Romania-Albania: Balcanii si mirajul unui fotbal autentic

Echipa naţională de fotbal a României întreprinde un turneu de meciuri amicale în Elveţia pentru a se pregăti în vederea turneului de calificare pentru Campionatul European din 2016 găzduit de Franţa. O zonă frumoasă pentru o naţională un pic mirată de propria-i viziune şi destin.

Şi cum orice lucru bun trebuie să fie şi mai bun, acesta se consemnează printr-un amical jucat într-un oraş superb aflat la marginea unui lac glaciar - Lacul Jula, la fel ca şi următorul – Lacul Geneva. Lângă aceste două lacuri cu istorii îngheţate, naţionala cu un viitor aproximativ îngheţat al fotbalului îşi încearcă opţiunile, jocul şi probabil cota de piaţă.

La Yverdon-les-Bains, România va juca primul amical din turneul elveţian cu reprezentativa Albaniei.  Acest triunghi de culturi, civilizaţii şi conjuncturi poate nu spune nimic şi probabil că aşa e, dar trebuie luat pas cu pas ceea ce se întâmplă. Cine este Albania şi ce istorii împărtăşim cu aceştia?

În ultimul secol, Albania şi-a schimbat statutul în funcţie de geopolitica regională a obligat-o să răspundă – principat, regate, republică, stat socialist. De 102 ani este un stat independent după ce s-a desprins de Imperiul Otoman şi de atunci continuă să-şi stabilească o identitate aparte, la fel ca şi Croaţia care sunt în zona Mării Adriatice şi aproape de Iugoslavia, un fost stat care miza pe legenda valahilor şi a originilor sale.

Albania funcţionează într-un sistem de democraţia parlamentară, fiind agrenată în toate organizaţiile internaţionale de asociere între state şi dezvoltare a acestora, cele mai importante fiind ONU şi NATO, iar din aprilie 2009 are statutul de candidat oficial la calitate de membru al Uniunii Europene, la fel ca şi Serbia.

Revenind la fotbal, Albania se încrie în lista clişeică de ţări unde acest sport este cel mai popular de pe întreg teritoriul. Primul club de fotbal din istoria Albaniei a fost fondat în februarie 1919, la Shkodër, locul unde a fost popularizat pentru prima oară acest fenomen în 1908 de către un om de afaceri maltez – At Gut Ruter, care este înregistrat de presa vremii ca primul om care a adus o minge de fotbal pe acest teritoriu.

Cel mai performant club la nivel de trofee este KF Tirana, 27 de campionate – 15 Cupe – 10 Supercupe. Echipele albaneze nu au trecut de faza tururilor preliminare din toamnă – turul 3 sau play-off dar s-au făcut remarcate prin câteva surprize: 1968 în Cupa Cupelor (Partizani Tirana, 1-0 cu FC Torino), 1986 în Cupa UEFA (Flamurtari Vlore – 0-0 și 1-1 cu FC Barcelona), 1991 în Cupa Cupelor (Partizani Tirana,  0-0 cu Feyenoord) 2013 în Europa League (Skenderbeu Korce – play-off pierdut la penalty după 1-0 acasă cu Odessaa).

Vorbind de echipa națională, aceasta nu are nicio calificare la un turneu final, fie de campionat european sau campionat mondial, dar a lansat fotbaliști importanți care au făcut performanță în Occident: Lorik Cana – căpitanul și liderul de selecții din actualul lot are peste 12 ani în Franța, Anglia, Turcia și Italia, reușind să fie și căpitanul unei echipe de Premier League la Sunderland, Erjon Bogdani (atacant proaspăt retras cu 14 ani petrecuți în Italia fie în Serie A sau Serie B) – el este marcatorul cu cele mai multe goluri pentru echipa națională – 18. Nu trebuie să uităm de Igli Tare unul dintre atacanții importanți ai anilor 2000 pentru Bologna, cu o experiență de vreo 10 ani în Germania, actualmente director sportiv la Lazio.

Lista poate continua, dar trebuie să revenim la lucrurile pragmatice. România și Albania. Câți fotbaliști români au evoluat în Albania este relativ greu de consemnat, fiindcă mulți s-ar putea să fie evoluat în perioada când cele două state erau sub regim socialist și unele informații erau private de public pentru a nu crea o propagandă nedorită de sistem.

Trei jucători sunt consemnați că ar fi jucat pentru echipe albaneze – Lucian Bica – Dinamo Tirana și KS Lushjna (2002-2005), Gheorghe Cornea și Adrian Ene (KS Lushjna). De asemenea, doi antrenori au avut în grijă echipe albaneze – Aurel Țicleanu (Dinamo Tirana între 2002 și 2003) și Silviu Dumitrescu (Besa Kavaje – 2007-2008).

După 1990, România a devenit o piață deschisă, dar una ieftină și greu de atras pentru jucători importanți și cu o calitate tehnică demonstrată sau recomandată de experții fotbalului. Primul fotbalist străin care a evoluat în campionatul românesc și consemnat de opinia publică și presă este Rolland Agalliu de la Universitatea Craiova între 1990 și 1992.

Cel mai bun jucător albanez care a evoluat în România după numărul de prezențe și goluri este Sulejman Demollari de la Dinamo București între 1991 și 1995 cu 110 partide și 37 de goluri în toate competițiile. Alături de el, au mai evoluat următorii fotbaliști: Alcani și Kruja (Gloria Bistrița – 2003-2004), Bozhiqi, Canaj și Minga (FC Brașov – 1991-1995), Dume, Kokalari, Masati și Voda (Oțelul Galați – 1991-1995), Elton Ceno și Albert Duro (Steaua – 1998-2001, ultimul și la FC Național între 2002-2004), Grusani (Timișoara – 1996-1997). La Dinamo au mai evoluat Musta (în anii 90) și Bakaj (în 2011).

Actualmente în Liga 1 evoluează doi jucători albanezi – Edon Hasani (prima dată la Ceahlăul, recent la Timișoara) și Azdren Lllullaku (Gaz metan Mediaș), aflat în lotul lărgit al naționalei Albaniei, neconvocat la turneul elvețian.

Naționala României va juca sâmbătă al 18-lea meci împotriva reprezentativei Albaniei; până acum românii au obținut 12 victorii, 3 egaluri și au suferit doar 2 înfrângeri. Golaverajul e net favorit echipei tricolore cu 40 de goluri marcate și 9 primite.

România a jucat pentru prima dată împotriva naţionalei Albaniei în urmă cu 68 de ani – pe 13 octombrie 1946 pe terenul Qemal Stafa – stadionul tradiţional al albanezilor din Tirana în contextul Campionatului Balcanic şi al Europei Centrale din 1946; turneul a fost câştigat de Albania la golaveraj în faţa Iugoslaviei, amândouă câştigând 4 puncte şi marcând 6 goluri.

Albania se afla la primul an cu echipă naţională care să evolueze meciuri internaţionale, spre deosebire de România care a început în 1922; interesant e că amândouă şi-au început istoria cu Iugoslavia şi ambele au marcat două goluri regatului vecin – acel meci între Albania şi Iugoslavia a fost arbitrat de un român – Radu Istrati.

Primul meci dintre România şi Albania a fost arbitrat de iugoslavul  Marijan Matančić, singurul gol fiind marcat de Qamil Teliti de la Besa Kavaje în minutul 55. Antrenorul echipei albaneze era iugoslavul Ljubiša Broćić (care a antrenat între 1956 şi 1961 pe PSV Eindhoven, Juventus Torino şi FC Barcelona).

Căpitanul reprezentativei vecine a fost Loro Boriçi de la  KS Vllaznia Shkodër, echipa care a dat acelui meci cei mai mulţi jucători din echipă – 5, urmat de 17. Nentori Tirana – 4 şi două echipe cu câte-un jucător convocat - KS Flamurtari Vlorë şi Besa 17 Nëntori, Tiranë.

Virgil Economu, aflat la al treilea meci ca antrenor al echipei naţionale (în paralel şi preşedinte F.R.F.) a început cu următoarea formulă: Gheorghe Lăzăreanu (Ciocanul) – Iosif Ritter (CFR Timişoara), Alexandru Negrescu (C) (Ciocanul) – Nicolae Simatoc (Carmen), Ferenc Mészáros (ITA), Iosif Petschovschi (ITA) – Iosif Fabian (Carmen), Bazil Marian (Carmen), Ferenc Sárvári (Libertatea Oradea), Nicolae Reuter (CFR Timişoara), Sever Coracu (Universitatea Cluj).

Cel mai selecţionat jucător român din acea echipă la momentul jocului era Nicolae Reuter de la CFR Timişoara cu 11 jocuri, iar echipa care dădea cei mai mulţi jucători din primul 11 era Carmen Bucureşti cu 3 internaţionali. Alexandru Negrescu se afla la ultimul meci din cariera sa internaţională şi a purtat banderola de căpitan.

Acel meci, ca următoarele două s-au desfășurat în conjunctura unei competiții numite Campionatul Balcanic; 1946 – 0-1, 1947 – 4-0, 1949 – 0-1. Acel 4-0 din 1947 a reprezentat prima victorie a românilor în fața Albaniei la nivel de echipe naționale – se întâmpla tot la sfârșitul lui mai pe 25. La fel ca în urmă  cu un an, partida s-a disputat pe același stadion din Tirana și a consemnat un Iuliu Farkas în formă mare – 3 goluri (de 1-0 în min. 29 și cele de 3-0 și 4-0 în min. 69 și 79), plus Iosif Kovac în min. 48.

În fața a 20.000 de spectatori, Colea Vâlcov, aflat la primul meci ca și selecționer al României a început cu următoarea formulă: Gheorghe Lăzăreanu (Ciocanul) – Iosif Ritter (CFR Timișoara), Caius Novac (Carmen) – Gheorghe Băcuț (Arad), Alexandru Mari (Rapid), Iosif Petschovschi (Arad) – Iuliu Farkas (Carmen), Bazil Marian (Carmen), Iosif Kovacs (Carmen), Nicolae Dumitrescu (Arad) (min. 46 – Jack Moisescu – Ciocanul), Nicolae Reuter (CFR Timișoara). Carmen București a dat cei mai mulțit titulari – 4.

În acel meci au debutat, Caius Novac (Carmen) şi Jack Moisescu (Ciocanul) au debutat în 1947, evoluând doar o singură partidă la naţională; tot în 1947 a debutat şi Nicolae Dumitrescu de la ITA Arad, care a participat în 10 meciuri internaţionale. Bazil Marian era la selecția cu numărul 10 pentru națională.

Au urmat apoi trei meciuri amicale: în 1949, 1-1 și 4-1, și 6-0 și în 1950, cea mai categorică victorie în fața albanezilor. Se întâmpla pe 8 octombrie 1950 la București pe stadionul Republicii în fața 40.000 de spectatori. Iosif Petschovschi și Andrei Rădulescu au marcat câte două goluri, alături de Andrei Mercea și Ioan Suru.

Emerich Vogl, primul căpitan al naționalei României la un Campionat Mondial, atunci antrenor, a folosit următoarea echipă: Ion Voinescu (CCA) – Florian Ambru (Dinamo), Alexandru Apolzan (CCA) – Zoltan Farmati (Arad), Mihai Flamaropol (Partizanul), Gheorghe Băcuț (Dinamo) - Ștefan Filotti (Loc. București), Andrei Mercea (Arad), Andrei Rădulescu (Loc. București) (min. 46 – Gavril Serfozo – CCA), Iosif Petschovschi (C) (Arad), Ioan Suru (Loc. București). Locomotiva București și Flamura Roșie Arad au dat cei mai mulți jucători în primul 11 – 3. Florian Ambru și Ioan Suru au debutat în acel meci.

Au urmat două meciuri care au fost șterse din palmaresul echipei naționale A și trecute în sectorul echipei olimpice. E vorba de calificare la Jocurile Olimpice din 1972 găzduite în Bavaria – Munchen. Meciurile au avut loc în 1971 (aprilie la București și mai la Tirana), de fiecare dată câștigând România cu 2-1.

După acest moment, echipa națională a României a înfruntat Albania pentru calificare la două turnee finale de campionat continental și mondial; în ambele situații, niciuna nu a mers mai departe. Prima dată a ratat calificarea la Mondialul din 1974 găzduit de Germania de Vest, după o dublă victorie – 2-0 în 1972 și 4-1 în 1973,

A doua oară a ratat calificarea la Europeanul din 1988, găzduit tot de Germania de Vest. Un context interesant... În 1987, au învins cu 5-1 acasă și cu 1-0 în deplasare, dar tot nu au reușit să cucerească o părticică din Germania. Victor Pițurcă a jucat în ambele meciuri, iar în prima partidă a deschis scorul în minutul 2 din postura de titular. La Vlore, Pițurcă a intrat ultimul în minutul 88.

Pe 20 septembrie 1988, pe stadionul Central din Constanța, naționala României a jucat ultimul meci amical cu Albania în fața a 4.000 de spectatori. Belodedici, Hagi și Cămătăru au consemnat o victorie fără probleme, 3-0.  într-un meci cu importanță enormă pentru cariera lui Gheorghe Popescu – era meciul lui de debut.

Ultimele meciuri au avut loc în contextul unor campanii de calificare la Campionate Europene; pentru Euro 2008, România a reușit să învingă cu 2-1 la Tirana în 2006 și cu 6-1 la București în 2007, obținând și o calificare pentru turneul final din Elveția (interesant!). Ultima dată au obținut două remize, 1-1 la Piatra-Neamț în 2010 și la Tirana în 2011, care au împiedicat echipa să meargă la Euro 2012.

Meciul din 2011 a fost ultimul din această lungă serie – pe 10 octombrie 2011. Era ultimul meci din grupa de calificare, în care a terminat pe locul 3. Meciul s-a juca la Tirana, iar gazdele au deschis scorul în minutul 24 prin Salihi, iar pentru oaspeți a egalat Srdjan Luchin în ultimul sfert de oră.

Victor Pițurcă aflat la al patrulea meci împotriva Albaniei a folosit următoarea echipă: Silviu Lung Jr. (Astra) – Srdjan Lucin (Dinamo), Gabi Tamaș (West Bromwich), Dorin Goian (Rangers), Iasmin Latovlevici (Steaua) – Costin Lazăr (PAOK) (min. 87 – Gheorghe Bucur – Kuban), Alex Bourceanu (Steaua), Răzvan Cociș (Rostov) – Bănel Nicoliță (St. Etienne) (min. 63 – Gabi Torje – Udinese), Ciprian Marica (Schalke) (min. 49 – Bogdan Stancu – Orduspor), Adrian Mutu (C) (Cesena). Acel meci a consemnat primul gol al lui Luchin la echipa națională.

În afară de Pițurcă, sunt 5 jucători convocați pentru turneul elvețian care au jucat în meciuri împotriva Albaniei: Ciprian Marica (4), Răzvan Raț (3), Bănel Nicoliță (2), Costin Lazăr și Alex Bourceanu (1), iar Marica are un gol marcat împotriva lor în 2007. De partea cealaltă, echipa antrenată de italianul De Biasi are 5 jucători în acest lot care au mai jucat împotriva României: Andi Lila (4), Lorik Cana (3), Debatik Curri (3), Anis Agolli (1) și Edmond Kapllani (1).