Adunatura de palmarese (editorial Razvan Toma)

După ce că a pus mâna într-un mod controversat pe palmaresul Politehnicii Timişoara, lui Marian Iancu nu i-a ajuns şi a anunţat săptămâna trecută ceva fără precedent în lumea fotbalului, dorinţa de a deşerta în acelaşi sac încă două palmarese. Cele a două legende ale fotbalului timişorean apuse demult, Ripensia şi Chinezul!

Adunatura de palmarese În 2005, când a preluat de la Doboş pe Poli AEK, Marian Iancu printre altele a făcut excese de laudă de sine şi de promisiuni. Una dintre acestea a fost legată de luarea palmaresul lui "Poli" Timişoara. Bine, el nu prea ştia cum venea treaba şi probabil că nu l-ar fi interesat prea mult subiectul, dacă nu-l presau unii suporteri. În fine, nu mai insist, pentru că a curs multă cerneală pe această temă, inclusiv subsemnatul am mai scris despre cele întâmplate chiar pe site-ul RomaniaSsoccer.ro. Indiferent de situaţie însă, treaba nu era deloc cuşeră. Pentru că practic, privind la modul general, clubul X, lipsit de istorie, trofee şi popularitate, voia să ia identitatea clubului Y, pentru a-şi umple artificial aceste goluri. Dar şi până să o facă, s-a considerat deja deţinătorul lui, având în vedere că fără vreun drept, i-a purtat o perioadă destul de lungă numele şi culorile. A urmat un lung foileton care a cuprins cam de toate. Putea fi mult mai scurt şi totodată cu cantităţi de nervi şi bani mult reduse, dacă Iancu ar fi lăsat deoparte un orgoliu nefiresc faţă de Claudio Zambon, căruia nu îi era cu nimic superior. Aşa că a simţit pe propria piele ce a însemnat asta, când TAS nu i-a dat dreptate. Astfel, în pofida prafului în ochi pe care îl tot arunca din când în când presei şi mulţilor creduli dintre cei care o citeau cu faptele lui de vitejie întru preluarea lui, nu l-ar fi primit în veci dacă Zambon nu se înmuia şi astfel nu s-ar fi putut ajunge la o înţelegere cu el. Finalmente e bine că s-a pus capăt acestui serial, care începuse să aibe episoade tot mai plictisitoare, ca să nu spun respingătoare. Oricum însă, abia din sezonul viitor va reapărea în prima Ligă „Poli” Timişoara, după 14 ani de absenţă. Aşa că până la finele acestui sezon, actuala grupare va fi tot FC Timişoara, pentru că nu ai cum să fii două echipe într-una în acelaşi sezon. Ar fi ilogic. Însă ilogicul se-arată a fi o caracteristică a lui Iancu, văzând ultimele sale intenţii. Nu-mi venea să cred ceea ce citeam. M-am frecat la ochi şi mi-am făcut cruce. Ce tupeu! E o chestie fără precedent. După ce că a preluat aşa grosier, cum afirmam mai sus, palmaresului vechii Politehnici Timişoara, iată-l acum vrând să întineze şi două mari nume de legendă ale fotbalului românesc, Ripensia şi Chinezul (imense rivale în anii lor de glorie)! Ilogica, cum spuneam, e maximă. În afara apartenenţei de acelaşi oraş, Politehnica nu are nimic comun nici cu Ripensia, nici cu Chinezul, Ripensia la fel cu „Poli” sau Chinezul, iar Chinezul de asemenea cu "Ripensia" sau "Poli". Mai mult, cele trei au fost contemporane. Totodată, Chinezul şi Ripensia au fost ucise şi îngropate definitiv de comunişti imediat după al 2-lea Război Mondial.

E ca şi când, să zicem, celor de la Steaua le-ar veni ideea să îşi ataşeze şi palmaresul lui Venus, pe motiv că şi planeta Venus e tot aşa un fel de stea, clubul respectiv a fost tot din Bucureşti, iar Ghencea şi Buzeşti (fostul cartier general al Vensului), chiar dacă sunt despărţite de destui km, sunt totuşi legate printr-o linie de tramvai care le străbate... În aceeaşi "logică", mă gândeam că acest Poliancu Timişoara s-ar putea unifica şi cu Bayern München, pentru că şi în oraşul de pe Bega se mai vorbeşte încă germana, e drept, mult mai rar ca în trecut, dar nu contează. Astfel, pe lângă cele 10 titluri naţionale şi alte 4 cupe ale României, Poliancu ar mai avea, pe lângă Bundesligi câştigate, şi o colecţie de titluri internaţionale de anvergură. Sau ca să mai fac o comparaţie cu un absurd direct propoporţional cu grozăvia lui Iancu & Co., e ca şi când Băsescu, pentru că e preşedintele României, şi-ar alipi "palmaresele" lui Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, dece nu şi pe ale lui Traian + Decebal şi s-ar apuca la întâlnirile politice la nivel înalt să se laude cu victoriile sale de la Călugăreni, Şelimbăr, Podul Înalt, Tapae, etc.

Vorbind acum pentru oamenii serioşi, evident că o asemenea horă a palmareselor nu este posibilă şi în niciun caz nu este Iancu cel care poate decide aşa ceva, chiar dacă el o crede cu tărie, cum s-a petrecut şi în cazul palmaresului vechii "Poli". Ştiu că sunt mulţi într-o asemenea situaţie, când se cred Napoleon, Alexandru Macedon, Thomas Alva Edison, Superman, chiar Iisus etc. Aceşti oameni trebuie priviţi cu înţelegere, chiar cu compasiune. Doar că ei stau în locuri bine îngrădite şi în acelaşi timp bine păzite unde primesc tratament, şi în nicun caz nu iau decizii.

Aşa că Marian Iancu să le lase liniştite pe Ripensia şi pe Chinezul să-şi doarmă somnul cel de veci pentru a rămâne amintiri frumoase în conştiinţa microbistului român şi să se concentreze mai mult pe datoriile pe care le are faţă de propria echipă cu care până acum a câştigat un mare NIMIC.