Iadul pe pământ al fostului atacant Viorel Turcu pare a nu avea limită. După ce în urmă cu ceva ani i s-a amputat un picior în urma unui accident suferit, iată că în aceste zile l-a pierdut şi pe celălalt.
De câteva zile se află la Spitalul Colentina, secţia ortopedie, acolo unde a suferit greaua intervenţie chirurgicală. Şi parcă nu îi ajungea prin câte a trecut, că în timpul intervenţiei i s-a furat telefonul mobil!!! Ce inimă să ai ca să faci un asemenea gest?
Revenind la fostul internaţional, acesta nu se află doar într-o stare de sănătate deplorabilă, ci şi într-una financiară direct proporţională. De aceea speră să aibe parte de un gest filantropic al unor oameni cu dare de mână care să îl ajute să îşi achiziţioneze o proteză, pentru a se putea deplasa, căci prin propriile puteri o asemenea intreprindere ar fi imposibilă.
Viorel Turcu (născut la 09.08.1960) a fost un produs al fotbalului piteştean, debutând în Divizia A la FC Argeş la finele ediţiei 1977-78. La alb-violeţi a evoluat până la finele turului ediţiei 1982-83, când a fost achiziţionat de Steaua. Ca mulţi alţi jucători valoroşi, atacantul piteştean nu s-a simţit în apele lui în roşu şi albastru, jucând puţin în Ghencea (în total 28 de meciuri), în tot anul 1983 şi sfârşitul lui 1986.
A fost mai mult împrumutat, mai întâi la Dinamo în returul sezonului 1983-84 (a fost un ajutor dat către marea rivală care din cauza accidentărilor nu mai avea jucători valizi pentru cupele europene) şi apoi la FC Olt, unde a jucat 5 sezoane. În 1989-90 s-a dus la UTA în Divizia B, iar apoi, la finalul carierei şi-a încercat şansa şi afară, mai întâi în prima divizie a campionatului URSS, în 1990 la Nistru Chişinău, şi apoi în a doua divizie din Ungaria, la Szarvasi Vasas, în 1991-92.
A cucerit 3 titluri cu trei echipe diferite, FC Argeş, Steaua şi Dinamo, strângând 252 meciuri - 42 goluri în primul eşalon, 7 - 1 în echipa naţională şi 11 - 1 în cupele europene. Ca antrenor a lucrat doar până la nivel de eşalon secund.