitând de vremea frumoasă. Mi-a atras atenţia un părinte, care şi-a luat copilul de la joacă: "Hai,tati,începe meciul!".

PS: Nu ştiu în ce măsură se justifica în contabilitate banii pe care i-a plătit RDS pentru achiziţionarea drepturilor TV pentru Liga I din România (mai nou Ligă I Gamebookers), însă eu sunt unul dintre cei fericiţi că pot urmări aproape toate meciurile din fiecare etapă, chiar dacă asta înseamnă că sâmbătă seară trebuie să dorm pe canapea...

György László Balint