22 trofee pentru Marius Lăcătuș

Marius Lăcătuș și Răzvan Raț Dincă sunt românii cu cele mai multe trofee obținute. Brașoveanul s-a născut la 5 aprilie 1964 și s-a legitimat în echipa de juniori a clubului Steagul Roșu în anul 1977. Restructurarea fotbalului brașovean îl duce pe Marius Lăcătuș la FCM Brașov, echipă pentru care debutează la 8 iunie 1980, într-un meci cu Unirea, la Focșani, terminat cu scorul de 3-0 pentru gazde. Numai 3 meciuri a jucat Lăcătuș pentru brașoveni, în vara anului 1980, în cadrul diviziei B, sub conducerea lui Nicolae Proca. Coechipierii lui Marius, Gherghe și Paraschivescu (ambii 12 goluri marcate) readuceau FCM Brașov în divizia A, după 5 ani în B. Prea tânăr pentru divizia A, Lăcătuș va aștepta până la 28 februarie 1982 debutul pe prima scenă. Adversarii de la CS Tîrgoviște s-au întors acasă cu un scor de neprezentare (0-3), Paraschivescu și Boriceanu marcând cele 3 goluri în primele 13 minute. Lăcătuș l-a schimbat pe Bența în min.70 și nu a marcat. O va face pentru prima dată la 29 mai 1982, în min.89, tot într-un 3-0 în fața ASA Târgu Mureș. Cele 2 goluri din 1981-82 și alte 3 goluri în 1982-83 nu au ajutat prea mult clubul brașovean, care a retrogradat în vara lui 1983. La 19 ani împliniți Lăcătuș primește oferta de a juca pentru Steaua, aflată la începutul reconstrucției care o va duce pe primul loc în Europa (1986). Între timp, Lăcătuș debutase în naționala de tineret, într-o victorie la limită, 1-0, cu Libia A (28.11.1982). Cu 6 meciuri la tineret, Lăcătuș este testat și în naționala A, în care debutează (27.02.1984) într-un 1-1 cu naționala Algeriei. Anul 1984 aduce lui Marius Lăcătuș alte 4 meciuri în echipa națională, de fiecare dată înlocuind un titular. Primul gol îl va marca în repriza secundă a meciului cu Israel (21.11.1984). Va rata Euro 1984, Mircea Lucescu neconsiderându-l suficient de matur pentru a-l încerca măcar un minut. Nici după 2 goluri marcate la 30.01.1985 la Lisabona în fața gazdelor Lăcătuș nu prinde postul de titular la națională. A fost o perioadă ciudată în care, deși Steaua se lupta la titlu (1983-84, locul 2, Lăcătuș 13 goluri marcate în 32 meciuri, 1984-85, locul 1, 8 goluri în 29 meciuri, 1985-86, din nou locul 1, 7 goluri în 31 meciuri), Marius nu prinde un post de titular al echipei naționale și nici măcar nu mai joacă (1985-86). Mircea Lucescu ratează calificarea la mondiale (după 2 înfrângeri nescontate în fața Irlandei de Nord, 1984 și 1985), dar Steaua cucerește Cupa Campionilor Europeni. A fost ziua de 7 mai 1986 și numai George Becali nu și-a amintit de fantasticul gol al lui Lăcătuș care a adus Steaua în avantaj la loviturile de departajare: 1-0 cu Barcelona. Tânărul brașovean își trecea în colecție tot felul de trofee precum titluri d ecampion național (1985, 1986, 1987), Cupa României (1985, 1987), Cupa Campionilor (1986), Supercupa Europei (1987), deci 7 trofee la numai 23 de ani. Revine și la echipa națională, unde marchează un gol Austriei (4-0), iar din 1987 va juca numai titular. Ratează cupa intercontinentală împotriva argentinienilor de la River Plate, dar 0-1 cu aceștia se datorează mai mult lipsei de curaj. Anul 1989 il face pe Lăcătuș artizanul victoriei împotriva suedezilor de la IFK Goteborg, spullberați cu un 5-1 la București (15 martie 1989). Steaua ajunge în finala Cupei Campionilor, dar Milan cu Gullit, Rijkaard și van Basten s-a dovedit prea puternică. Lăcătuș continuă să fie titular în echipa națională, calificată la mondiale după 20 de ani de pauză (1989). Cu Hagi suspendat în meciulo de debut la mondiale, împotriva Uniunii Sovietice, Lăcătuș reușește poate cel mai bun meci al său, marcând de două ori. Pe plan intern, Lăcătuș și-a mai adăugat 2 titluri de campion (1988, 1989), două cupe (1988, 1989, prima cu cântec). Odată porțile țării deschise, Lăcătuș pleacă la Fiorentina, iar Steaua primește 750.000 dolari pentru transfer. Puțini, dar Lăcătuș nu va fi păstrat de florentini, pentru care a marcat 3 goluri în 21 meciuri (15 ca titular). În 1991 Marius pleacă la Real Oviedo, unde va juca timp de 2 sezoane, în primera division. Se întoarce la Steaua în 1993 și va cuceri trofeu după trofeu, alte 5 titluri consecutive (1993-98), 3 cupe (1996, 1997, 1999), 3 supercupe ale Romîniei (1994, 1995, 1998). În total 10 titluri (record al primei divizii române), 7 cupe ale României (la una steliștii au renunțat, că tot au destule), 3 supercupe, plus cele 2 cireșe de pe tort, Cupa Campionilor și Supercupa Europei. Lăcătuș a jucat 414 meciuri în divizia A (și a marcat 103 goluri), 21 meciuri în seria A, 51 meciuri în primera division, 83 meciuri (13 goluri) în naționala A, 3 meciuri la olimpici, 70 meciuri (16 goluri) în cupele europene, 6 meciuri în naționala de tineret. Lăcătuș ocupă și un loc 3 al meciurilor jucate în competiții de top. Ca antrenor viața a fost mai agitată, conducând FC Național, Oțelul, FC Brașov, Ceahlăul, Inter Gaz, UTA, Steaua (loc 2, 2008), SC Vaslui (loc 3, 2009), din nou Steaua, FCM Târgu Mureș, CSMS Iași (promovată în liga 1, 2014), ajungând la o cotă de 226 meciuri ca antrenor în liga 1.