Sabau despre relatia cu fanii Universitatii Cluj: Cea mai mare durere

Ioan Ovidiu Sabău mărturiseşte că ratarea Mondialului din 1994 nu l-a afectat atât de tare ca ruptura de fanii Universităţii. Moţu' vrea să se împace cu suporterii şi, în premieră, oferă răspunsuri la capetele de acuzare.

Ce înseamnă Universitatea Cluj pentru dumneavoastră?
Sunt un produs 100% al Universităţii Cluj. Aceasta e echipa la care ţin cel mai mult. Am mai spus-o şi când am fost la Dinamo, şi când am fost la Rapid. Nu mă schimb pe nimeni. Eşti legat de locul unde te formezi ca jucător, unde ai primele emoţii, de amintirea oamenilor care veneau la stadion să te aplaude. Pentru mine cel mai important club e Universitatea. Am arătat lucrul acesta. În 1990 am dat 15.000 de dolari din buzunar, am cumpărat echipament, mingi, tot ce trebuie să aibă o echipă de fotbal. Eu le-am adus cu maşina din Olanda, am făcut două zile pe drum. Nimeni nu mi-a mulţumit.

Mai târziu aţi lăsat Rapidul şi aţi venit la "U" în Divizia C.
În 1999, domnul Maja, fostul preşedinte al Universităţii, a venit la Bucureşti să rezolve ceva probleme. Mi-a spus "Neluţule, fă ceva, vino la Cluj, că echipa se desfiinţează!". Când am auzit treaba asta, i-am şi zis domnului Copos că din vară nu mai semnez prelungirea contractului, că mă întorc la "U" Cluj. "Măi, Neluţule, tu eşti sănătos?", mi-a răspuns Copos. "Pierzi echipa naţională. Crezi că o să te aprecieze cineva?", a încercat Copos să mă întoarcă din drum. Şi Iordănescu mi-a zis să nu plec de la Rapid. Nu mă interesează, eu mă simt dator faţă de club. Mă duc la Cluj.

Ce aţi găsit la Cluj?
Universitatea avea mari probleme. M-am trezit într-o cameră plină cu dosare cu datorii. Erau contracte de 25.000 de dolari, jucătorii îşi luau câte 5.000. Un dezastru total! Nu aveam unde să ne antrenăm, am fost daţi afară şi din Parcul Babeş. Am găsit datorii la hoteluri, datorii la cantonamente. Am fost implicat total, de dimineaţa până seara. Eram şi jucător, a fost cea mai grea perioadă din viaţa mea. De dimineaţă mergeam la poartă la domnul Funar. Am cumpărat şi aspersoare de la Armătura, că nu aveam cum să udăm terenul. Pe unde mergeam, după o săptămână, ba ne dădea afară, ba trebuia să mă milogesc. Am adus carne de acasă, am tăiat viţei, pentru că echipa nu avea de mâncare. Sunt lucruri pe care nu le-am spus.

Aţi avut pretenţii?
Am venit pe un contract de 2.500 de dolari pe an ca antrenor şi aveam şi un contract de jucător tot de 2.500 de dolari pe an. Fotbaliştii aveau în jur de 4.000-5.000 de dolari. Nu am vrut nimic, dar mi-a zis preşedintele Dan Dragoş Crăciun că râde lumea de noi când înregistrăm actele la FRF. Am fost şi jucător, mi-am rupt şi piciorul la Dej. Udau terenul înainte de meci, teren de la ţară, te înjurau. Mergeam cu suporterii, eram împreună pentru "U" Cluj.

De ce aţi renunţat în 2001?
Eu am arătat că ţin foarte mult la "U" Cluj, dar am fost forţat să plec. Am făcut o societate pe acţiuni, că nu erau bani decât de la primărie şi stăteam tot cu mâna întinsă. Am găsit un om care dorea să investească 200.000 de dolari pe an, dar nu a fost bun. Venea lumea, că vedea că sunt eu aici. Nu mai vorbesc de selecţie. Gândeşte-te câţi jucători de atunci sunt în prima ligă sau la naţională.

Spuneţi câteva nume.
Păi, a debutat lângă mine, la 16 ani, Florescu. Au mai fost Codreanu, Giurgiu, Andrei Mureşan, Cociş. L-am luat la o selecţie pe Szekely, l-am adus înapoi pe Jula II. Am luat bani împrumut, am dat prime de la mine din buzunar. Au jucat la Zalău, am dat eu 20.000 de lei primă, Nevastă-mea nici acum nu ştie. Au bătut, atunci am plecat de la echipă. Am promovat în Divizia B, am rămas trei etape, apoi am plecat.

De ce?
Eram judecat toată ziua prin şedinţe de oameni care acum au dispărut din fotbal. Nu mai făceam faţă.

S-a vorbit atunci că aţi cerut un teren pentru a continua la Cluj.
Vai de mine, Doamne! Vezi cum au ştiut să intoxice lumea! Am plecat din alte motive. Când erau şedinţe, de fapt, mă analizau pe mine. Măi, oameni buni, avem lucruri de făcut şi voi mă judecaţi pe mine că de ce nu joacă ăla, de ce joacă celălalt! Nişte banalităţi, erau probleme grele, trebuia reorganizat clubul. Au speriat şi oamenii care doreau să aducă bani. Eu mi-am distrus cariera, eram în echipa naţională, jucam la o echipă campioană, câştigam cu tot cu prime în jur de 180.000 de euro. Eu vin aici şi voi vă bateţi joc de mine!

Criticile v-au determinat să plecaţi?
Sigur că da. Nici nu aveam contract, nici nu se punea problema de teren. A fost însă o discuţie legată de teren.

Doreaţi un teren să vă construiţi o casă?
Nu, a fost o discuţie. Nu sunt bani pentru contract, găsiţi undeva un teren cu ajutorul primăriei. M-au întrebat, dacă nu sunt bani, accept şi alte lucruri în schimb? Am lucrat un an pe obiectiv şi pe prime. Eram la federaţie la cursuri, pe drum mă sună cineva şi-mi spune: "Măi, Neluţule, să-ţi vezi de treaba ta. Du-te şi joacă. Dacă vreodată se vor pune lucrurile la punct, să te întorci atunci". Atunci m-am decis să plec, nu mai puteam, eram terminat fizic şi psihic. Noaptea, la ora unu, pregăteam antrenamentul. Acesta ar fi un motiv pentru care ştiu că sunt supăraţi suporterii, care n-au înţeles de ce am renunţat. Am cedat din cauza atacurilor şi articolelor dirijate. Eram încolţit din toate părţile. Am dat mulţi jucători şi conducători afară, era şi multă invidie. Am stat şase luni şi am luat Mediaşul.

Ajungem la meciul de la Petroşani, al doilea motiv al rupturii dintre dumneavoastră şi fani.
Exact. Ce să fac eu la acel joc? Era un meci la care nu mă puteam gândi vreodată că nu pierd cu ce echipă aveam atunci la Mediaş! Nu vreau să fiu răutăcios, dar jucătorii Jiului nu au avut ocazii de gol. Eu ce să fac, să mă duc la jucători să le spun să piardă? N-am făcut aşa ceva niciodată. Eu credeam că totul e rezolvat acolo. La Petroşani erau pregătiri de sărbătoare, baloane la stadion. Mă gândeam că poate s-au băgat şi la mine la jucători. Ne bat, ne bat, dar să nu se audă peste un an că Sabău a vorbit cu jucătorii. Nu ne-au bătut şi a promovat CFR-ul. Bun, şi care e vina mea? Trebuia să mă duc la jucători să le zic să piardă? Păi, atunci trebuia să-mi iau carnetul şi să abandonez cariera de antrenor. Nu puteam să mă compromit. Suporterii au fost foarte-foarte supăraţi.

Cum au reacţionat?
M-au ameninţat pe mine la telefon, mi-au ameninţat familia. Am înţeles, erau reacţii la nervi. A stat poliţia vreo 10 zile la mine acasă, dar nu s-a întâmplat nimic.

CFR Cluj nu a oferit o primă Mediaşului?
Nu ştiu, eu nu am discutat cu nimeni. Eu nu stau de vorba pe un astfel de subiect.

Ajungem la al treilea motiv al rupturii. V-aţi retras din fotbal în 2007 pe terenul din Gruia.
Meciul era organizat de Gică Popescu. Eu, între timp, am avut o discuţie cu doamna Uifăleanu. "Neluţu, avem probleme, ne dau afară din casă, ajută-ne!". Fostul meu antrenor Uifăleanu era şi foarte bolnav. A venit Gică Popescu şi mi-a spus că a organizat meciul cu Olanda la Cluj, în scop caritabil. "Măi, Gică, îţi dai seama ce probleme am dacă îmi fac retragerea acolo?". "Măi, Neluţule, vor veni şi suporterii Universităţii acolo. Nu e un meci pentru CFR, e un meci caritabil. Ce fac zidurile alea? Nouă ne trebuie un loc unde să jucăm. Tu eşti de acolo, dacă anunţăm retragerea ta, vin mai mulţi oameni". I-am zis că vin, dar cu o condiţie. Banii ce se vor strânge la licitaţia tricoului meu, dacă nu se vor aduna 50.000-60.000 de euro, să completeze suma să putem să-i luăm o casă lui Uifăleanu. S-au strâns în jur de 60.000 de euro şi i-au fost viraţi doamnei Uifăleanu. Pentru asta să fie jignit un om care ţine la clubul ăsta, care a reprezentat peste tot Universitatea? Să ajungă să râdă lumea de noi!

Nu aţi avut nici o discuţie cu fanii?
Vreau să am o discuţie cu liderii galeriei. Eu cred că şi acest articol va clarifica lucrurile, va arăta adevărul.

Au fost discuţii în privinţa reîntoarcerii dumneavoastră la "U" în tandem cu Mihai Stoica
A fost o problemă legată de suporteri. Nu ştiam exact dacă voi fi acceptat. După ce am văzut reacţiile, mi-am spus că nu are rost.

O discuţie ar putea şterge asperităţile.
Asta îmi doresc, pentru că mă doare. O spun în premieră. Eu nu pot antrena altă echipă din Cluj, că s-a discutat la un moment dat de CFR. Nu se pune problema. Am fost contactat cu câţiva ani în urmă, dar nu o să pot niciodată să o antrenez pe CFR, cu tot respectul pentru performanţele lor. Eu nu o să dau în CFR, nu vreau să devin mai simpatic pentru că-i lovesc pe alţii. Numai asta e condiţia? Nu vin atunci! Nu pot să antrenez CFR-ul, e imposibil!

De ce?
Pentru că sunt "U"-ist, am fost format de Universitatea. Presa a speculat că eu aş putea să antrenez CFR-ul şi mulţi s-au supărat şi atunci. Eu mă identific cu "U" Cluj, e clubul meu, e echipa mea.

Suporterii s-au simţit trădaţi că aţi plecat. Ei au rămas alături de echipă indiferent de situaţie.
E adevărat, dar eu în ce condiţii am venit? La masa pusă? Sau în cele mai grele condiţii? Echipa nu avea nimic. Ba avea, dar numai datorii! Am renunţat la mulţi bani, asta nu arată că ţin la Universitatea? De ce mă consideraţi un trădător? Eu am fost pus în situaţia să nu mai pot lucra şi să plec. Vorbesc după cinci ani, atunci nu puteam vorbi. M-au întrebat de ce plec, dar nu le-am putut spune. Nu voi da numele oamenilor care m-au determinat să renunţ, nu vreau să le fac probleme. Dar nici nu pot să fiu călcat tot timpul şi să nu explic. Uifăleanu avea nevoie de acel meci, nu puteam să-l abandonez.

Plecarea de la echipă, meciul de la Petroşani, retragerea ar fi motivele pentru care fanii vă contestă acum?
Da, ele au dus la o aşa înverşunare împotriva unuia de-al lor. Tu îl faci în toate felurile pe omul care e legat de istoria acestui club!

E o dezamăgire mai mare decât ratarea Mondialului din 1994?
E cea mai mare durere a mea. Nu pot să mă duc pe stadion. Mi-e teamă să mă duc, să aud în tribună că-mi dă aia, îmi face aia, îmi dă aia. Vreau să mă duc cu familia. Pot să mă duc? Să audă cum mă înjură? Cum te simţi? Te simţi ca un nimeni! 7

Cine este Ioan Ovidiu Sabău

S-a născut pe 12 februarie 1968 la Valea Florilor (jud. Cluj)

A jucat la "U" Cluj (1985-1988, 2000-2001), ASA Tg. Mureş (1988), Dinamo (1988-1990), Feyenoord (1990-1992), Brescia (1992-1996, 1997-1998), Reggiana (1996-1997), Rapid (1998-2000, 2001-2003), Gaz Metan (2004-2005)

Selecţii la Naţională - 55/8 goluri

A fost declarat în 1993 cel mai bun mijlocaş dreapta din Serie A

A participat la Campionatul Mondial din 1990 şi la Euro 1996