Miodrag Belodedici, la 50 de ani, considera ca a avut noroc in viata

Fostul mare fotbalist Miodrag Belodedici, care împlinește marți vârsta de 50 de ani, afirmă într-un interviu acordat site-ului frf.ro că este "unul dintre oamenii care au avut noroc în viață".

"Pentru mine viața e frumoasă. Eu sunt mai liniștit așa de felul meu. Pot să spun că sunt unul dintre oamenii care au avut noroc în viață. Am avut momente când m-au ajutat alții să am noroc, au fost momente când m-am ajutat singur să am noroc. Am avut și am o viață liniștită, cu mai multe succese decât insuccese", a declarat Belodedici.

Cel mai frumos cadou pe care și l-a dorit Belo a fost "o minge ca lumea, adevărată, dar nu am primit. Pentru că, de mic, visul meu era să joc fotbal. Mi-au cumpărat niște rude de-ale mele din Iugoslavia o minge, dar era din cauciuc. Am jucat de câteva ori cu ea și apoi fâssssss, s-a spart! La noi, la magazinul universal din comună aveau numai mingi de 13 lei. Erau subțiri, se spărgeau foarte repede".

Fostul fundaș al naționalei României a dezvăluit că a auzit de Steaua București, echipa la care s-a consacrat, abia când era în clasa a opta: "Eu la televizor prindeam programul iugoslav. Deci nu știam de echipele din România. Nu prindeam posturi românești... Abia prin clasa a 8-a, la Moldova Nouă, am auzit de Steaua, de echipa națională. Așa că primii jucători pe care i-am simpatizat erau cei care jucau duminica în echipa satului. Stăteam în spatele porții și visam să ajung și eu fotbalist. Mai apoi, pot spune că nea Fane Sameș a fost primul meu idol adevărat. După aceea am început să țin și cu Steaua".

Belo a relatat momente din copilăria sa, când mergea să facă baie într-un râu și mânca pește crud: "luam cămașa unui prieten, unul ținea de un capăt, altul de celălalt, și prindeam peștișori din aceia mici. Doar le tăiam capul și îi mâncam așa, cruzi. Ce mai, sushi în toată regula! Am crescut afară unde stăteam de dimineața până seara. Aveam gospodărie mare, cu două vaci, 11 oi, găini cât cuprinde, curci, gâște, rațe, stupi cu albine Mâncam sănătos. Îmi aduc aminte că mergeam cu bunica în grădină, mă ruga s-o ajut la cules, la săpat. Iar eu abia așteptam să scap, să fug să joc un pic fotbal cu prietenii care mă așteptau. Am lucrat și la câmp, și în curte, am fost și cu animalele la păscut. Dar mereu luam mingea cu mine, și când mergeam cu purceii în livadă, eu făceam antrenament individual. Azi se plătește un astfel de antrenament. Țineam mingea pe picior, pe cap. Cred că am rupt toate gardurile din curte, așa că mai primeam și bătaie câteodată. Gândul meu tot timpul era la fotbal!".

Miodrag Belodedici a precizat că dacă nu ar fi jucat fotbal s-ar fi făcut cojocar, meserie pentru care l-a pregătit bunicul său, chiar dacă nu-i plăcea deloc acest meșteșug.

Dublul câștigător al Cupei Campionilor Europeni (cu Steaua București și Steaua Roșie Belgrad) a mai spus că a citit istoria țărilor în care a jucat: "Am citit istoria Spaniei, Iugoslaviei, României, a Mexicului, vreo două volume. Îmi place istoria, îmi place să citesc despre culturi, obiceiuri, îmi plac popoarele care au obiceiuri, tradiții rămase. Asta e cel mai important pentru mine. Eu am suferit mult când am plecat de acasă, nu am mai fost acasă de Crăciun, de Paște. Noi îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae al casei, fiecare are câte un sfânt al casei. Ne strângeam toate rudele, vorbeam de fotbal, de războaie. Când am început să joc fotbal, îmi părea rău că nu pot participa la aceste sărbători...".

Belodedici s-a născut în comuna Socol (jud. Caraș-Severin) și a început să joace fotbal în 1978 la Minerul Moldova Nouă. După un an petrecut la Luceafărul București (1981-1982) s-a transferat la Steaua, unde a jucat până în 1988. Apoi a mai evoluat la Steaua Roșie Belgrad (1989-1992), Valencia (1992-1994), Real Valladolid (1994-1995), Villarreal (1995-1996), Atlante (1996-1998) și din nou la Steaua București (1998-2001). A jucat 55 de meciuri pentru naționala României, marcând cinci goluri.