Nu e mult de atunci, de când fluieram a pagubă pe marele stadion de altădată, numărând lesne spectatorii strânși la un meci de primă divizie - câteva zeci, cu cronicari cu tot. Și nu era nici puzderia televiziunilor care să îndemne la alegerea desfătării în fotoliul de acasă, cu berica în față, în detrimentul drumului cu itebeul...
Chiar pe incendiar final de campionat și tocmai în zi de Adunare Generală care decide soarta Craiovei, acum și aici nu-i loc pentru fotbal. Când România uimește și-și înalță steagul mai mult, mai sus decât tot restul continentului la un loc - iar asta în însăși inima Europei Unite - nu ne mai poate arde de Chiajna...
Legea e făcută de simpli muritori, dar cum numai Dumnezeu dă iertarea cea mare, slavă Lui: o lună, cu începere chiar de azi, vom fi scutiți de asediile lui Jiji asupra ochilor și urechilor microbiștilor! Cum nici postura de deținător al celui mai titrat club românesc nu-i poate fi de ajuns, omulețul din Pipera s-a vârât...
Bucureștiul e în extaz. Găzduiește cel mai mare eveniment sportiv din istoria sa. A mai fost Universiada din 1981, dar atunci nu erau în joc atâția bani. Nici atâtea cepuri date la butoaie de bere pentru oaspeții Capitalei. Nici 35 de camere de televiziune într-un singur loc.
Își zic câini și se cred răi, dar nu mai sperie pe nimeni. Din Miami până-n Groapă, se latră doar la lună - adio titlu! I-au călcat trenul, CFR-ul, Kapetanos, fiul lor Brutus (acum Ando, după rolul similar jucat de Clau-gol sau "Prințul" Cristea). Scheunatul e jalnic, mușcătura vine și din interior: jucătorii dezvăluie...
Vorba unei femei de serviciu de pe vremuri, când și "Flacăra" era revistă mare (tovarășa pocea cuvintele cu un teribil umor involuntar): babalonie, nu altceva, e campionatul acesta! Mai ales acum, pe final, cu graba asta nebună de a termina mai repede, la ordinul Comunității Euro-fotbalului, totul nu-i decât un lung...
Sigur că Rapid - Steaua a fost meciul cel mare al etapei a 28-a. Unul de care pe care, de luat picioarele la spinare într-un sens sau altul al podiumului. Eternul derby n-a decis însă treaba pentru titlu, decât poate în favoarea celorlalte trei echipe aflate la pândă. Uriașa ratare a lui Mihai Costea și greșelile arbitrului ceh...
Cumplite au putut fi chinurile prin care au trecut granzii în zilele din urmă. Și Dinamo, da, care a jucat la fel de prost cum o tot face jucăria stricată a cefereului și a încasat-o sub Tâmpa - însă nu de mediocritatea campionatului nostru ne arde când vorbim de o săptămână a patimilor.
Fără ocolișuri, ca între tovarăși în pasiune, o spun sus și tare: nu mi-a plăcut ce s-a putut întâmpla aseară pe Camp Nou. Știu și îmi asum, unii mă vor acuza de subiectivismul fanului declarat al Barcelonei, dar dincolo de acest amar e o anume deznădejde, fiindcă marți s-a petrecut mai mult decât eliminarea lui...
Chiar în preziua Sfântului Gheorghe, un altfel de balaur decât acela ucis de Marele Mucenic a intrat în agonie. Cvasianonimii adunați sub flamura fotbalului în comuna de lângă cartierul Militari au îngenunchiat creatura scumpă de la Cluj. Dacă echipa din Chiajna mai pune astfel o floare în buchetul celei mai frumoase primăveri...
Trebuie că nu ați uitat cum plângeau steliștii după iarba lor de acasă când ciudatul conflict iscat între patron și Armată îi silea la turul stadioanelor pentru a face pe gazdele. Acum, cu lucrurile revenite la normal, Ghencea a gemut de lumulița strânsă pentru a-și vedea favorita prinsă din nou în hora cea mare.
Într-o aceeași zi din Săptămâna Luminată, cel mai cucernic și cântăreț de psalmi dintre patronii fotbalului de pe întregul mapamond a câștigat două meciuri cu procurorii. Doar două, dar cu puncte câte în nouă, cel puțin una dintre disputele din justiție purtând semnificații asupra fenomenului sportiv pe ansamblu.
Andone a scăpat cu fața curată din duelul cu altă glorie dinamovistă, redebutând neînvins la noul domiciliu de lucru al lui Gigi Mulțescu. Ăsta-i CFR, cu sau fără cel mai fălcos antrenor - nu joacă mai nimic, dar e "liderul pe care l-a uitat Dumnezeu pe primul loc", cum scrie la Gazetă un ziarist interesant, Remus Răureanu.
A venit Cupă europeană la București, cu Platini cu tot, Arena Națională ne e socotită magnifică de la vârful forului continental, dar tot de oile noastre pare că ne pasă mai întâi și mai apoi. Avem trofeele noastre de dat și multe socoteli de încheiat spre un final de stagiune încă mai întărâtat, după ce împricinatul din cazul...
Chiar așa se crede antrenorul fără frică nu numai prin rima la propriul nume - executat în direct, precum Împușcatul din acel Decembrie! Meciul cu Chiajna, de sub Tâmpa, a pus cireașa pe tortul celei mai aiuritoare etape, la finele căreia lidera anului ajunge o echipă ce se bate la retrogradare, reprezentanta comunei din...
O fi Liga 1 mult sub One sau Premier. E just că la soare ne putem uita dar la Champions League ba. Avem parte de fotbal cu lingurița, polonicul fiind pentru scandaluri și trimiteri mitice la brutărie. Și totuși, campionatul ăsta șchiop ne cam ține cu sufletul la gură sau măcar în bărbie, prin năzdrăvăniile servite etapă de etapă.
Am văzut undeva socoteala asta, a celor mai bine de trei ani de proces, cu 42 de termene și 50 de martori audiați în dosarul de vreo 25 de kilograme al transferurilor de 12 fotbaliști. Mai întâi tinerelului chilug ex-șef al ANAF i-a miros a pute ceva-ceva în toată tărășenia, apoi cazul a fost preluat de onor Procuratură.
Vasluiul a punctat la impresia artistică, dar n-a putut înfrânge un lider modest în exprimare, obsedat numai de puncte și lipsit de cea mai măruntă preocupare pentru desfătarea privirilor. Augusto Inacio își onorează cv-ul și-și ține cuvântul, dă culoare campionatului anost, titularizează jumătate de echipă eminamente ofensivă.
Mamă, ce putea fi la gura lor, câini sau feciori de șine, înainte de derby! Bla-bla-bla victorie, bla-bla-bla până la capăt, de ziceai că bietul titlu de campioană va trebui să dea cu banu' ca să se hotărască între "Groapă" și zidul pe care atârna celebra cugetare nu e pește ca stavridul, nici echipă ca Rapidul.
Mă tot minunez după ce am aflat și documentat. Ca să nu o fac precum cucul, de unul, vă poftesc serios (nu pus pe ghidușii precum în cântecul acela cu "și de-al naibii ce eram...") să luați aminte și să ne mirăm dimpreună. 2128 de kilometri înghițiți de luni până joi și mai apoi. Ziua, dar și noaptea.
Pentru ca fotbalul este și jucat, și judecat tot de oameni, una și aceeași pe fond întâmplare poate avea două soluții (ce să-i faci, și justiția care hotărăște nu soarta unei faze în iarbă, ci destine, mai intră-n eroare). Iacătă așa cum pe San Siro și în San Vaslui portarii se aruncă în picioarele atacanților...
Na, că am văzut-o și pe-asta, ca întreg megalomanu' să se-mpiedice de-un ciot, adică Steluța Războinicului logoreei de umbra fostei echipe de cupă europeană, ajunsă un fel de ciucă a bătăilor de când a rămas fără Eric sau Pârvulescu. Semieșecul cu Gazul ca și evaporat îl lasă, mai mult ca sigur, fără pâine pe Ilie Stan...
Așa-s ei, se bat cu pumnu-n piept că le curge prin vene sânge în culorile cutăriței echipe, dar când îi iei la scuturat nu se prelinge din ei decât zoaie. Adicătelea OZI (obiecte zburătoare identificabile), injurii sexoase și instincte deloc haioase. Băgând și ceva la bord, din nevinovate ambalaje vârâte chiar sub nasul jandarmilor...
Cu care să începem, că nu avem (măcar) câte una bună și una rea ?! Scriam ieri despre o etapă dată naibii dar, după ce s-a întâmplat și comentat joi, runda asta a fost una de-a binelea turbată, repetarea de cifre - 22 - venind sigur dinspre Necuratul fotbalului. Deraiere de Rapid, clacaj la Vaslui, impotență a Stelei...
Un timbru cu podoaba bovidului pe cale de dispariție înseamnă aur, la propriu și la figurat, pentru posesor. Un fotbalist poreclit Cap de zimbru poate reprezenta garanția marii experiențe pentru clubul deținător, de vreme ce cv-ul lui Cătălin Munteanu e plin de Steaua, Spania, Dinamo și aureolat de 17 tricouri ale naționalei în vreo 16 ani.
Să fiu scuzat că-l iau așa la pertu, ca pe marginea șanțului comunal, pe un ilustru necunoscut, însă prea a sărit gardu' muhaiaua asta! Pe lângă fapta sa, până și năvălirea în teren a derbedeului din Ploiești - agresor de Galamaz - pare o ciozvârtă oarecare aruncată în oală cu lăturile fotbalului nostru.
...cum cine pe cine ? Gașca nebună, doar ea!, putea să ferfelească echipa care se tot pregătește de Liga Campionilor, după visul ce-a visat neîncetat pacientul numărul 1 din spitalul de lângă "Groapă" și din fotbalul nostru. Puștii cu buzunare prin care suflă vântul s-a purtat ca niște răi și niște famenicum ar zice Poetul...
Parcă așa se impunea tăcerea în jocurile copilăriei, cineva din grup decretând cum că "La popa la poartă, e-o pisică moartă / Cine-o râde ș-o vorbi, s-o mănânce coaptă". Cam așa, doar puțin viceversa, se-ntâmplă vineri, când giuleștenii au dat iama în Chiajna spre a cânta o nouă victorie din marșul spre titlu.
Crăciunescu a jucat, din nou, tare când a scos de nicăieri un băiat de 22 de ani și l-a trimis să conducă un meci de L1. Socoteala oltenească nu fu numai șmecherească, de vreme ce ultimele afurisenii s-au îndreptat împotriva fluierașilor de top, iar restul brigăzii pentru Ploiești - la o confruntare oarecare...
Hai, că am avut iar o săptămână nebunatică, din care mai e și ziua de azi pentru alte eventuale sămânțe de scandal. Porcăiala a atins noi cote semețe prin ceea ce a putut fi la gura agricultorului-șef al Moldovei și ce a produs obiectul vorbitor din înzestrarea sexy-impresarei. El despre ea: parașută fără neuroni.
Pe față cu Messi, de când argentinianul a descins de pe altă planetă ca să ne dea întreg inefabilul fotbalului, nu mă pot opri să tot țopăi într-un picior după cea mai recentă ispravă a dragului Lionel. Cinci boabe intr-un meci din cea mai tare competiție a acestei planete - măcar reușita asta magică și unică va închide gura...
Toată lumea fotbalului are treabă până peste cap. Atâta doar că listele de priorități diferă pe ici-pe colo, prin punctele esențiale. Ăi mari și tari (de la buzunare încolo) sunt podidiți de treburile Ligii continentale sau de învârtirea sumelor fabuloase pentru întăriri ce vor să vină. Spre pildă, celebrii tunari de dincolo...
Nici nu a început bine balul de primăvară, că fotbalul nostru își și dă cu stângu-n-dreptu', vorbe grele și acuze de rele luînd prim-planul, chiar dacă ghioceii optimismului puteau aduce zâmbetul pe chipul microbistului. Haita a strâns iar mulțimea, ca pe vremurile bune.
Tot accesez site-ul Ligii lui Mitică, doar-doar voi afla o veste oricât de mică despre brigăzile care oficiază pe bani mai puțini. Dar nu găsesc decât o înșiruire de nume pe coloana observatori/supervizori, nici măcar onorabilii ce acordă notă fluierașilor et comp nefiind dați în fapt.
Obiceiul dăruirii de simboluri cu șnur doar pentru cucoane reprezintă un exemplu clar de discriminare între sexe. Dar ne putem face și noi, masculii, cu marțișoare în dotare, chiar dacă nu la propriu (cum am procedat deja în materie de cercei în urechi sau buric, revenind la întâietatea - firească !- a bărbatului...
A dat Ăl de Sus să intrăm și-n săptămâna care face trecerea iarnă-primăvară. Pentru fotbalul nostru, e chiar una Mare: în interval de trei zile tricolorii dau piept cu celeștii și se pornește scârța-scârța, adicătelea căruța Ligii Unu (că, până să devină limuzină, mai trebuie să curgă apă multă pe Dunăre).
După frângerea marilor speranțe de primăvară, mulți s-au grăbit să sară în capul portarului stelist. În frunte cu patronul, care tot nu-l putea avea la bojoci pe un asemenea tupeist, capabill sa ridice privirea din pământ înaintea sa, ba chiar să i-o zică de la obraz. Chiar e de vină portarul că Steaua nu merge mai departe?
Unii din fotbal își văd de obiect și obiectiv. Barca e ca și mai departe în Europa, după 3-1 în Germania, zâmbind a râde de doar egalul smuls de marea rivală la Moscova cea atât de degerată că numai pe sintetic se mai poate juca. Napolitanii la care visează Maradona, în ciuda răzbelului de zeci de milioane cu fiscul italian...
Becaliada continuă, în varianta patron prin fotbal. Deci, se cheamă mai corect Jijiada.După ce a făcut și altfel de valuri, destule cu spumă admirativă, în postura de războinic al zăpezii, pipereanul a redevenit lupul în blană de oaie, mușcând în direct și la oră de vârf din prada de serviciu: a fost de ajuns ca...
Era o vreme cand funcționa cooperativa de consum fotbalistic. Nu acționa neaparat pe bază de capital, contând mai ales obrazul, subțire, de conducător. Se mergea bara-bara, luând acum merele, dând la schimb perele, când era vremea recoltei. Pe timpul acela, dragii moșului -ehei, tare de mult, când și baba...
Of, of, of și iară of, antrenată în balon, Steaua e deja în aer cu visul său de finală europeană! Degeaba tribune gemând și coregrafie de vis dacă echilibrul de șanse e rupt înainte de start - adversarii au meciuri cu miză în picioare, iar tu te pregătești pe unde apuci, jucând leapșa pe ouate în amicale antalyene...
Strigă zapada din noi, din trupul țării. Nu mai suntem doar pe ale vieții valuri, am devenit și robii talazului alb, viscolit cu afurisenie... Piți a fixat un grup de 12 stranieri pentru Uruguay, meci amical, dar cu ștaif, programat pe 29 februarie. E de datoria lui, dar cum își va face datoria Măria-Sa Vremea pe Arena Națională...
S-au ciondănit și războit aiurea în prea multe rânduri. Pe stadioane, în stradă, prin trenuri și gări, de la Universitate la Unirii. Și-au împărțit victoriile - bastoanele și bocancii au făcut vânătăi, uniformele s-au ales cu capete sparte și alungarea din interiorul arenelor, procesele-verbale au dus la arestări...
Când țara-i o lacrimă, case și oameni zac sub nămeți, iar nici morții nu mai pot ajunge la loc cu verdeață, nu-ți mai arde de nici un Dodel, cât de fentos o fi el. Atâta numai că sunt niște români care trăiesc din treaba cu bășica, mult mai mulți fiind traversați de fiorul pur al bucuriei de a privi nebunatica joacă de-a fotbalul.
E bine să fii profesionist în fotbal. Glorie, gel, autografe, aspiratoare de gagici, poze la gazeta, manele la primă mână, ziceri la microfoane, căscioare sau căsoaie, euroi în multe foi - trai, nineacă! Nu-i ușor să te afli vedetă în crampoane. Tot pe drum, pe drum, pe drum, ți se face viața scrum.
De obicei, la el se stă la coadă. Acum, i-a venit lui randul. Nu la vreo coada, doar la scărmănat nițel, ca prea avusese parte de linistea vecină cu anonimatul pe care l-a preferat dintotdeauna. El, adică Dumnealui, Domnul doctor Pompiliu Popescu, are cele mai vechi state la loturile naționale de fotbal.
Românașii i-au bătut pe portughezi. La rugby, bre, că-n fotbal e cam de pus pofta-n cui, e tare greu cu alde Porto. Dar nici cu obiectul țuguiat nu mai este ușor - lusitanii au urcat, noi ne-am tot dus la vale, după ce pe vremea de crampoane a foștilor capi de federație Octav Morariu, șeful olimpismului, sau Meke Mihalache...
L-am revăzut pe sticlă. E unicul român care a biruit în fotbalul socialist pentru ca apoi să câștige de toate - trofee, glorie, avere - și în iadul capitalist. Este tot el, Mircea Lucescu, dar parcă-i altul decât cel purtat de aripa amintirii - un străin pentru boema sportivă dâmbovițeană, aterizat parcă în fotbal din lumea...
Argentinianul Brandan e un fotbalist care n-a trecut prin performanță ca gasca prin apă. A jucat de 8 ori in tricoul naționalei U2O din țara sa și a uriașilor Maradona sau Messi. E campion de România cu decedata Unirea, câștigător de Cupă cu Steaua și a bifat șase prezențe în grupă de Liga Campionilor, unde a și înfipt-o-n ațe.
Vă așteptați, poate, să sporovăim pe seama aventurilor caravanei fotbalului românesc, mutată în Antalya cea netroienită. Dar ce legătură să fie între, să zicem, "boabele" primite de CFR la astă oră de acumulări și luptele ce vor veni în campionat, unde-i miză euro și se fac maximum trei schimbării, pe când acum se rulează...
|
Andrea Esposito
Bojan Jokić
Borja Oubiña
Christian Bolaños
Damiano Tommasi
Daniel Zafiris
Danko Lazović
David Jarolím
Ergün Penbe
Jorge Olguín
José Chamot
José Ufarte
Leon Osman
Martin Olsson
Pedro Pasculli
Philippe Gondet
Sergei Andreyev
Stratos Apostolakis
Tony Sylva
Wilfried Hannes
