Ironia sortii in cea de-a 5-a calificare la un Euro

De multe ori asistăm neputincioși la bășcăliile vieții. Avem una nouă consumată după minutul 90 al meciului de la Tórshavn. Câte formații valoroase a avut reprezentativa României de-a lungul timpului care însă au pierdut calificări la turnee finale de anvergură pe bandă rulantă, iar acum, una dintre cele mai fragile echipe a izbutit un asemenea pas important și nu oricum, ci fără înfrângere și gol primit în deplasare. Aceasta deoarece porțile spre turneul final au fost acum foarte larg deschise, iar valoarea grupei noastre preliminare a fost extrem (că tot este cuvântul preferat al comentatorilor sportivi de azi, dar în acest caz chiar își are sensul) de modestă. Au fost fotbaliști cu cotă care n-au trăit niciun turneu final, precum Dudu Georgescu, Marcel Răducanu, Ilie Balaci, Ștefan Sameș, chiar Anghel Iordănescu actualul selecționer, Vasile Iordache, Zoltan Crișan, Florin Cheran, Alexandru Sătmăreanu II, Ștefan Iovan, Tudorel Stoica, ca să dau 11 exemple, cât o echipă. Iar acum o vor face jucători care, folosind o expresie des uzitată în fotbalul nostru, nu le-ar fi cărat nici geanta celor enumerați mai sus.

Bine totuși că ne-am calificat, indiferent cum. Ar fi fost păcat să nu profităm de asemenea cadou oferit de sorți cu care nu știu când ne vom mai întâlni.  Eu fac parte dintre cei care preferă o participare neglorioasă la o competiție importantă, decât rămânerea în fața televizorului. Știu că în Franța va fi cu adevărat greu și nu vom mai avea norocul din preliminarii, dar sper ca măcar să nu fim ridicoli. Prea multe nu se mai pot schimba până la turneul final, chiar dacă pare că ar fi timp destul. Dar când n-ai cu ce…

Rămânem așadar cu a cincea calificare la un Euro după cele din 1984, 1996, 2000 și 2008 și totodată a șasea trecere de grupele preliminare așe competiției, adăugând aici și atingerea sferturilor de finală din 1972.

Acest ultim meci al preliminariilor din Feroe a fost bine început, startul stând la baza ulterioarei sale desfășurări. Am avut și puțină șansă când a trebuit de n-am primit gol. Se mai poate spune că a fost meciul lui Budescu (în foto), aflat la primele reușite sub tricolor, decisive pentru stabilirea epilogului, iar golul al doilea fiind chiar o nestemată. Băiatul ăsta chiar știe fotbal, dar îl așteptăm să confirme și în meciurile cu adversare mai de calibru.

Această victorie nu a adus deja soarele pe ulița noastră și nici pe cei împinși să ne conducă fotbalul nu i-a metamorfozat peste noapte în oameni competenți. Cu siguranță însă că vor ști să stoarcă tot ce se poate din ea, urmând a o reaminti de-acum înainte de sute de ori, la marile lor… realizări. Mai multe nu-s de spus.

► A fost meciul 662 al echipei naționale, care a obținut a 295-a victorie, din care a 101-a în deplasare.

► Avem 6 victorii din tot atâtea cu Feroe, a treia în arhipelag și a doua în capitala Tórshavn, prima dintre ele realizându-se la Toftir.

► Anghel Iordănescu l-a egalat la numărul de victorii obținute în calitate de selecționer pe Victor Pițurcă, 53.

► Au fost primele goluri semnate de Budescu ca tricolor.

► Alibec a fost al 76-a lea debutant cu Iordănescu selecționer, al 3-lea din acest ultim mandat, devenind al 818-la fotbalist care a îmbrăcat tricoul echipei naționale. Este totodată al 23-lea nativ în Constanța dar și al 10-lea echipier al Astrei prezent în echipa națională.

► Ultima oară când am marcat atât de repede într-un meci oficial a fost la 06.09.2013, cu Ungaria, la București, acel 3-0 din preliminariile CM, când Marica a deschis scorul în minutul 2.