Un meci de neuitat, Rapid - Venus, 1938, 1940

Dacă lupta pentru titlu a României mari s-a disputat între echipe din Timișoara (Chinezul, Ripensia) și București (Venus, Unirea Tricolor), cu o singură echipă intrusă, Colțea Brașov (1928), disputa pentru Cupa României a atras zeci de mii de spectatori la meciurile dintre Venus și FC Rapid. Disputele dintre cele două echipe în campionat au început cu o surpriză, victoria ceferiștilor cu 2-0 în campionatul Onoare al capitalei, în septembrie 1931. Promovate în divizia națională (ulterior divizia A) în 1932, cele două echipe se vor întâlni de 17 ori până în toamna lui 1943, bilanțul fiind egal, câte 6 victorii fiecare, 5 meciuri egale, 33-30 pentru Rapid, dar balanța s-a schimbat puternic în 1942-44, când Rapis a câștigat 3 meciuri: 3-0, 1-0 și 5-1. Cele două echipe s-au întâlnit și în Cupa României, în perioada 1936-42, balanța fiidn net de partea Rapidului: 6 victorii contra 0 la Venus, 3 meciuri încheindu-se la egalitate, încă un meci fiind rejucat (câștigat inițial de Rapid și recâștigat la rejucare). Ulterior cele două echipe s-au întâlnit și în grupa bucureșteană a Cupei Basarabiei (1941-42) și în categoria Onoare a Bucureștiului, jucată în 1944, 1945 și 1945-46.

Primul meci în Cupa României s-a jucat la 30 mai 1937, în semifinală, când Rapid a surclasat Venusul cu 5-1 (3 goluri marcate de Baratky, 2 de Moldoveanu). Următorul meci a fost cu cântesc și a fost povestit de Ioan Chirilă în cartea sa, "Glasul roților de tren". La 15 mai 1938 cele două echipe s-au întâlnit pe stadionul din Giulești. 30.000 spectatori au urmărit un match grandios, Rapid - Venus 2-1, scrie Gazeta Sporturilor. Este greu d ecrezut că un astfel de număr de spectatori au putut intra pe stadionul din Giulești, dar aceasta este cifra menționată de cel mai longeviv cotidian sportiv din perioada interbelică. Golul victoriei a fost marcat de Baratky în prelungiri. O bună parte din spectatori au manifestat împotriva golului marcat de Baratky, pretinzând că punctul a fost înscris din offside. Conducătorii Venusului reclamă același lucru (scrie același ziar). Venus pierduse locul 1 al seriei a II-a (divizia A s-a jucat pe 2 serii) și Ripensia urma să joace finala tocmai cu Rapid. Domnul general Gabriel Marinescu, președintele Venusului, a contestat rezultatul meciului pe motiv că arbitrajul a fost complect părtinitor în defavoarea Venusului și s-a jucat într-o atmosferă încordată, care a influențat asupra rezultatului. Și au trebuit 3 ședințe pentru ca FRFA să hotărască rejucarea meciului.

Meciul s-a rejucat, tot în Giulești, pe 21 mai 1938, în fața a 12-15.000 spectatori (cifra din același ziar, în timp ce ziarul Sportul Capitalei estima 25.000 spectatori). Arbitru a fost Teofil Morariu, "căpitan național" al României în primul meci din istorie (1922). Termenul de căpitan național este similar astăzi cu cel de selecționer, orădeanul fiind arbitru era și un bun observator al jucătorilor în activitate. Și Rapid a început mai hotărâtă meciul, mai ales că a avut câțiva controlați la o secție de poliție, după încheierea primului meci (după cum scria Ioan Chirilă în cartea mai sus menționată). La pauză, Rapid conducea cu 2-0 (Baratky în min. 17 și Auer în min.37. Humis reduce scorul în min.46, dar ghinionul Venusului a fost că a dat peste o linie de mkijlocași omogenă și admirabil de bine pusă la punct. Vintilă face curse de mare campion de 100 m plat. Își are partea leului la toate mingile lui Ploeștenu. Hotărât lucru, Vintilă e cel mai antipatic jucător tuturor extermilor stânga din țară. E imposibil de jucat pe partea lui ... (scrie Sportul Capitalei). Când nu se aștepta nimeni a înscris Baratky (m.18 = 63). Peste 2 minute Auer ridică scorul la 4-1 pentru Rapid și meciul este jucat, deși Humis mai marchează odată pentru Venus (81).

Ghinion pentru Venus și în ediția următoare a cupei, tot în semifinale întâlnesc Rapidul și pierd tot la 2 goluri diferență (2-0). În 1940 cele două echipe ajung în finală. La 30 aprilie cele două echipe au terminat la egalitate, 2-2 (firește după prelungiri). S-a rejucat la 9 iunie, tot pe stadionul ANEF și s-a încheiat 4-4 (Venus conducea cu 4-2 în min.52, Sipos 61 și Auer 79 reușesc să egaleze, apoi prelungirile rămân fără goluri suplimentare). La 27 octombrie cele două echipe termină din nou la egalitate (2-2), de astă dată Venus egalează de două ori. Departajarea le penaltyuri nu se inventase, nici echipa mai tânără nu era declarată câștigătoare, nici echipa care a jucat în seplasare nu putea fi considerată mai norocosă (ambele echipe fiind bucureștene, separate de câțiva kilometri distanță. Așadar, la 8 noiembrie a avut loc al patrulea meci, pe același stadion ANEF (Republicii după 1948). Baratky (57) și fostul junior al Venusului, Dan Gavrilescu (74) aduc Rapidul în avantaj, 2-0. Eisenbeisser reduce scorul în min.86, dar încă o egalare a fost imposibilă. Rapid cucerea pentru a 5-a oară cupa. Cu o lună și 3 zile înainte, Venus zdrobise Rapidul în campionat: 5-1. Cupa va rămâne interzisă Venusului. Coșmarul rapidist va bântui Venusul în semifinalele din 1941 (4-2) și 1942 (7-2) și Rapidul va fi prima echipă din România care va cuceri 7 cupe (din care 6 la rând, 1936-43). Venus se va răzbuna în meciurile disputate în competițiile de tranziție: 5-2 în 1944, 4-1 în 1945, iar CFR (care revenise la numele inițial) câștigă cu 5-1 probabil ultimul meci oficial (27.04.1946).