Liga 1 Ilfov sau rahatul fotbalului autohton

În 1932, când criza economică nu părăsise încă România, FRFA (pe atunci) hotărăște reorganizarea campionatului intern (disputat pe districte și ligi regionale) prin înființarea diviziei naționale, urmată de divizia B din 1934 (apoi divizia C, 1936). În septembrie, 1932, s-au aliniat la starul diviziei nționale 14 echipe, dintre care 3 din capitală, 2 din Arad, Timișoara, Cluj, Oradea, câte una din Ploiești, Brașov, Sibiu. Au mai fost invitate Mureșul Târgu-Mureș și UD Reșița, ultima fiind campioană națională 1931 și finalistă în 1932, ambele au declinat participarea din rațiuni financiare (inimaginabil astăzi ca echipa campioană să nu aibe banii pentru deplasări, dar asta era viața atunci. Deci am avut parte de un campionat național, cu echipe din 8 orașe (plus alte 2 care au refuzat participarea, cum spuneam mai sus). În 1934 însă, Ploieștiul, Brașovul și Sibiul retrogradează, după participări modeste. Divizia A se reorganizează cu 12 echipe din numai 5 orașe. Avea campionatul caracter național? Ca răspândire pe hartă, da.

Ce avem astăzi, după 84 de ani ? 14 echipe în Liga 1, adică tot atâtea ca în 1932. Nu disec aici aspectul numărului de echipe pentru că putem avea afirmații pro, dar și contra. Mă voi referi la aspectul insolvent și puțin național al campionatului din ultimii ani. Deși cred că mulți nu-mi vor da dreptate, voi menționa că schimbarea guvernării PDL (cu Boc venit de la Cluj) cu cea PSD (cu Ponta deputat de Gorj) a schimbat podiumul clasamentului, dominat de Cluj, Vaslui, Timișoara, Galați și Urziceni acum câțiva ani cu Giurgiu, Târgu-Jiu, Târgu-Mureș (încă în primii 6), Ploiești pentru scurt timp și revenirea Stelei. Schimbarea în jurul lui 2012 este radicală și comparabilă cu schimbarea politică (care este ceva obișnuit din 1996 încoace).

Ceea ce am văzut în ultimii doi ani seamănă mai degrabă cu o jelanie prelungită, începută cam de pe vremea Convenției Democrate, prin 1997, când echipele cu oarecare tradiție au început abandonul eșalonului divizionar. Dar, poate, niciodată atât de dur ca în ultimii 2 ani. Sezonul 2014-15 se termina cu starea de insolvență (de fapt un semifaliment legal) al unor echipe cu lungă tradiție, cum ar fi Petrolul, CFR Cluj, Universitatea Cluj, Ceahlăul, Oțelul și, ca deobicei, în vârf, DINAMO. Era un rezultat al disprețului din întreaga societate românească, transformat în neseriozitatea plătirii impozitelor către stat sau furnizori. Tot în vara trecută aveam de a face cu un faliment "glorios", cel al unei legende a fotblului comunist: Universitatea Craiova. Performanțele acesteia din anii 1982-83 au distras atunci atenția de la "rolul conducător" al PCR, chiar dacă Universitatea de atunci era tot o concentrare (fericită) a valorilor din fotbalul autohton sub "oblăduirea PCR" (fără de care nimic nu se putea organiza în țară). După 1996 valorile fotbalul oltean se divizează între "U" și Electroputere (după ce în anii 80 era împărțit de U Craiova și FC Olt, iar după 2005 Pandurii preiau fanionul oltenesc. După 1996 la cârma Universității se schimbă Nețoiu, un afacerist prosper al tranziției, altfel spus milionar de carton), apoi un Dinel Staicu, abil înșelător al unei bănci, pentru care a fost condamnat "un pic", apoi Mititelu, un exponent local trimis să păstreze Știința în prima divizie. Și când banii nu i-au mai fost suficienți pentru a ține echipa în prim-plan (după ce potentații locali nu l-au mai sprijinit), Mititelu, ca și celălalt infractor, ajuns unde îi este locul (Marian Iancu) au întețit corul de jigniri adresate șefilor FRF punându-i pe aceștia în pragul abuzului, acela de desființare abuzivă a Universității, care era la cîteva săptămâni de faliment. Sandu și Mitică și-au recunoscut, într-un fel abuzul (radierea Universității), dar acesta a fost votat de Comitetul Federal, așa că numai instanța poate stabili ce a fost sau nu drept, noi oricum am suci-o nu vom ajunge la un verdict.

Clonată sub forma CS Universitatea Craiova, clubul a revenit în fotbal, deși clubul tradițional a fost, oficial, în faliment.

Dar să revenim: acest sezon începea cu Petrolul, CFR Cluj și Dinamo în insolvență, deci fără drept de participare în Europa. Și cum la Ploiești datoriile cresc precum numărul de specialiști care postează pe Facebook, clubului galben-albastru nu-i rămâne decât problema găsirii unor jucători și a unui antrenor care să înghită înfrângere după înfrângere. Selymes a considerat că își murdprește prea mult CV ul și a lăsat locul unui antrenor local, Eusebiu Tudor care a abandonat și el echipa. Stoichiță a venit cu speranța că echipa va juca și fără să se gândească la bani, dar și el a părăsit corabia. Schumacher nu a făcut decât să se umple de penibil și Ionel Gane a reușit doar să dea speranță unor suporteri care refuză să creadă că echipa poate juca pe salarii 0 sau bani doar de benzină, strânși de suporterii boemi. Nota bene a acestei ediții a fost cea a lui Dinamo (oricât aș huli acest nume), care a ieșit din insolvență și se pregătește de lupta pentru titlu, cu jucători tineri (dar și eftini). În schimb, actuala ediție de campionat aduce în față Viitorul, care a driblat stările de insolvență ale echipelor din actualul play-out. Bonitatea (și generozitatea) lui Hagi l-a trimis pe acesta în Europa League, unde așteptăm să-și dovedească calitățile de antrenor (cu care nu ne-a convins până anul trecut). În schimb, echipa care a fost la 2 minute de titlul de campioană anul trecut și-a anunțat insolvența, deci ieșirea din Europa lăsând, practic, un loc pentru la vară lui CSU Craiova și a sa primăriță, Olguța. Peste câteva ore vom vedea dacă cadoul care i-a fost predestinat va (putea) fi acceptat.

Dacă din primele 6 echipe ale sezonului numai 4 au drept de joc în cupele europene, situația devine ciudată și puțin națională coborând spre ultimul loc al Ligii 2. Oțelul anunță falimentul în care nu a dus-o lotul ci patronul de ocazie găsit de primarul muncipiului, Marius Stan. Acesta ajunge într-un impas financiar și face cadou echipa, plus 20 milioane care au venit de la UEFA unui alt șmecher ajuns acum în pușcărie (precum au ajuns și alți patronei de ocazie: Copos, Borcea, Iancu, Niculae, clanul Becali, Ștefan și Capră pentru scurtă vreme împreună cu primarul PSD ist Bădescu). La suspendare cu condamnare a fost gratulat și primarul Buzăului și din beciuri își dorește aceeași condamnare și primarul băimărean. Dar jelania este mult mai mare. Ceahlăul este și ea eliminată din campionat, patronul italian făcând-și treaba, dar nu aceea de a păstra în viață echipa la care au jucat Ștefan tatăl (Valai) și fiul (Pinalty). Suporterii inconștienți ai Universității Cluj i-au tratat cu pumnii pe jucători, în ultimul meci, Brașovul, Baia Mare, fiind și ele în pragul falimentului, care este așteptat și la Ploiești, iar Poli din Liga 1 probabil va lăsa locul celei care tocmai a venit din Liga 3. Gloria Buzău se află în situația de a fi descoperită în postura de blatistă, dar fără probe, după cum afirmă actorii implicați. Ciudat este că FRF nu a hotărât retrogradarea echipei, cum ar fi fost normal. Și ca disprețul să nu fie total, periferiile capitalei promovează în draci. La Rapid ne așteptam, deși insolvent și în proces de faliment, nu m-ar mira ca pentru ei legea să fie ocolită. Dar să rămână în prima ligă 5 echipe din metropola București (inclusiv Voluntari, Chiajna, Rapid), la 50 km să întâlnim campioana națională (cu patron indisponibil), Astra, iar în Liga 2 să promoveze alte două cartiere metropolitane, Juventus Colentina și Afumații, alături de rămânerea Baloteștiului, Clinceniului și Berceniului este prea mult pentru un campionat național. De aceea l-am numit Liga 1 (și Liga 2) Ilfov (vechiul județ înglobând acum 36 de ani și Giurgiu), județ care va beneficia de 10 echipe în timp ce marile municipii renunță la intrecerile organizate de FRF Burleanu. Astfel Petroșani, Hunedoara, Suceava, Sibiu, Galați, Pitești, posibil Ploiești, Brașov, Baia-Mare, Constanța nu vor participa anul următor la cooperativa fotbalul românesc. Și, în final, să mai menționez că Liga 1 reușește cea mai mică medie de spectatori din ultimii 50 de ani. La mai mare noii generații care vrea schimbarea clasei politice cu noua generație, cea din care fac parte Ponta, Șova, Vâlcov, Udrea, Dragnea, Copos, Șereș. Vorba unui cântec mai vechi: viitor de aur țara noastră are / și prevăd prin secol a ei înălțare.