Anghel Iordanescu vs Morten Olsen

Anghel Iordănescu, actualul selecționer al echipei de fotbal a României, a fost adversar de patru ori cu Morten Olsen, antrenorul Danemarcei, la meciurile din 1974 (0-0) și 1981 (1-2), ca jucător, iar în 2003 (2-5, 2-2) ca antrenor.

De asemenea, în 1975 (6-1), Iordănescu a fost rezervă, iar Olsen a jucat tot meciul.

Anghel Iordănescu s-a născut la 4 mai 1950 și a început să joace fotbal la opt ani, la Steaua București, fiind un produs sută la sută al echipei "militare". A debutat pe prima scenă a fotbalului în noiembrie 1968, avându-l ca antrenor pe Ștefan Kovacs, într-un meci Steaua - Poli Iași (1-2), de atunci jucând de 317 ori în prima divizie și marcând 155 goluri. Mijlocaș și extremă stângă de mare valoare, excepțional executant al loviturilor libere din preajma careului, Iordănescu a fost unul dintre marii jucători ai anilor '70, reușind meciuri memorabile atât cu echipa de club, dar și la națională.

Ca jucător, pe plan intern a câștigat de două ori campionatul (1975-1976 și 1977-1978), cinci cupe ale României (1969-1970, 1970-1971, 1975-1976 și 1978-1979) și a fost golgheter al României, în 1982, cu 20 goluri marcate. A fost selecționat de 57 de ori în echipa reprezentativă, pentru care a marcat 21 de goluri.

În 1982, după 14 ani jucați numai la Steaua, s-a transferat la echipa greacă OFI Creta, unde a evoluat până în 1984, când s-a retras din activitatea de jucător. A revenit apoi în țară, la clubul unde s-a consacrat, preluând o grupă de copii, cu care și-a început cariera de antrenor. La câteva luni a fost numit secund la Steaua, cu care a reușit la data de 7 mai 1986 cea mai mare performanță din fotbalul românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni, jucând chiar 40 de minute în marea finală de la Sevilla.

În toamna anului 1986 a devenit antrenor principal la Steaua, cu care a reușit să cucerească trei campionate (1986-1987, 1987-1988, 1988-1989), două cupe ale României (1986-1987 și 1988-1989) și Supercupa Europei, învingând la Monte Carlo, cu 1-0, puternica echipă Dinamo Kiev.

Din vara lui 1990 a antrenat doi ani, în Cipru, formația Anorthosis Famagusta, echipa sa fiind eliminată din Cupa UEFA de Steaua București, într-o dispută echilibrată. Revenit, în 1992, la Steaua, Iordănescu a mai cucerit un titlu în ediția 1992-1993, fiind, apoi, numit la cârma primei reprezentative (8 septembrie 1993), cu care calificarea la două turnee finale ale Cupei Mondiale - SUA 1994, unde ajunge în sferturi (cea mai mare performanță din istoria naționalei), și Franța 1998, dar și la turneul final al Campionatului European din Anglia 1996.

În august 1998, după turneul final din Franța, s-a retras de la cârma primei reprezentative, preluând naționala Greciei, de unde a fost demis o jumătate de an mai târziu. A ajuns la echipa saudită Al-Hilal (1999-2000), unde a obținut câteva succese (cupe, campionat). A trecut, apoi, pentru câteva luni și pe la Rapid București (2000), după care a pregătit pe Al-Ain (EAU), în perioada 2001-2002.

Iordănescu a fost numit în ianuarie 2002 pentru a doua oară antrenor al primei reprezentative. După un parcurs cu meciuri foarte bune, dar și cu unele mai puțin reușite, ratează calificarea la turneul final. În toamna anului 2004 a renunțat la echipa națională, după egalul, 1-1, din Armenia.

În martie 2005, a semnat un contract pe 16 luni cu gruparea Al-Ittihad (Arabia Saudită). Cucerirea Ligii Campionilor Țărilor Arabe, a Ligii Campionilor Asiei și a locului 4 la Campionatul Mondial al Cluburilor, l-au propulsat pe Iordănescu pe locul zece în topul celor mai buni antrenori de echipe de cluburi în anul 2005, clasament realizat de Federația Internațională pentru Istoria și Statistica Fotbalului (IFFHS). A mai antrenat pe Al-Ain (EAU) în 2006.

Maestru emerit al sportului, Anghel Iordănescu a fost desemnat oficial "cel mai bun antrenor român al secolului XX". La 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea), fiind trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998. La 23 noiembrie 2009, prin decret prezidențial, Anghel Iordănescu a fost înaintat în gradul de general-maior - cu două stele în rezervă.

Anghel Iordănescu s-a implicat apoi în viața politică, dar a revenit în fotbal în decembrie 2013, când a fost numit director tehnic al Federației Române de Fotbal. Pe 27 octombrie 2014, Iordănescu a fost numit, pentru a treia oară, antrenor principal al echipei naționale a României.

Morten Olsen s-a născut pe 14 august 1949 și a jucat ca mijlocaș defensiv și ca fundaș central. Și-a început cariera la Vordingborg IF, în 1957, iar în 1970 s-a tranferat pe B 1901 Copenhaga. În perioada 1972-1976 a purtat tricoul echipei belgiene Cercle Bruges, apoi a evoluat între 1976-1980 la Racing White, iar între 1980 și 1986 a jucat la Anderlecht, evoluând și împotriva Stelei, în semifinalele Cupei Campionilor Europeni din 1986. Și-a încheiat cariera lșa FC Koln, pentru care a jucat în perioada 1986-1989.

Are în palmares trei titluri de campion al Belgiei, toate cu Anderlecht, dar și Cupa UEFA în 1983. Morten Olsen a fost desemnat în două rânduri cel mai bun fotbalist danez al anului (1983, 1986).

A adunat nu mai puțin de 102 selecții la echipa națională, pentru care a înscris de patru ori.

Prima echipă antrenată a fost Broendby IF (1990-1992), după care a pregătit pe FC Koln (1993-1995) și Ajax (1997-1998), iar din 2000 se află la cârma naționalei daneze, fiind cel mai longeviv selecționer din istoria acestei echipe, cu 155 de meciuri pe banca tehnică (bilanț de 77 victorii, 39 egaluri, 39 înfrângeri).

Morten Olsen a fost campion cu Broendby (1990, 1991) și a reușit eventul cu Ajax (1998). Olsen a calificat Danemarca la CM 2002 și CM 2010, precum și la Euro 2004 și 2012.