1947-1948. Sezonul schimbărilor radicale

În ziarul „Sportul Popular”, datat 7 august 1947, a apărut un articol cu titlul: „A.S.C.A. Asociația Sportivă Centrală a Armatei a luat ființă și a cerut să fie introdusă în DIVIZIA A”. Și așa a fost! Prin desființarea echipei Carmen, A.S.A. București, cu un lot încropit, a fost admisă în divizia A cu două zile înainte de startul competiției.

M.A.I. s-a grăbit să copieze inițiativa militarilor și a forțat fuziunea dintre Unirea Tricolor și AS Poliția, o echipă din campionatul capitalei. Această fuziune a avut loc la începutul lunii octombrie 1947. Unirea Tricolor începuse dezastruos campionatul, după ce-și pierduse câțiva jucători valoroși: 1-4 cu Ciocanul, 0-2 cu CFR Timișoara, 0-4 la Cluj, cu Universitatea, 1-11 pe stadionul Giulești cu ITA și 1-2 la Ploiești cu nou repromovata F.C. După etapa a treia, Unirea Tricolor a ocupat ultimul loc, 16, pe care l-a părăsit abia în etapa a 12-a (după victoria în fața Jiului, 4-2). Au fost și jucători care nu au fost mulțumiți de patronajul M.A.I. (Ștefan Cârjan, Constantin Anghelache, campioni în 1941), dar nu s-au putut opune curentului și opoziția lor le va aduce, chiar, zile negre. Locul 14, ultimul care oferea un loc în barajul din 1948, a fost aprig disputat de AS Armata și Unirea Tricolor MAI, așa că spre sfârșitul campionatului MAI găsește soluția:

În ziarul „Sportul Popular” din 11.04.1948 a apărut știrea: „Ciocanul și Unirea Tricolor MAI au devenit Dinamo A și B”.

Aseară târziu SINDICATUL M.A.I. a dat presei comunicatul de mai jos prin care cluburile Ciocanul și Unirea Tricolor M.A.I. devin DINAMO A și B.

COMUNICATUL SINDICATULUI M.A.I.

„Sindicatul M.A.I., care grupează un număr de câteva mii de sindicaliști, a socotit de datoria sa să adere cu tot entuziasmul și aportul lui la acțiunea de difuzare și popularizare a sportului în Republica Populară Română.

Ridicat la înălțimea unei probleme de Stat, sportul a devenit în tânăra noastră Republică Populară Română ceea ce trebuia demult să fie: o acţiune de fortificare şi educare civică pornită din popor și pentru popor.

Sindicatul M.A.I. nu putea rămâne departe de aceste realizări în care se reflectă viu dorinţa de mai bine a Guvernului ţării permanent prezent acolo unde nevoile o cer.

Începutul a fost făcut cu sindicalizarea grupării «Unirea Tricolor», a fost continuat cu sindicalizarea grupării «Ciocanul», aducând în mijlocul Sindicatului M.A.I. două formațiuni de esență populară pe care să se împletească și să se realizeze eforturile de care sunt capabili sindicaliștii noștri.

Pe drumul realizărilor democratice, Sindicatul M.A.I. va activa cu două grupări polisportive în care vor fi dezvoltate toate ramurile sportive. Grupările vor acționa sub denumirea «Dinamo A» pentru fostul A.S. Ciocanul și «Dinamo B» pentru fosta „Unirea Tricolor”.

Sub culorile și conducerea noastră „Dinamo” va corespunde integral scopului pentru care a luat ființă. Vom creia sportivi adevărați, luptători cinstiți și convinși pentru democrația noastră populară. Vom ridica și asigura sportul de massă, posibil doar într-un regim de adevărată democrație populară. Și ca o încoronare a țelurilor noastre vom lupta cu toată energia pentru eliminarea definitivă a rămășițelor reacționare care vor să găsească în sport ultimul refugiu de manifestare.

Aceste hotărâri, în aplicarea cărora vom fi de neclintit, le-am adus la cunoștinţa forurilor de conducere ale sportului românesc, cărora le-am solicitat aprobarea schimbărilor operate.”

Unirea Tricolor, campioană a ultimului campionat interbelic, cel din 1940-1941, a trebuit să-și recapete locul în prima divizie prin promovarea din divizia B. Mai exact, în toamna lui 1941 Federația Română de Football Asociație (acesta a fost numele forului organizator al fotbalului românesc, odată cu reorganizarea din 1930) a decis suspendarea desfășurării campionatului în sistem divizionar, deoarece România se afla în război cu U.R.S.S. Basarabia a fost eliberată într-o lună, iar războiul a continuat către Moscova și către rezervele imese de resurse energetice din zona Stalingradului. Jucătorii români au fost chemați la arme, iar Petea Vâlcov și Ilie Sucitulescu au căzut pe câmpul de onoare. Fotbalul a continuat să existe, chiar și în fierbintele an 1944, dar competițiile oficiale au fost înlocuite cu altele, numite „Cupa Basarabiei” (1941-1942, câștigătoare Rapid București) și „Campionatul de război”, respectiv „Cupa Eroilor” (la nivelul diviziei B) în 1942-1944, ambele întrerupte în martie 1944. „Cupa Basarabiei”, numită așa în cinstea armatei române eliberatoare, a fost organizată pe 10 serii a 4-8 echipe, iar câștigătoarele de serie și încă 6 echipe clasate pe locurile 2 și 3 au jucat optmile de finală, apoi sferturi, semifinale și a fost câștigată de … Rapid. Competiția a avut o desfășurare asemănătoare cu campionatele naționale din anii 1921-1932, dar nu a purtat numele de campionat, iar suporterii giuleștenilor se simt frustrați că trofeul nu poate fi considerat titlu național. În iulie 1942, F.R.F.A. revine la o divizie de 12 echipe, numită „Campionat de război” și câștigată detașat de F.C. Craiova (care a ocupat locul 1 timp de 21 etape din cele 22). Dar au fost și elemente care contravin aspectului de campionat: nu au putut participa, din cauza dezorganizării, Ripensia Timișoara și (cel puțin) o echipă din Arad, iar Carmen București a fost admisă fără să fi participat la o competiție de calificare. Ediția a doua, 1943-1944, a fost suspendată după 13 etape, cu Rapid pe locul 1. Cupa României s-a disputat la fel ca până în 1941, disputarea ei fiind oprită în martie 1944, înainte de faza optimilor de finală. În scurt timp, Bucureștiul a organizat un campionat cu 8 echipe, jucat în perioada 20 mai - 2 iulie 1944. Apoi a fost organizat un alt campionat, început la 29 iulie și încheiat la 26 noiembrie 1944. Evenimentele de la 23-30 august 1944 doar au amânat competiția, cu 3 săptămâni, și asta datorită bombardamentelor, care au avariat stadioanele din capitală. În primăvara lui 1945 s-a desfășurat încă o competiție cu 8 echipe bucureștene. Toamna lui 1945 a dus la organizarea „Cupei Victoria” (deși România ieșise din războiul împotriva învingătorilor, la 23 august 1944). Competiția s-a desfășurat în orașele țării cu pretenții fotbalistice, la București participând 8 echipe care au disputat 7 etape în timpul toamnei și alte 7, primăvara. Campionatul a ținut locul unui turneu de calificare, pentru că F.R.F. a decis, în august 1946, ca la noua divizie A să participe primele 4 echipe din „Campionatul Onoare”, 1945-1946. Pe locul 5, la egalitate de puncte cu echipa clasată pe locul 4 (dar cu golaveraj inferior), s-a clasat Unirea Tricolor, adică campioana din 1941. Nu mai era nimic de schimbat, campionatul capitalei era încheiat, iar pentru echipele la egalitate de puncte nu s-a oferit nici măcar un meci de baraj.

Anii războiului schimbaseră multe, apăruseră noi generații de jucători, în timp ce gloriile anilor ´30 erau la finalul carierei (Bodola, plecat definitiv în Ungaria - 1946, Dobay, Bindea, Kotormany, David au mai jucat câteva meciuri). Echipele cu tradiție din anii ´30 au fost depășite de altele cu susținere mai puternică: ITA Arad, CFR Timișoara, Ciocanul și Carmen în București, altele s-au reorganizat: Ferar Cluj, Libertatea Oradea. În 1946-1947, s-au reluat meciurile pentru diviziile A, B și C. Centrele muncitorești Reșița și Petroșani au fost admise în divizia A fără baraj, iar FC Craiova, Dermagant Tg. Mureș și Prahova au disputat meciuri de baraj cu C.F.R. Turnu Severin, Karres Mediaș și Gloria C.F.R. Galați. Baraje s-au organizat și între echipele din Oradea, Timișoara, Cluj. Pentru 1947-1948 divizia A a fost mărită la 16 echipe, iar în divizia B au fost înscrise un număr de 64 de echipe, multe localități urcând la acest nivel (Câmpina, Moreni, Roman, Aninoasa, Sebeș Alba, Roman, Suceava etc).

Conform clasamentului din 1945-1946 (categoria Onoare, București), Unirea Tricolor a trebuit să pornească din divizia B, într-o luptă strânsă la început cu Venus (de 7 ori campioană națională, 1919-1940), apoi cu AMEF Arad, care a urcat pe locul 1, la 7 iunie 1947, cu 4 etape înainte de final (care a aparținut, însă, oborenilor). Și Unirea Tricolor (înființată în 1926, prin fuziunea echipelor Unirea și Tricolor, ultima o echipă bucureșteană puternică, campioană a capitalei în 1921 și 1922) a revenit (pentru a doua oară, după 1939) în divizia A. Lipsa unui susținător puternic a determinat jucătorii crescuți la club să continue dezertările către echipele mai generoase.

Sistemul de retrogradare în 1948 a fost draconic, pentru echipele modeste. S-a hotărât reducerea drastică a numărului de echipe din primele divizii: de la 16 în divizia A și 64 în divizia B, la 14 în A și 28 în B pentru noul sezon, 1948-1949. Locurile 15 și 16 din prima divizie urmau să retrogradeze direct, iar echipele ocupante ale locurilor 11-14 urmau să se întâlnească într-un baraj de 8 echipe cu câștigătoarele celor 4 serii ale diviziei B, deci chiar dacă Unirea Tricolor ar fi ocupat locul 14, ar fi urmat un baraj dur. Iar pe locul 14 a terminat A.S. Armata, care a câștigat în ultima etapă din tur un meci cu scântei în fața Unirii Tricolor. Iată formațiile folosite în ultimul an din istoria echipelor Unirea Tricolor și Ciocanul:

Unirea Tricolor:

24-08-47   Ciocanul Bucureşti        D     1      -     4       Mihai (24)                                                                        Constantin Mitran (Bucureşti)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Anghelache, Cioboată, Bărbulescu, Mihai, Simionescu, Lăzărescu, Apostol, Petculescu, Teodorescu, Crafcescu

30-08-47   CFR Timişoara              A     0      -     2                                                                                                Nicolae Feher (București)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Bărbulescu, Cioboată, Mihai, Anghelache, Simionescu, Lăzărescu, Apostol, Petculescu, Alexe, Popescu

04-09-47   Universitatea Cluj         D     0      -     4                                                                                                Gheorghe Hrehoreţi (Oradea)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Anghelache, Bărbulescu, Teodorescu, Mihai, Cioboată, Petculescu, Apostol, Cristache, Lăzărescu, Popescu

10-09-47   I.T. Arad                       A     1      -     11     Apostol (4)                                                                       Constantin Iliescu (Bucureşti)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Anghelache, Cioboată, Bărbulescu, Mihai, Simionescu, Teodorescu, Apostol, Cristache, Crafcescu, Petculescu

14-09-47   FC Ploieşti                    D     1      -     2       Mihai (42)                                                                        Gheorghe Ionescu (Braşov)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Anghelache, Cioboată, Teodorescu, Lăzărescu, Tudor, Petculescu, Mihai, Şerban, Apostol

28-09-47   RATA Tg. Mureş          A     1      -     5       Calomfir (4)                                                                      Enric Seraţki (Bucureşti)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Teodorescu, Cioboată, Frăţilă, Anghelache, Simionescu, Calomfir, Mihai, Petculescu, Apostol, Tudor

26-10-47   Oţelul Reşiţa                 D     0      -     4                                                                                                Savu Daju (Timişoara)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Teodorescu, Frăţilă, Cioboată, Simionescu, Calomfir, Ozon, Niculescu, Apostol, Petculescu

19-10-47   Juventus Bucureşti        A     0      -     0                                                                                                Ionescu Ţope (Ploieşti)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Teodorescu, Cioboată, Frăţilă, Mihai, Simionescu, Şerban, Ozon, Niculescu, Apostol, Petculescu

30-10-47   CFR Bucureşti               D     0      -     5                                                                                                Victor Purcărete (Bucureşti)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Teodorescu, Cioboată, Mihai, Frăţilă, Gavrilescu, Petculescu, Ozon, Niculescu, Apostol, Tudor

01-11-47   CSM Mediaş                 A     1      -     0       Ozon (31)                                                                         Emerich Freund (Timişoara)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Teodorescu, Cioboată, Ianda, Mihai, Frăţilă, Petculescu, Ozon, Apostol, Calomfir, Popescu

09-11-47   Ferar Cluj                      D     2      -     2       Ozon (19), Mihai (80)                                                      Savu Daju (Timişoara)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Teodorescu, Cioboată, Ianda, Frăţilă, Mihai, Petculescu, Apostol, Ozon, Simionescu, Naciu

16-11-47   Jiul Petroşani                A     4      -     2       Naciu (10,42), Ozon (60,77)                                            Petre Kroner (Bucureşti)

Unirea Tricolor: Stănescu, Ianda, Cioboată, Teodorescu, Mihai, Simionescu, Crăciun, Apostol, Ozon, Calomfir, Naciu

23-11-47   Libertatea Oradea          D     2      -     2       Ozon (5,38)                                                                      Savu Daju (Timişoara)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Cioboată, Frăţilă, Ianda, Mihai, Simionescu, Petculescu, Apostol, Ozon, Calomfir, Naciu. Nanculescu a fost eliminat (70)

30-11-47   Dermata Cluj                 D     0      -     1                                                                                                Andrei Bogdan (Satu Mare)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Cioboată, Teodorescu, Simionescu, Mihai, Ianda, Crăciun, Apostol, Ozon, Calomfir, Naciu. Ozon a fost eliminat (68)

  14-12-47     Unirea Tricolor- ASA 4-5. Arbitru: Mihail Gorcea (Bucureşti)

ASA: Savu - Catană, Panait - Jivan, Mladin, Zeană - Creţu, Fătu, Popescu, Molnar, Balaş. Catană a fost eliminat (89)

Unirea Tricolor: Nanculescu – Petculescu, Cioboată – Mihai, Ianda, Simionescu – Crăciun, Apostol, Ozon, Calomfir, Naciu.

Au marcat: Ozon (10, 76), Crăciun (22), Creţu (33), Mihai (48 ag), Popescu (59, 71, 85), Mihai (83)

Meciul s-a jucat pe stadionul ANEF, de la ora 14:30, în fața a 3 000 spectatori. Ziarul „Sportul Popular” scrie: „Ultimul meci al turului Diviziei Naționale A a fost dramatic din toate punctele de vedere, ca aspect, ca rezultat și ca final. Stadionul plin de apă (meciul trebuia să se joace la 11 decembrie, dar s-a amânat, n.s.), copiii ar fi putut ușor plimba bărcuțele. A învins Armata cu 5-4 după ce fusese situație egală 4-4, la urmă amenințări, pumni în fălci, intervenția militară și apoi manifestație de stradă.

                În rezumat, întrunite toate elementele pentru descrierea unui episode de bătălie, numai de football nu. Noroc că acesta a fost ultimul match și până la primăvară nervii se pot calma la gura sobei.

                Că a fost apă, băltoace, teren desfundat, acestea se pot întâmpla oricum. Ce este afară din comun, fără îndoială scandalul, în incinta clădirilor ANEF, unde arbitrul Gorcea dacă nu era bine păzit putea fi linșat. S-a spus că la Petroșani, d. Rosenblum, tot arbitru, ar fi eșit de pe teren îmbrăcat militar. Jiul desminte, ce rămâne din toată povestea asta, un fapt precis, în București d. Gorcea după aproape 30 minute a traversat curtea ANEF-ului într-o manta de subofițer de marina. Era de altfel și o îmbrăcăminte adequată pentru ploaia, ceața și stadionul ANEF care arată ca un cheiu de îmbarcare. D. Gorcea arăta ca un marinar ducându-se spre punte și de ce să nu spunem că îi sta bine. Ziaristul Aurel Neagu continua:

                «Nu am fost printre aceia care manifestau ostil cerând rejucarea, nu m-am dus să-l întreb, deoarece nu voiam să devin încasator de pumni, ba la eșire din stadion am făcut și o declarație „nu sunt cu arbitrul”». Probabil că pentru goalul al cincilea și cel victorios s-a manifestat atât de puternic și a fost nevoie de intervenția armatei.

                Se spune că pasul din care a marcat Gică Popescu ar fi fost dat cu mâna de Molnar. Din locul unde ne aflam nu am putut clarifica situația. Era și departe și ceață. Atât s-a putut vedea că Molnar era aproape în genunchi, a primit lovitura din corner de la Balaș la înălțimea capului dar dacă a pasat pe spate cu capul sau cu mâna, nu se poate preciza.

                Aici este greșeala d-lui Gorcea CA NU A FOST PLASAT BINE LA LOVITURA DE CORNER ȘI CHIAR DACĂ A FOST CU MÂNA NU A PUTUT VEDEA.

                Și ghinionul d-sale, arbitrii de tușe erau pe partea opusă.

                În orice caz Unirea Tricolor este vinovată de goalul primit. Nu știu dacă Ianda, în orice caz unul din apărătorii în duel cu Balaș, i-a fost frică să dea înapoi la Nanculescu. Teama era justificată din cauza băltoacelor care ar fi putut opri mingea și atunci a preferat să trimită afară. Însă în loc de a shoota afară în out, A DAT ÎN CORNER CA SĂ SCAPE DE SITUAȚIA DIFICILĂ.

                Și tocmai cornerul acesta a fost ghinionul cel mare. Din el s-a marcat goalul de mai sus. Dar uniriștii și aci au făcut o greșeală mare. AU STAT CU SPATELE ÎN DIRECȚIA DE UNDE VENEA MINGEA, OR ESTE CLAR CA SĂ AI POSIBILITATEA DE DEGAJARE A TERENULUI TE SITUEZI CU FAȚA SPRE MINGE PENTRU O INTERVENȚIE SALUTARĂ.

                Jocul s-a soldat și cu un jucător eliminat, Catană care a încercat să knockouteze pe Ozon, dar nu a reușit, într-un moment în care nu avea mingea. Dar și Ozon are aci vina lui. Jucătorii Armatei spun că i-ar fi dat lui Catană cu noroi în ochi. Unirea a beneficiat de o lovitură liberă de la 16 m, cu un minut înainte de sfârșitul jocului, Ozon nu a mai repetat figura din minutul 76.

                D. GORCEA a fost pe linia comportărilor sale, adică bine. Fluerând des a oprit jocul de a degenera și penalizând sever pe Catană, deși și Ozon era vinovat, a arătat o imparțialitate care-l caracterizează, îi imputăm numai plasamentul greșit la goalul cu pricina și spunem acelor spectatori oboreni că dacă nu a dictat penalty contra Armatei când tot Ozon a fost faultat cu o jumătate metru în careul de pedeapsă, a fost în litera regulamentului. Lovitura de 11m este o pedeapsă gravă și se acordă la faza de goal, la un fault care a împiedicat marcarea unui goal.”

                Așa a apărut comentarea acestui meci în ziarul „Sportul Popular”, din care se vede cum a apreciat jurnalistul arbitrajul și cum susține că nici el nu a sesizat incidentul. Ortografia este caracteristică acelor vremuri, iar incidentele dintre echipa armatei și cea a internelor au continuat, de-a lungul anilor.

Meciurile Unirii Tricolor în retur:

07-02-48   Ciocanul Bucureşti        A     0      -     1                                                                                                Savu Daju (Timişoara)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Ianda, Cioboată, Teodorescu, Mihai, Simionescu, Crăciun, Apostol, Ozon, Petculescu, Naciu

15-02-48   CFR Timişoara              D     3      -     6       Ozon (18,51,53)                                                               Gabriel Rusu (Cluj)

Unirea Tricolor: Nanculescu, Ianda, Cioboată, Teodorescu, Mihai, Simionescu, Crăciun, Apostol, Ozon, Calomfir, Petculescu