Cele mai multe meciuri jucate în Cupa României: Ionel Dănciulescu

La 1 iunie 1966 a apărut în România săptămânalul Fotbal, format A3, în 12 pagini. Publicația era tipărită pe hârtie de ziar și se foloseau și culorile, dar numai la titluri. Designul unor rubrici semăna cu cel din săptămânalul francez France Football, iar în același timp bulgarii aveau și ei un săptămânal numit Futbol, apărut începând cu 1963, deci la acest capitol eram în urma bulgarilor, iar dacă ne uităm pe evoluția echipei lor naționale putem observa calificarea la olimpiada de la Roma (1960) dintr-o grupă cu România și URSS, precum și cea la mondiale (1962, 1966, 1970 și 1974). Nu vă uitați la ce a făcut naționala bulgară la mondialul din 1994 că ne pierdem complet optimismul! Dar un săptămânal de fotbal în 12 pagini a fost ceva extraordinar pentru microbistul român care putea afla ce mai este prin Europa și comentarii pe un spațiu mai generos asupra întrecerilor interne. Ziarul Sportul Popular apărea zilnic (mai puțin duminica) în 4 pagini (mici) și mai exista o revistă bilunară, Sport, cu 20 pagini. La debutul noului campionat, Fotbalul nostru prezintă, pentru prima dată, numărul de prezențe și goluri marcate în prima categorie (pentru că și actuala ligă s-a numit, odionioară, divizie sau categorie, în funcție de mofturile conducătorilor fotbalului românesc). Aceste cifre au fost calculate de un pasionat dintr-un orășel aflat în mijlocul țării, Rupea, care nu a avut niciodată măcar o echipă în divizia C. Astfel, Frederic Moises a dat startul în topurile de prezențe și goluri marcate în divizia A. Pe atunci, 200 prezențe în prima divzie era un record greu de atind, numai 31 de jucători având cifre mai mari sau egale cu 200. Iată primii clasaț (1966): Iosif Kapas (UTA, 287 meciuri), Traian Georgescu (U Cluj, 275), Iosif Petschovski (CAMT, UTA, CCA, 274), Tiberiu Bone (Jiul, CCA, 272), Titus Ozon (Unirea Tricolor, Dinamo București, Dinamo Brașov, Progresul, Rapid, 270), etc. Topul golurilor marcate începea cu Titus Ozon (157), Gh Constantin (135), Ștefan Dobay (125), Gh Vaczi (124), Mircea Dridea (117). Și din acest moment, statisticienii au început să adune, iar topul s-a schimbat periodic. Atrași de titluri pompoase, aceste topuri vor deveni top 400, respectiv top 100, după cifra sutelor de prezențe / goluri. Dacă aceste topuri ilustrau seriozitatea și cariera de lungă durată la vârful fotbalului nostru, după 1990 ele își pierd unicitatea deoarece, așa cum știm, mulți jucători români au plecat în alte campionate, adunând uneori mai multe prezențe ”afară” decât în țară. Ca exemple binecunoscute sunt Gheorghe Popescu (145 meciuri în divizia A, dar 350 meciuri în Olanda, Anglia, Spania, Turcia, Italia, Germania) sau Dan Petrescu (139 meciuri la noi, 294 meciuri în Italia și Anglia). Mai multe cifre găsiți în fișele fiecăruia sau pe centralizatorul de pe pagina.

Astfel de topuri apar astăzi în toate țările cu fotbal valoros. Pasionații pot adăuga prezențele în echipa națională sau în cupele europene. Computerizarea extinde aceste topuri, numărând minutele jucate, sau cartonașele (aici notarea cartonașelor galbene fiind o problemă de serioziate a jurnalistului, fiind posibil să găsiți date diferite dcă veți consulta 1, 2 sau mai multe surse (siteurile compensând degringolada din presa scrisă). Ce s-a omis (la noi) ? Un clasament al celor mai prezenți jucători în Cupa României. Până astăzi, un astfel de top nu a fost alcătuit, dar iată cum arată primele locuri:

Deci Ionel Dănciulescu, singurul român cu mai mult de 500 prezențe în liga I (515) este fotbalistul cu cele mai multe meciuri jucate și în cupa României.

Topul marcatorilor se prezintă astfel:

Aici este vorba de Gheorghe Popescu, fostul jucător al Sportului Studențesc, Carmen și ASA București, socrul lui Mircea Dridea și nu de cumnatul lui Gheorghe Hagi care deține recordul de campionate puternice în care a evoluat (menționate mai sus).

Romeo IONESCU