Un meci memorabil. Astăzi Venus - Ripensia, 1934

Perioada interbelică în fotbalul nostru a fost marcată de duelul Timișoara - București. Primele 6 titluri ale perioadei predivizionare au fost cucerite de Chinezul, timișorenii având mai multe emoții în campionatul districtual decât în faza finală. Poate și al 7-lea titlu ar fi luat calea Timișoarei, dacă Chinezul nu și-ar fi împărțit echipa în două, o parte care a disputat un meci amical internațional, cealaltă parte fiind nevoită să joace două partide, ambele cu prelungiri, la Sibiu, cu Șoimii. În cele din urmă gazdele au câștigat al doilea meci cu 4-3, primul fiind egal: 2-2. Cele două meciuri s-au jucat pe 1 și 2 iulie 1928. Dar orice eveniment are și un final, iar acest an marchează sfârșitul supremației Chinezului. De acest eveniment a profitat Colțea Brașov, o echipă cu viață scurtă, dar rămasă în istoria campionatului României unde a jucat o finală contra Chinezului, 1927 (și aceasta rejucată, 2-2 și 4-3) și una câștigată cu 3-2 contra Jiului Lupeni, 1928.

În semifinala din 1929, Colțea va fi eliminată de Venus București, care va deveni campioană națională. Jiul Lupeni se va retrage din campionatul districtului Arad, deși avea o poziție foarte bună. În cealaltă semifinală, Banatul Timișoara va ceda cu 3-0 campioanei Clujului, echipa România, iar bănățenii vor începe discuțiile pentru a se găsi o soluție de recucerire a supremației în fotbalul românesc. Anii trec și titlul poposește la Brașov (1928), București (1929, 1930, 1932) și Reșița (1931). FRFA reușește să înființeze divizia națională, care a debutat în septembrie 1932. Deși Ripensia a disputat primul meci (amical) în noiembrie 1930 și mai multe meciuri în 1931 și 1932, ei au fost invitați să participe la prima ediției a diviziei naționale, pe care o vor câștiga după puține emoții. Deși au debutat cu o înfrângere, 3-2 în fața CFR București (după ce au condus la pauză cu 2-0), Ripensia va profita, în retur, de tracul bucureștenilor, care pierd în fața ultimei clasate, aceiași Șoimii de mai sus, dar și în fața Ripensiei (la Timișoara). Campionii din 1932 au jucat în cealaltă serie a diviziei naționale, așa că primele meciuri oficiale Ripensia - Venus s-au jucat abia în 1934 și au contat ca finale ale campionatului. Ripensia nu a avut emoții în disputa pentru locul 1, terminând cu 4 puncte mai mult decât ocupanta locului 2, Unirea Tricolor, timișorenii pierzând la masa verde un meci pe care nu l-au terminat cu România, la Cluj, dar în care conduceau cu 2-1 la întrerupere.

Și au venit finalele Ripensia - Venus. Meciul tur s-a jucat la Timișoara, la 15 iulie 1934, începând cu ora 18:00. Venus realizase un retur de forță, cu 7 victorii în 7 meciuri, dar important este și că au convins pe orădenii de la Crișana să joace meciul direct la București și nu la Oradea, în schimbul unei sume de 300.000 lei. Cum orădenii au preferat banii, Venus le-a administrat un usturător 3-0 și s-au calificat în finală. Arena Banatul a primit 5000 de spectatori, în fața cărora Ripensia a încercat să puncteze încă din primul minut, dar șutul lui Dobay a fost "rău plasat". În min.5 Bindea, bine deschis de Ciolac, aleargă spre poarta Venusului, Lăpușneanu intervine și salvează cu un plonjon îndrăzneț (scrie Gazeta Sporturilor).

"În min.21 o combinație Schwartz - Ciolac dă prilej acestuia din urmă să deschidă scorul. În min.28 Albu faultează pe Bindea. Acesta din urmă execută lovitura, mingea ajunge la Ciolac. Acesta trece mingea cu capul lui Dobay, care marchează tot printr-o lovitură de cap. A fost una din cele mai frumoase faze ale meciului. În repriza a doua Ripensia micșorează ritmul. Halfii nu-s de găsit nicăieri. În minutul 9 Volodea exploatează o lovitură liberă și marchează pentru Venus. În minutul 25 Motoroi centrează și Petea reia cu capul aducând egalarea. Patru minute mai târziu, Petea șutează puternic, Zombory în loc să blocheze, respinge cu pumnul, Volodea nemarcat intervine și marchează. Domnul Teofil Moraru a condus bine, asigurând o desfășurare normală a jocului".

Remarcăm pe arbitrul meciului, Teofil Moraru (sau Morariu), cel care a fost primul selecționer al echipai naționale (1922).

Peste o săptămână arena Venus a primit 7000 de spectatori. Venus începe meciul în forță, dar o demarcare a lui Ciolac este urmată de un șut puternic de la 16 metri și Ripensia conduce cu 1-0 în min.15. Venus domină, Ripensia are și ea câteva ocazii, dar repriza se încheie cu 1-0 pentru timișoreni. La începutul reprizei secunde, învălmășeala de la poarta lui Zombory se termină prin penalizarea unui henț în careul de pedeapsă făcut de Burger. Colea Vâlcov aduce egalarea (min.49) prin lovitura de la 11 metri.

În minutul 12 Venus obține un nou corner. Dumitrescu trage bine lovitura și Volodea reia cu capul asigurând conducerea pentru Venus; 2-1. Urmează un șut puternic al lui Dobay și 2-2, min.64. O combinație între Petea Vâlcov și Volodea îi permite acestuia din urmă grație unui șut plasat să marcheze al treilea punct pentru Venus (min. 19 - adică 64 al partidei). În min.28 Colea Vîlcov matchează de aproape al patrulea punct pentru Venus. Peste încă două minute Manole Dumitrescu mărește avantajul pentru Venus, marcând punctul al cincilea. Un efort al lui Bindea, care trecând de Actis și Albu perforează poarta lui Jean Lăpușneanu, marcând cel mai frumos punct al partidei. Tabela indică 5-3 pentru Venus în min. 35 (80). Ultimele zece minute sunt extrem de disputate, dar scorul nu se mai modifică. Astfel, Venus câștigă titlul, după ce în primul meci Ripensia a condus cu 2-0, Venus l-a câștigat cu 3-2, apoi Ripensia a condus cu 1-0 la pauză, în meciul-retur, Venus a întors scorul la 2-1, Ripensia a egalat (2-2), Venus urcă scorul la 5-2 și, în final, 5-3.

Ripensia se va întâlni cu Venus de 16 ori în campionat și de două ori în cupă. Ripensia a câștigat de 7 ori în campionat (de 4 ori în capitală) și ambele meciuri din cupă: 6-3 în 1934 și 4-2 în 1935), iar Venus a câștigat de 6 ori (de câte 3 ori la Timișoara și București). Ripensiștii au marcat 34 goluri, iar Venus numai 32. Avansul de 2 victorii în campionat al Venusului a fost răsturnat în 1940-41 când Ripensia va câștiga ambele meciuri: 3-1 și 4-1. După cele două titluri consecutive, 1939 și 1940, Venus a început declinul, la fel ca Ripensia, după 1938. Cele două echipe vor părăsi sistemul divizionar din România în 1948-50. Cele două nume vor reapare în ultimii ani, dar gloria cucerită în anii 1919-40 va fi greu de egalat.