Lanterna roșie

În 72 de ani de istorie clubul condus de George Becali a obținut multe trofee, ceea ce a atras suporteri în toată țara, dar și în lume. Chiar dacă deceniile 6 și 9 ale secolului trecut au rămas un vis frumos (dar real) al stelei (se scrie cu S, când este pe locul 1), performanțele clubului de când a fost luat de Becali nu au fost rele. Poate că ar fi bine ca acum, la 19 ani de la schimbarea mileniului să menționăm trofeele obținute după 2000 (sau după 1 ianuarie 2000 să latre și câinii satisfăcuți). În toți acești ani un trofeu a lipsit lui George Becali, cel neoficial numit Lanterna  roșie. Spre deosebire de concitadinii care au clubul situat lângă stația de metrou Ștefan cel Mare, cu un templu al fotbalului construit în 1951 și care arată în consecință, FCSB nu a ocupat niciodată până ieri seară ultimul loc în clasament. Antidinamoviștii au reținut mult timp locul ultim ocupat în clasament la 3.09.1945, la numai 3 luni de la un titlu obținut ”en fanfare” (Dinamo reușea o performanță neegalată în fotbalul românesc, locul 1 ocupat neîntrerupt timp de 365 zile, între 17 august 1974 și 1975).

Ieri dimineață siteurile cu apetență la public arătau cele două echipe bucureștene pe locurile 1 și 2, firește prin rotirea clasamentului la 180 de grade. Dinamo a ocupat ultimul loc timp de 4 din cele 7 etape. Începând de ieri seară, acest loc a fost predat ”la cheie” rivalilor dintotdeauna, numiți FCSB. Ambele echipe care au făcut (cândva) cinste fotbalului românesc au rulat în aceste 43 de zile (parastas, ceva de amintire ?) numai 3 antrenori principali. Nu mai sunt vremurile când cele două echipe pregăteau viitorii antrenori ai echipei naționale, acum cei condamnați la câteva zile pe banca tehnică au CV-urile cu cifra imaculată la trofee cucerite în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Dacă la echipa lui Jiji ne gândim că locul ocupat este o strategie de joc pentru partida retur de la Guimarães, la Dinamo, redresat ieri seară, este un succes al partidului simpatizat de salvattore dela bianco-rossi, Ionuț Negoiță. Nu ne vine să credem că la primăvară vom avea un play-aut puternic, cu eternul derby Dinamo - FCSB disputat pe old Dinamo sau și mai old Trivale (mă jenez să alătur numele lui Nicolae Dobrin echipei găzduite cu mărinimie de piteșteni, FCSB fără de stadion - pardon la istorie s-a studiat despre Ioan fără de țară). Oricum, echipa lui Becali este așteptată la Giurgiu pentru noi derbyuri în cupele europene, cu echipe renumite în fotbalul european, dacă nu și mondial, precum Milsami Orhei, Alashkert sau FK Mlada Boleslav. Asta în timp ce în tradiția de 6 ani de liga I a orașului - port la Dunăre, Giurgiu, patronul Ion Niculae se ferește ca jucăria sa să mai prindă un loc de cupele europene, întrucât o deplasare prin Islanda sau Faroe l-ar duce în faliment pe cândva cel mai bogat om al României.

Așteptăm, încinși de finalul lui august, noi performanțe ale celor două echipe „capitaliste”, privind cu încredere renașterea orașului condus cândva de Liviu Dragnea care se lăfăie la răcoare, acolo unde l-au dorit mulți membri ai opoziției unite! Așadar se prefigurează o nouă echipă de susținut pentru anul care vine: Turris-Oltul. 4 victorii din 4 meciuri, nu-i rău.

Și pentru iubitorii de gramatică, tot mai mulți de câțiva ani, Fotbal Club FCSB include o repetiție și nu se folosește în practica literară (FC din FCSB venind evident de la Fotbal Club). Dar la Becali se poate.