Emil Berkessy, primul profesionist al patriei

În perioada în care manelele, piţipoancele şi scandalurile nu erau subiect principal în fotbal, un român a muncit pentru a ajunge la un nivel înalt. A devenit primul jucător din Liga 1 ajuns la FC Barcelona şi totodată primul manager străin din istoria fotbalului englez.

Este vară. Anul 1923. La scurt timp după ce şi-a sărbătorit majoratul, Emil (Elemer) ajunge la Petroşani cu gândul că se va revedea cu fraţii săi, fotbalişti deja consacraţi în Valea Jiului. Primeşte instant titulatura de Berkessy 3 pentru a nu fi confundat.

La scurt timp visul său s-a spulberat pentru că fuziunea existentă dintre cele două echipe ale Văii Jiului (CAM Petroşani şi Minerul Vulcan) a încetat, iar cei doi fraţi mai mari au ales să joace la Vulcan. La jumătate de deceniu, Don Emilio şi-a adus aminte de primele sale evoluţii la CAM Petroşani. "Desigur, când am ajuns să joc la Petroşani, la dorinţa mea, a fost să joc cu cei doi fraţi ai mei. Regretabil, am devenit adversari pentru că ei s-au stabilit la Vulcan, pe când mie Petroşaniul mi-a fost punctul de plecare al carierei. De altfel, acolo am început să-mi arăt ghearele de leu şi au avut dreptate cei care au crezut în Berkessy 3”, povestea acesta într-o scrisoare trimisă cronicarului Ioan Bogdan în 1974 şi publicată în „Fotbalul – Bucurie a Văii Jiului”. Apogeul carierei din fotbalul autohton l-a atins în 1924, când a fost convocat la o selecţionată a districtului Arad. “I-am bătut pe şvabi la turneul de Paşte prin cele trei goluri marcate de Auer. A doua zi, ei au învins campioana spaniolă Bilbao cu 6-0”, mai scria mijlocaşul.

Cum la Jiul nu avea locul de titular asigurat, în 1928, alege să joace într-un campionat foarte puternic, cel maghiar, semnând cu Ferencvaros, o forţă a Europei în acel moment. A câştigat două titluri de campion şi o Mitropa Cup, echivalentul Cupei Campionilor Europeni. Face pasul spre Vest în 1932, când semnează cu RC Paris, iar doi ani mai târziu ajunge pe Camp de les Corts, stadion legendar al Barcelonei. Războiul civil din Spania întrerupe campionatul în 1936 şi pentru un an trece la Le Havre, unde îşi încheie cariera strălucitoare pentru un jucător din perioada interbelică. Rămâne cu amintirile din Petroşani, deşi acolo evolua ca amator. “I-am depăşit pe mulţi din această perioadă, deşi ne pregăteam pe o bază amatoare şi o făceam doar din plăcere”, a rememorat ulterior.

“Englezul nu vrea să înveţe de la învăţăceii săi”

Războiul nu i-a scos lui Don Emilio fotbalul din sânge. Şi-a construit încet cariera de antrenor. În plin câmp de luptă s-a întors la Ferencvaros în 1944, iar patru ani mai târziu a emigrat în Italia, pregătind pe rând Vicenza, Biellese 1902 şi Pro Patria, echipe puternice în acea perioadă.

Soarta i-a surâs din nou şi după aproape 15 ani revine în campionatul Spaniei, la Real Zaragoza. 1954 devine un an de referinţă în fotbalul mondial. Cel care în urmă cu trei decenii bătea mingea în Valea Jiului devine primul antrenor străin din patria sportului-rege, Anglia, când este numit la Grimsby Town. Este înlăturat după câteva luni de şefii Federaţiei, iar ulterior, Berkessy avea să dezvăluie adevăratul motiv: "Englezul nu vrea să înveţe de la învăţăceii săi". Abia după mai bine de 10 ani este acceptat un tehnician din afara insulei britanice.
După o aventură în Belgia, la Beerschot, revine chiar la Barcelona şi o antrenează pe marea rivală Espanyol, pentru ca în 1958 să bifeze ultima echipă ca antrenor profesionist, Sabadell, din Segunda Division. Mai activează şi ca antrenor federal pentru unguri, însă alege ulterior să renunţe la fotbal, stabilindu-se definitiv la Barcelona.

Nu a mai putut ajunge în România

Ţine în continuare legătura cu fraţii săi, stabiliţi între timp la Baia Mare, şi îşi pun în gând să revină împreună în Valea Jiului pentru a-şi aduce aminte de tinereţe. Chiar îi scrie cronicarului Ioan Bogdan de această ultimă dorinţă. “Mie, Valea Jiului, cu frumuseţile ei naturale, defileul Surduc, restaurantul Gambrinus, excursiile la Parâng şi Mândra mi-au lăsat amintiri fericite. Chiar în acest an, am plănuit cu fraţii mei, de la Baia Mare, să revedem locurile tinereţii, în Valea Jiului. Eu am atins vârsta de 68 de ani, în 1974, iar drumul de la Barcelona la Petroşani va fi foarte lung cu automobilul, dar va fi foarte frumos, căci merg să îmi regăsesc amintirile din tinereţe", povestea plin de entuziasm fostul jucător al Barcelonei. Din păcate, îşi fracturează piciorul şi la 110 kilograme îi este foarte greu să se mai deplaseze. Moare în anul 1993, la vârsta de 88 de ani, în capitala Catalunyei, cu regretul că nu a mai ajuns în patria natală.

EMIL BERKESSY – CV

Data naşterii: 20 iunie 1905 (Oradea)

Data morţii: 7 iulie 1993 (Barcelona)

Carieră jucător:

CAM Petroşani (1923-1928), Ferencvaros (1928-1932), Racing Paris (1932-1934), FC Barcelona (1934-1936), Le Havre (1936-1937)

Carieră antrenor:

Ferencvaros (1944), Vicenza (1948), Biellese (1949), Pro Patria (1950), Real Zaragoza (1951-1952), Grimsby (1954), Beerschot (1955-1957), Espanyol Barcelona (1957-1958), Sadabell (1958)