În oraşul aurului negru, un club de fotbal a făcut istorie. Înfiinţat prin mutarea lui Juventus Bucureşti, în plină epocă stalinistă, Petrolul va cuceri peste doar şase ani de la apariţie titlul naţional, performanţă pe care o va repeta de încă două ori. Ultima dată, în deja îndepărtatul 1966. Până în acest an, Petrolul fusese ultima echipă din afara Capitalei (termenul de Provincie a devenit minimalist, peiorativ chiar) care a triumfat în Cupa României.
Petrolul reinstala Ploieştiul pe harta granzilor fotbalului românesc, după ce, înaintea intrării Vechiului Regat în Primul Război Mondial, echipe precum Româno-Americană (cea înfiinţată prin 1906, şi nu filiala bucureşteană, considerată campioană naţională în 1915), United şi Prahova fuseseră printre pionierii fotbalului românesc.
În ultimii ani, petrecuţi în eşalonul secund, Petrolul a pierdut însă sprijinul oficialităţilor locale şi chiar a multor fani. Perceput ca o afacere controlată de Liviu Luca, Florin Bercea sau mai ştiu eu cine, Petrolul a început să fie huiduit în propriul oraş.
În acest timp, un nou club se ridică ameninţător. CSM Ploieşti s-a înfiinţat anul trecut, pe fundaţia efemeridei (la nivel de performanţă) Astra. Voia numele de Petrolul, palmaresul istoric şi culorile acestuia. N-a obţinut decât culorile şi un loc de Liga a III-a. A promovat la pas, cu ex-petrolistul Vivi Răchită pe banca tehnică, devenind colegă de serie şi împărţind acelaşi stadion cu Petrolul. Şi-a învins, în primele etape ale sezonului în curs, marea rivală Petrolul, într-un meci considerat în deplasare. Acum vrea în A. Petrolul, în schimb, e pe aproape de un loc retrogradant...
Octavian Stăncioiu (Regele Fotbal)