Ce ne facem cu Liga a 2-a?

De aproape un deceniu, liga noastră secundă, Divizia B cum s-a numit în majoritatea existenţei sale, suferă. Poate că ea era bolnavă mai dinainte, însă primele semne vizibile au demarat de când aminteam mai înainte.

Eşalonul secund şi-a avut dintotdeauna importanţa sa bine stabilită, aceea de a împrospăta mereu prima scenă cu jucători noi, dar şi cu echipe noi. Totodată oferea şansa şi altor localităţi, mai ales mijlocii şi mici (înţelegând aici întregile lor suflări fotbalistice), care dacă nu făceau parte din elită să fie măcar în preajma ei. A debutat în 1934/35, la scurtă vreme după introducerea sistemului divizionar la nivelul primului eşalon, fiind organizat pe un număr variabil de serii (cele mai multe cinci, cele mai puţine două) şi cu un număr, de asemenea, variabil de echipe. În acele vremuri, o asemenea organizare era adecvată. Cu timpul însă ar fi trebuit schimbată. E drept, s-au făcut unele modificări însă doar de formă, în niciun caz de fond. Cea mai stupidă dintre ele s-a produs în anii 90, când eşalonului secund i s-a dat numele de Divizia A, pentru că Diviziei A propriu-zise i se spusese Divizia Naţională, creându-se astfel o mulţime de confuzii.

Cu trecerea anilor, aproape de la un sezon la altul, rezulta clar că Divizia B era mult prea „stufoasă” şi că i se impunea o reformă din temelii. Mai întâi s-a manifestat fenomenul echipelor mult inferioare, neexistând sezon în care să nu se lase cu codaşe absolute, retrogradate cu multe etape înainte de final, cu un număr de puncte infim. După aceasta a urmat o boală mai grea care în zilele noastre s-a acutizat, aceea a echipelor care abandonau competiţia înainte de final, ceva de neimaginat în anii comunişti. Aceasta şi-a arătat primele simptome în ediţia 2000/01. De altfel, am ataşat textului de faţă un tabel cu toate echipele care au abandonat cursa înainte de final. Ca şi când n-ar fi fost destule semnale, în mod iresponsabil înaintea sezonului 2003/04 reprezentanţii eşalonului secund au hotărât o mărire la trei serii! Atunci mi-am dat seama că dacă ar fi după capul oamenilor din fotbalul nostru, probabil că Liga 1 ar avea vreo 50 de echipe, iar cea secundă vreo sută! Noroc că nu este posibil... După 3 sezoane stresante s-a revenit la două serii şi tot aşteptam ca în fine să se taie şi „nodul gordian” pentru a rămâne doar una singură. Dar nu, meschinii ligii secunde nu şi-au dat acordul. Pentru că, poate nu se ştie, ei sunt cei care îşi decid soarta, ci nu FRF cum ar crede unii. Deci n-au nicio scuză pentru eşecul sistemului propus de ei. Sunt chiar convins că dacă ar fi fost după FRF s-ar fi făcut demult reforma. Şi iată-ne ajunşi azi, cu crize şi crizaţi în jurul nostru, când prea multele echipe ale eşalonului secund au început să cadă ca nişte popice, încercându-se cu inserţii cu gerovital să fie ţinute în viaţă, acestea fiind însă doar nişte paliative. Păcat că printre prăbuşite sunt destule echipe de tradiţie. Oricum, rezultatele din teren încep să conteze din ce în ce mai puţin. Logica ne face să credem că acum ar exista toate motivele de trecere la serie unică. Mai ales că şi Florian Buşcă, finanţatorul de la „U” Cluj şi totodată unul dintre reprezentanţii eşalonului doi în Comitetul Executiv, a anunţat chiar că din 2011/12 s-ar trece la ea. Numai că, săptămâna trecută mi-a fost dat ochilor să văd ceva incredibil. Preşedintele Dunării Galaţi, Auraş Braşoveanu, susţinea pe site-ul liga2.ro că introducerea unei serii unice ar fi un pas înapoi, cu aceleaşi motivaţii puerile pe care le-am văzut şi auzit întotdeauna când s-a pus în discuţie o asemenea posibilitate. Adică bla-bla-uri legate de aşazisa micşorarea a ariei centrelor de fotbal care până acum au crescut tinere talente de dau pe dinafară. El propune nici mai mult, nici mai puţin, un campionat cu trei serii a câte 12 echipe! „Ar fi 36 de echipe, deci 36 de centre de formare a copiilor şi juniorilor, iar costurile de deplasare ar fi mult mai mici pentru că s-ar juca pe regiuni şi nu ne-am mai întâlni cu retrageri de echipe în plin campionat”, a motivat el. Doamne, pe ce lume trăieşte acest individ? Valoarea competiţiei care şi aşa e la pământ doar de de încă o diluare ar mai avea nevoie pentru a o îngropa definitiv. Iar deplasările constituie ultima dintre problemele financiare ale echipelor. În fine, ce să mai zic... Poate nu l-aş fi luat în seamă, dar mă gândesc la principiul cartofului stricat. Şi de aceea îmi provoacă fiori că asemenea idei absurde ar putea avea şi alţi adepţi şi atunci am putea pune cruce Ligii a 2-a. Să sperăm să nu.

Echipele din Liga a 2-a care n-au terminat sezonul:

2000-01: FC Inter Sibiu, Cetate Deva

2001-02: Rocar

2002-03: Bucovina Suceava, UMT Timişoara, Gilortul Târgu Cărbuneşti

2003-04: FC Oneşti

2004-05: Unirea-2002 Focşani, Corvinul Hunedoara

2005-06: Midia Năvodari, Armătura Zalău

2006-07: -

2007-08: -

2008-09: Forex Braşov, Prefab 05 Modelu, Progresul Bucureşti, Lotus Luceafărul Băile Felix

2009-10 - deocamdată: CFR Timişoara, FC Drobeta, Jiul Petroşani, Cetatea Suceava. Sunt foarte aproape: CSM Râmnicu Sărat, FCM Bacău, FC Baia Mare, Arieşul Turda.

Răzvan Toma