CFR a cincea oară campioană

CFR a cincea oară campioană

Două cluburi au fost fericite să iasă din insolvență, în urmă cu câțiva ani: CFR Cluj și Dinamo, în timp ce multe cluburi de tradiție au acceptat falimentul și au continuat din județ. Reînființate ca cluburi ale suporterilor, sau pe societăți aproximativ omonime (Petrolul 52), cluburile care în 2016 dispăreau din fotbalul românesc au bătut, anul acesta, la porțile primei ligi (Petrolul 52 și Universitatea Cluj), Rapid și Gloria Buzău vor încerca și ele, sezonul care urmează, revenirea, iar Oțelul Galați, Ceahlăul Piatra Neamț, Universitatea Craiova (cea originală) sau Steagul Roșu Brașov nu au reușit să ocupe locul 1 al ligii a III-a și vor relua lupta în sezonul următor.

CFR, care timp de 100 de ani nu a luat niciun trofeu, ”domiciliată” într-un oraș mare pe care-l putem numi capitala Transilvaniei, colecționează în acest an al cincilea titlu de campion. Interesantă a fost și lupta pentru supremație în Cluj-Napoca. Înființată în 1919, Universitatea Cluj a reușit să câștige o singură data Cupa României și a jucat o finală a campionatului național, prima în sistem divizie, disputată pe două serii (1933). În perioada 1919-45 rivala studenților clujeni a fost echipa Victoria, devenită România și apoi revenită la numele de Victoria. În anul 1945 valoarea echipei Victoria scade, dar alături de Universitatea apare un club rămas în istorie ca Ferar, urmaș al Clubului Atletic, care a terminat pe locul 3 în campionatul Ungariei, sezonul 1943-44. În acest timp, CFR Cluj a evoluat fără pretenții la titlul național. În anul 1947 CFR câștigă seria diviziei C la care a participat și promovează in divizia B unde ocupă locul 4 la finalul turului. În timpul iernii CFR fuzionează cu Ferar și apare în divizia A sub numele CFR-Ferar (1948), apoi rămâne numai CFR (1948-49) când retrogradează împreună cu Universitatea (devenită CSU). Pentru CFR, devenită Locomotiva (1950-56) urmează mulți ani în divizia B fără pretenții de promovare. CSU Cluj, devenită Știința, revine în prima divizie (1950, apoi 1958). Clujul, care a avut 3 echipe în divizia A a anului 1947-48 (singurul oraș din țară, cu excepția capitalei, care a reușit să aibe, numai un an, 3 echipe) încearcă ocuparea unui al doilea loc în 1953, dar echipa Casa Armatei (Cluj) este desființată după finalul turului. Cu timpul, Clujul s-a mulțumit cu un loc în primul eșalon, ocupat de Știința, revenită în 1966 la numele de Universitatea. Cu studenți în echipă, care au fost atrași periodic de salariile din MApN sau MAI, jucând la Steaua sau Dinamo, Știința a cucerit un singur trofeu national, cupa, în 1965. În 1969 CFR a revenit în prima divizie și se va face remarcată prin salvările de la retrogradare în ultimele etape ale sezoanelor care au urmat. În 1976 atât CFR cât și Universitatea au retrogradat. În ediția 1977-78 CFR a terminat pe locul 2 în divizia B, iar Universitatea pe locul 3. Pe locul 1 a terminat FC Baia Mare condusă de antrenorul Viorel Mateianu, cu un punct mai mult decât CFR. A fost șansa irosită a CFR ului să devină echipa orașului și, de atunci, mulți ani Universitatea a adus bucurii și dezamăgiri clujenilor. Revoluția aduce ”nori negri” echipelor transilvane care părăsesc pe rând prima divizie (Oradea, Arad, Timișoara, Sibiu, Cluj). După anul 2000 salvarea fotbalului este aruncată pe seama unor afaceriști mai mult sau mai puțin corecți. Universitatea ajunge în divizia C, eșalon în care a evoluat și CFR. Dar Universitatea a fost un ”brand” pentru orașul lui Funar și CFR ajunge în patrimonial lui Arpad Paszkani și, neașteptat, acest club ajunge în prima divizie și urcă, încet dar sigur, către locul 1, pe care termină în 2008, apoi în 2010 și 2012. Cupa României s-a odihnit și ea în vitrina CFR-ului timp de 3 ani (2008-10). În acești ani CFR a fost singura echipă care a trimis pe teren 11 jucători fără ca vreunul să fie născut în România. Chiar dacă acești jucători nu au fost vedete la puternicele cluburi vest europene, ei au fost foarte buni pentru zbuciumul anual al ligii I. Și cum acești jucători nu au venit numai pentru medaliile române, CFR s-a văzut nevoită să intre în insolvență. Dar această perioadă a trecut cu bine și CFR a revenit în vârful fotbalului românesc, devenind singura echipă din provincie care a câștigat titlul național de două ori consecutiv, după anul 2000. Și CFR își mai înregistrează un record în această ediție: portarul cu cea mai mica medie de goluri primite pe meci: Giedrius Arlauskis 14 goluri primite în 31 meciuri (medie 0,451) și al patrulea titlu, după cel luat cu Unirea Urziceni, cel cu Steaua și ultimele două cu CFR. Tot Arla a fost cel mai bun portar al sezonului anterior: 14 goluri în 26 meciuri jucate (medie 0,53). Cea mai bună medie de goluri pe meci până în acest sezon a fost deținută de Gheorghe Liliac (10 goluri în 22 meciuri, in sezonul 1987-88, pentru Steaua). Iată și lotul folosit de CFR în acest sezon: Giedrius Arlauskis (31 meciuri – 14 goluri primite – 2790 minute jucate), Jesús Collado Fernández (3-3-270), Andrei Cosmin Vâtcă (2-2-180) (portari), Kevin Gnonher Boli (10-0 goluri marcate-812 minute), Paulinho Mario Jorge Malino ”Camora” (32-1-2880), Adam Lang (18-0-1229), Cristian Marian Manea (34-1-3002), Andrei Iosif Mureșan (22-2-1786), De Souza Nascimento Paulo Vinícius (31-2-2676), Ionuț Andrei Peteleu (8-0-512), Andrei Radu (1-0-90) (fundași), Mihai Cătălin Bordeianu (26-1-2066), Ionuț Valentin Costache (18-1-580), Emmanuel Juan Culio (25-5-2130), Ciprian Ioan Deac (26-4-2106), Damjan Djokovic (33-4-2780), Ovidiu Ștefan Hoban (12-1-380), Alexandru Cornel Ioniță (23-2-1031), Cătălin Mihai Itu (1-0-14), Arpad Sebastian Mailat (10-0-376), Mate Males (8-0-613), Thierry Rua Moutinho (16-1-628), Claudiu Adrian Mihai Petrila (5-0-141) (mijlocași), Júlio César Pereira Baptista (2-0-21), Cristian Ionuț Bud (4-0-143), Giuseppe De Luca (3-0-74), Abdel Billel Omrani (32-6-2526), Constantin Adrian Păun Alexandru (27-3-1537), Robert Ndip Tambe (6-0-178), George Marius Țucudean (27-18-1944), Urko Mateos Vera (2-0-23) (atacanți)

Romeo Ionescu