Gabi Muresan: Fotbalul nu era pentru mine

Până să poarte banderola Naţionalei, Gabi Mureşan a fost ignorat de antrenori şi a montat un carusel în Germania

E genul de tip cu care ţi-ai lăsa copilul dacă ai avea o urgenţă. Responsabil, serios, fără aventuri nocturne. Nu a răzbit uşor în meseria de fotbalist. A debutat la FC Dealul Mare şi a cucerit trofee pe un alt deal, la Cluj, în Gruia. Născut într-o zi de 13, s-a călit în turnirurile vieţii. Nu a primit nimic fără să muncească. Un jucător harnic, un luptător, ce asigură liniştea când mingicarii îşi trag sufletul. Gabi Mureşan vă prezintă bornele drumului său spre victorie.

- Când ai mers la fotbal?
- Am început fotbalul la 13 ani. Până atunci mai jucam cu prietenii şi cu tata, acasă, la ţară.

- Tatăl tău a jucat fotbal?
- A jucat fotbal, dar nu de performanţă. Nu a ajuns mai sus de Divizia D. Juca mijlocaş ofensiv. Cu el am început să joc şi eu, şi fratele meu. La 13 ani am avut primul antrenor, pe domnul Mate. Eu sunt din 1982 şi am jucat la grupa '81. Am câştigat doi ani la rând campionatul judeţean. Ţin minte că s-a organizat un baraj cu o echipă din Cluj. Ne-au bătut şi la ei, şi la noi, ne-au bătut bine de tot.

- Ce post aveai la juniori?
- La început jucam şi mijlocaş, şi libero. Am plecat la 17 ani la Mediaş, grupa mea terminase junioratul. La Sighişoara nu mai era grupa de '82. La Mediaş am avut prima experienţă neplăcută.

- Ce s-a întâmplat?
- Nu ştiu cum e azi, dar atunci mulţi jucau doar pe pile. Trebuia să aduci ceva de acasă, să ai relaţii. Am stat o jumătate de an la Mediaş, am lucrat cu antrenorul Olteanu, un domn mai în vârstă. La meciurile amicale jucam, marcam câte un gol, două. Asta era culmea! În meciurile oficiale am jucat doar 20 de minute în ultima etapă. Atât m-a folosit într-o jumătate de an.

- Ai jucat foarte puţin.
- M-am supărat, pentru că eu plecam în fiecare dimineaţă cu trenul de 7. Pe la ora 8 eram în Mediaş. Stăteam în gară sau mă plimbam până la 10:30, când începea antrenamentul. Culmea e că uneori trecea antrenorul pe lângă mine şi nu-mi dădea nici bună dimineaţa! Avea fixurile lui, copiii lui pe care i-a crescut de mici. Am înţeles târziu lucrul acesta.

- Te-ai gândit că nu ai valoare?
- Nu m-am îndoit, m-am scârbit când am văzut ce se poate întâmpla. Tata îmi tot zicea "Hai să-i dăm şi noi la domnul antrenor, să-i ducem". I-am spus că dacă îi duce ceva şi apoi văd că mă bagă, nu mai rămân, vin acasă. Ştiam că alţii duc, ştiu că se juca şi pe relaţii. Joacă băiatul doctorului, joacă şi alţii că aşa trebuie. Am suferit, m-am supărat, m-am gândit că fotbalul nu e pentru mine. La Mediaş am terminat junioratul, m-am întors la Sighişoara unde am jucat în Divizia D, avându-l antrenor pe domnul Şuteu, primul meu antrenor de la seniori.

- Cum se numea echipa?
- FC Dealul Mare Sighişoara. Am mai lucrat acolo şi cu domnul Cocan, fostul meu profesor de sport de la Agricola. Am jucat destul de bine, era să promovăm în Divizia C. Am avut ceva încurcături cu arbitrii şi cu o echipă din Tg. Mureş, care a încercat să cumpere arbitrii. Colegii mei s-au supărat şi au sărit pe arbitru. Ţin minte că am avut un fault pe la 19 metri şi a dat penalty. A ieşit scandal mare, au sărit şi din tribună. Eu am încercat să-i calmez, să-i opresc. Am pierdut meciul, ne-au suspendat vreo cinci jucători. Adio, promovare! La promovare ne-am bătut cu Mobila Sovata. M-au văzut, mi-au făcut o ofertă.

- Cât se câştiga atunci în Divizia D?
- Sovata îmi dădea în mână în jur de 50 de milioane de lei vechi. Stai, că am deviat! Prima dată am jucat o jumătate de an la Sighişoara şi m-am lăsat un an şi jumătate. Pe la 19 ani m-am lăsat, bani nu erau, nu aveam nici un viitor în fotbal. Am plecat în Germania.

- Aveai pe cineva acolo?
- Aveam mulţi prieteni care lucrau acolo, tatăl meu şi fratele meu munceau tot acolo.

- În ce domeniu?
- Vindeau vin fiert, bere într-un parc de distracţii. Le-am zis că vin şi eu. "Stai şi joacă fotbal", mi-au răspuns. Ce să stau, să mă chinui? Nu câştigăm nimic. În Germania am stat un an şi jumătate, timp în care jucam săptămânal între noi.

- Nu te-a remarcat cineva din fotbal?
- Am asistat la un antrenament la o echipă de liga a V-a, cred. Am intrat la un joc cu un român, un coleg de-al meu, le-am împleticit picioarele. Antrenorul m-a întrebat dacă vreau să rămân. I-am zis că aş vrea, dar eu lucram la un carusel, ne mutam permanent, prin jurul Dortmundului. Aveam contract în Germania, nu puteam să-l rup. Plecam cu casa în spate, ne mutam în alt oraş. Le-am zis că rămân doar dacă pot să-mi facă un contract. Mi-au spus că nu au posibilitatea, dar ar putea să-mi caute ceva de lucru, să muncesc câteva ore şi să joc. A fost însă prea rapidă treaba, eu trebuia să plec din oraş.

- Ce lucrai în parcul de distracţii?
- Montam şi demontam caruselul.

- Te pricepeai?
- Când ai nevoie de bani te pricepi la orice. Eu am terminat Electrotehnica, sunt electrician auto. Bine, dacă m-ai pune să-ţi fac acum ceva, nu ştiu dacă m-aş descurca. Atunci, în practică, mergeam şi curăţam atelierul. Nu mă învăţa ce trebuie să fac, aşa era în România. Când aveam Dacie, ştiam să reglez tot prin ea.

- Câţi lucraţi când trebuia să montaţi sau să demontaţi caruselul?
- Era lucru greu, era carusel de adulţi. Lucram patru oameni.

- Cât dura?
- Îl demontam în patru ore şi-l montam într-o zi şi jumătate. O şină avea în jur de 100 de kilograme. În timpul iernii, vindeam vin fiert, suc, în căbănuţe de lemn, cum ai văzut şi în centrul Clujului.

- Ştiai germană?
- Da, am învăţat în şcoală un pic, dar în şcoală ştii cum înveţi. Apoi mi-a părut rău. Am luat nişte ore, m-am descurcat foarte bine. Acum, după 10 ani, am uitat aproape tot.

- Şi cum te-ai întors la fotbal?
- Am venit din Germania, eram acasă, în vacanţă. Acum ajungem la etapa promovării. M-a căutat antrenorul Şuteu să mă roage să-i ajut să promoveze. Le-am zis că vin o lună, două, apoi plec. Nu erau bani la Sighişoara, în Germania luam 800 de euro. A fost povestea cu arbitrul bătut şi m-a ofertat Sovata. Sighişoara nu a vrut să mă lase, eram jucătorul lor. Îmi spuneau că eu trebuie să merg mai sus. Aşa am ajuns la Gloria Bistriţa să dau probe. Am intrat la un meci între echipa mare şi echipa secundă. M-au luat, Remus Vlad era antrenorul Gloriei. Nu ştiu ce a primit pe mine Sighişoara, dar nu şi-a ţinut un procent pentru un viitor transfer.

- Ţi-a fost greu să te impui?
- Am stat o jumătate de an la Bistriţa. Făceam antrenamente cu echipa mare şi jucam la echipa secundă. La echipa mare nu prea aveam şanse să intru, că erau Velcea, Coroian, Popa, garda veche. Remus Vlad era un antrenor conservator, nu promova tineri. După un meci în care nu am jucat, pentru că eram accidentat la gleznă, antrenorul ne-a interzis să ne mai pregătim cu echipa mare.

- A fost singurul motiv de nemulţumire?
- La Bistriţa stăteam în cantonamentul de la stadion. Ce m-a deranjat? Tot la două săptămâni sau când veneam de acasă, puneau pe cineva în camera mea. Mă mutau dintr-o camera în alta. Într-o zi, n-am mai avut loc nici măcar în hotelul de la stadion. M-au trimis la un internat şcolar, eram cinci în cameră, acolo era ca la Casa de Copii. Nu erau cu capul la fotbal. Eu, dacă tot am ajuns în prima ligă, doream să trag de mine, să joc. Atunci am zis că nu are rost să mai stau. A fost a doua dezamăgire după cea suferită la Mediaş. Nu eram apreciat, indiferent cât munceai, nu te bagă nimeni în seamă.

- Ce-ai făcut?
- L-am sunat pe domnul Horoba şi i-am zis că dacă nu mă lasă să plec la Sovata, unde oamenii mă tot chemau, mă las de fotbal. M-am mai lăsat o dată de fotbal, nu e nici o problemă, înseamnă că nu e pentru mine. Mă simţeam ca un nimeni. Mi-am luat geanta şi am plecat acasă. Numai eu ştiu cum am dormit în noaptea aceea. Eram cinci în cameră, era mizerie. A doua zi m-a sunat Mobila Sovata că s-a rezolvat transferul.

- La Sovata ai avut camera ta?
- Când am ajuns în Sovata era o zăpadă mare şi, totuşi, mă aşteptau oamenii. La Bistriţa nu te aştepta nimeni, nu erai băgat în seamă.

- Ai fost impresionat?
- Da. M-a aşteptat secundul Mădăraş. M-a dus la restaurant, mi-a arătat camera de hotel. Tot Divizia C, ca la Bistriţa, dar alte condiţii, altfel de oameni. De acolo am început să cresc. Antrenor era Fodor, fost fotbalist la Steaua. Jucam mijlocaş central şi fundaş central. Am început să cresc mult în forţă. În fabrica de mobilă nu am apucat să merg. Mă alergau prin zăpadă, era o sala de forţă cu fiare vechi. Nu făceai piept pe cadru. Am simţit că, muncind serios, cu oameni care se ocupau de mine, am crescut. La Sovata am stat un an şi jumătate.

- Cum te-a descoperit Sabău?
- M-a văzut la un meci amical cu Mediaşul. A zis: "L-aş lua pe Mureşan, dar e cam bătrân". Aveam doar 22 de ani, deja aveam un pic de chelie, păream mai matur. Didiţă, preparatorul fizic, a venit să întrebe câţi ani am. "Gata, înseamnă că e al nostru!", a spus Moţu'. Am o relaţie specială cu Sabău. E normal, e un om care m-a ajutat, ne-am ajutat reciproc.

- Cum de te-a remarcat Sabău?
- Şi prin forţă, eram un jucător care crescusem mult la acest capitol la Sovata. Am tras la poartă de la 70-80 de metri, aproape de careul nostru. Am văzut portarul lor ieşit. Meciul se juca la Copşa Mică, pe un teren un pic mai mic. Am tras un pic peste poarta lor, uşor lateral.

- Ţi-ai exersat şutul? E doar o chestiune de forţă sau încerci să loveşti mingea într-un anumit punct?
- Nu am făcut ceva special. La sală am făcut exerciţii normale. Cred că e ceva nativ. E o chestiune de forţă. Am încercat şi eu să lovesc la fel ca şi Cristiano Ronaldo, mai reuşesc şi eu la antrenament, o lovitură din cinci. Trebuie să exersezi mult. Cum dau eu, din toată forţa, e vorba de forţă fizică. La Ronaldo e o chestiune de lovire a balonului. Nu trebuie să dea cu toată forţa, fiindcă atunci nu are timp mingea să coboare. La el e multă tehnică şi mult antrenament.

- Reuşeşti şi multe recuperări. Cum faci asta?
- Mă ajută forţa, dar şi anticipez foarte mult. Îi dau momeala adversarului că plec într-o parte şi rămân pe loc. Ştiu că o va da acolo şi pun imediat piciorul. La mijlocul terenului alergi-alergi, dar, dacă nu ai cap, degeaba alergi.

- Povesteşte-mi o întâmplare din copilăria de la Apold.
- Îţi spun tot din fotbal. Aveam lângă Apold un loc căruia îi ziceam "La Fermă", erau sapte-opt case. Mergeam duminica şi le luam banii oamenilor.

- Jucaţi la pariu?
- Da, jucam pe terenul lor, cinci la cinci sau şase la şase. Dacă o bere era 2 lei, noi jucam pe 4 lei. Odată ne-am şi îmbătat. Aveam 13-14 ani. De obicei, beam suc, dar am zis să bem şi noi o bere. Am băut două beri şi am luat-o pe ulei. Mergeam dimineaţa cu bicicleta, la ora 5, la pescuit, la Brădeni, lângă Apold, şi veneam la ora 22:00. Prindeam şi câte 10 kilograme de peşte.

- Îl vindeai sau îl găteai?
- Îl aduceam acasă. Mama îl prepara, eu îl curăţam.

- Care e secretul unui bun pescar?
- Trebuie să ştii cu ce momeală să dai. La crap trebuie să dai la porumb, la caras merge şi râma, merg şi viermişorii, dar mie nu-mi plac, că-s prea mici şi prea urâţi.

- Mai mergi şi acum la pescuit?
- Da. În iarna asta nu am fost, m-am apucat de vânătoare.

- Ai luat-o pe urmele lui Adi Anca.
- La mine, vânătoarea e doar o ocupaţie de vacanţă. Avem un fond de vânătoare lângă Sighişoara. Uite, pe telefon, primul meu trofeu, un mistreţ.

- Cum a fost?
- Eu nu am văzut decât la televizor mistreţi. M-au sunat nişte prieteni care au un fond de vânătoare privat la Bahnia. M-au sunat seara la opt să-mi spună că au găsit nişte urme de porci mistreţi şi i-au localizat. Te pui într-un semicerc, eram 15-16 vânători. Gonacii îţi aduc turma să treacă prin faţa ta. Stai şi două ore, şi trei ore. Ai voie să tragi doar la 45 de grade. De asta se întâmplă multe accidente, că unii vânători trag şi peste colegi. Am învăţat ca să iau permisul de vânătoare! Dacă a trecut de 45 de grade, îl laşi, ai pierdut şansa.

- Sigur tu l-ai împuşcat?
- Păi, dacă eu am tras în faţa mea şi avea două cartuşe în el, cartuşele mele. Am tras trei, primul l-am dat pe lângă.

- La ce distanţă era?
- La 70- 80 de metri. E departe, că e în alergare. Dacă mergi la pândă la cerb, el stă pe loc. Tragi de la 100-200 de metri atunci.

- Ai lunetă?
- Da, puşca mea are lunetă. Sunt vânători care merg şi de cinci ani şi încă n-au reuşit să împuşte vreun mistreţ.

- Ce ai făcut cu trofeul?
- Îl am acasă. L-am pus pe o planşă, mi l-a împăiat cineva cu tot cu cap. Carnea s-a împărţit între vânători, au fost doi mistreţi împuşcaţi. Cineva a nimerit o scrofiţă, eu un vier. Grupa cu care am fost a vrut să mi-l dea cadou.

- Ce fel de armă ai?
- Pe armă am dat 5.500 de euro. E "Steyr Mannlicher", cu lunetă Zeiss. E o armă nemţească.

- Cum e să fii tătic?
- Raul are doi ani şi opt luni. E foarte frumos să fii tătic. Când nu sunt acasă, mă sună. Mai nou, mă strigă Gabi: "Gabi, unde eşti? Hai acasă!". Dacă îi spun că vin imediat, îmi răspunde "Nu, acum, acum, să vii".

- Te recunoaşte la televizor?
- Da, îşi pune imnurile cu CFR, DVD-urile. La casă avem teren sintetic de fotbal.

- De ce ţi-ai făcut casă la Apold? E fosta casă a bunicilor?
- Nu, am ridicat o casă nouă. Stau la un kilometru de părinţi. Iniţial am vrut să-mi fac o casă la Sighişoara, dar soţia e din Apold, părinţii sunt tot din Apold, fratele meu e tot de acolo. Apold e la 15 kilometri de Sighişoara. E o zonă foarte frumoasă. În spate e pădure, în faţă e pădure.

- Ce ai simţit când ai purtat banderola în turneul sud-american al Naţionalei?
- Prima dată am purtat-o cu Brazilia. Când am dat bară, eram deja căpitan.

- Ce te-ai gândit înainte să tragi? Să dai tare, să prinzi vreun colţ?
- Am dat tare şi am dat şi pe un colţ. Dacă dai tare şi nu te gândeşti să dai precis, mingea nu merge precis. Nu am dat din toată forţa, dacă aş fi şutat din toată forţa aveam şanse 50% să prind poarta.

- Ai păstrat caseta?
- Da, o am (râde).

- Cu Paraguay ai fost căpitan încă de la primul fluier.
- A avut domnul Iovan încredere în mine. Am încercat să-i motivez pe băieţi, deşi eram foarte obosiţi.

- Echipă nu a părut montată. Era vorba de oboseală?
- Am fost obosiţi. Cu Brazilia a fost entuziasm. Cu Paraguay nu mai era seriozitatea de la meciul cu Brazilia. Nici nu mai puteai, îţi spun sincer. Am plecat după meciul cu Bosnia, a fost şi fusul orar.

- Te-a emoţionat să porţi banderola?
- M-a motivat foarte mult. Ai parcă mai mult tupeu, curaj, să-i tragi şi pe ceilalţi după ţine. Eram însă prea obosiţi. S-a greşit la primul gol, am început prea siguri pe noi, începeam să pasăm de pe linia de şase metri. Nu aveam prospeţime, tot timpul eram al doilea la minge.

- Victor Piţurcă te-a criticat după un 2-2 cu Franţa la Constanţa, în care impresia generală a fost că ai evoluat bine. Selecţionerul ţi-a reproşat un gol, deşi Lobonţ a fost învins de la centrul terenului.
- Eu trebuia să-l blochez pe ăla la 40 de metri? Eu trebuia să mă gândesc că el trage la poartă de la 40 de metri! Nu vreau să-i reproşez ceva antrenorului, e posibil să fie vorba de acel gol. Eu veneam din margine, eu ar fi trebuit să-l blochez pe francezul care a păsat. Erau 35-40 de metri. Ce fac, mă duc să bag alunecare la fiecare adversar, la 40 de metri de poartă?

- Crezi că te va mai chema?
- Sincer, vreau să câştig campionatul. Dacă o să fie să mă cheme, voi merge.

- Mai vreau să discutăm un subiect sensibil. S-a auzit că nu ai mai fost convocat într-o perioadă pentru că nu erai agreat de Rădoi. Ai avut vreun conflict cu el?
- Nu. Ca adversari, intrăm tare unul la altul. Asta e normal. La Naţională, înaintea meciului cu Belarus, în care nu am evoluat, au fost nişte contacte mai dure la un joc-şcoală. Tamaş cu nu ştiu cine, eu cu Rădoi. Am intrat mai tare la minge, i-am luat balonul şi a venit Mirel din spate, prin alunecare, pe lângă mine. Nu a venit să mă lovească, nici eu nu l-am lovit când i-am luat mingea. Nu ne-am reproşat nimic. După aceea s-a auzit că mi-ar fi dat o palmă, că m-am certat cu el. Eu nu m-am certat cu nimeni la Naţională, n-am nici o problemă cu Rădoi şi nici el cu mine.

De ce a ratat 2 milioane de euro
Gabriel Mureşan a explicat de ce nu a mai semnat în 2011 cu echipa chineză Changchun Yatai, deşi ar fi urmat să câştige 2.100.000 de euro în trei ani: "Cluburile s-au înţeles, m-am înţeles şi eu cu chinezii. M-au nemulţumit unele clauze din contract. Nu mă puteam adresa la FIFA. Dacă luam cartonaş galben, rămânea la latitudinea lor cu cât mă amendează. Te amendau cu cât doreau ei! M-am gândit că rămân cu 500.000 de euro pe care îi luam la semnătură şi apoi ce fac? Mă duc cu familia acolo. Mă întorc acasă, mă suspendă, nu mai joc vreo doi ani. Dacă era contractul corect, mergeam. Normal că s-au supărat conducătorii de la CFR, dar le-a trecut".

Şi-a apărat contractul
Mijlocaşul clujean a refuzat anul trecut diminuarea cu un sfert a contractului cu CFR. "Nu vreau să vorbesc despre asta. Echipa nu mai era la fel de motivată ca în 2010, când s-a luat titlul. Eu în fiecare meci am dat tot ce am putut. Problemă s-a rezolvat între timp, conducerea a acceptat situaţia".

"Cum să vii în şlapi la masă?"
În 2009, cehul Dusan Uhrin a rezistat doar cinci etape la CFR. Presă a speculat că antrenorul a fost demis, fiindcă jucătorii nu au acceptat stilul de lucru al tehnicianului. "Pe mine nu m-a deranjat cu nimic. Am lucrat şi cu Săbău, un alt tehnician riguros. Şi acolo eu mă ocupam de amenzi. Le notam, dar nu se plăteau. Vii în şlapi la masă? E normal să vii aşa? Trebuie să vii în adidaşi. Dacă nu respecţi nişte reguli, nu poţi să trăieşti împreună într-un colectiv de 20 de sportivi. Uhrin a fost foarte profesionist, poate a mai greşit şi el. A fost demis după ce am câştigat cu 3-0 cu Vaslui. Poate s-a băgat prea tare în noi, poate unora nu le-a plăcut. Mi-a părut foarte rău de Conceicao. Şi cu Trombetta s-a jucat foarte bine".

GABI MUREŞAN DESPRE

IOAN ANDONE
"Cu Andone nu jucam la începutul turului şi la începutul returului. I-am cerut să mă lase la echipa secundă, să am meciuri în picioare. Eu te las, mi-a zis, dar nu te trimit. Nu, domnule, stai liniştit, nu trebuie să mă trimiţi".

NEYMAR
"E un jucător interesant, te poate dribla oricând. Nu am jucat contra lui Messi, dar l-am întâlnit pe Ribery. Păi, pe Ribery, că să-l dai deoparte, trebuia să-l iei în braţe şi să-l muţi. Aşa forţă are! Şi el, şi Gourcuff. Plecările lui Ribery sunt incredibile. Neymar are sclipiri, nu are forţă deloc".

RIVALITATEA CU "U"
"Nu am nici o problemă cu suporterii. E o rivalitate normală. <<U>> are tradiţie, noi am câştigat trofee".

CEI MAI BUNI JUCĂTORI DE LA CFR
"Trică a fost un jucător foarte bun, a jucat foarte bine şi la Roma. Didy a jucat foarte bine până când s-a accidentat. Fabbiani avea o forţă incredibilă, se întorcea cu tine în spate. Nu avea fizic, avea o forţă nativă şi avea execuţii".

LUPTĂ PENTRU TITLU
"Problema e la noi, nu la ceilalţi. Sper că după acest cantonament să avem şi noi un joc mai bun. Dacă îţi faci jocul şi câştigi, pui presiune pe contracandidaţi şi vor pierde. La doi ani, titlul vine în Gruia. Trebuie să confirmăm tradiţia".

CV
Data naşterii: 13.02.1982
Locul naşterii: Sighişoara
Post: Mijlocaş defensiv, fundaş central
A debutat în prima ligă la 23 de ani, într-un meci Pandurii-Gloria.
A jucat la Dealul Mare Sighişoara, Mobila Sovata, Gaz Metan Mediaş, Gloria Bistriţa, CFR Cluj.
A fost selecţionat de 6 ori în echipa naţională.
A câştigat cu CFR 2 titluri (2008, 2010), 3 cupe (2008, 2009, 2010), 2 Supercupe (2009, 2010).