Primul an al clubului Dinamo

Ciocanul 1948

În Cupa României:

24-03-48

Politehnica Iași

Oţelescu (89)

Ciocanul: Sadowsky, Mujok, Novac, Niculescu, Teodorescu, Popescu, Oțelescu, Ignat, Bobancu, Mihai, Sârbu

Ziarul „Universul” a folosit numele Ciocanul și Unirea Tricolor până la ultima etapă, în timp ce Sportul Popular folosește numele de Dinamo A și B începând cu 1 mai 1948. Astăzi 14 mai 1948 se consideră data formării clubului Dinamo. La fotbal, Unirea Tricolor MAI și Ciocanul continuă activitatea sub numele anunțate la 16 aprilie: Dinamo B și, respectiv, A. Dinamo va deveni un club polisportiv care va cuceri numeroase titluri de campion național, cupe ale României, trofee și medalii continentale sau mondiale, cupe ale campionilor europeni la volei masculin (1966, 1967 și 1981), scrimă, handbal (1965), rugby (1967), tenis de câmp, o cupă a cupelor (volei masculin, 1979). Bilanțul total se găsește aici: http://www.csdinamo.eu/prezentare-dinamo/prezentare-dinamo/palmares-dinamo.

Dinamo B a retrogradat, după care a câștigat seria a II-a a diviziei B, ediția 1948-1949, dar nu a fost acceptată să promoveze fiind echipa secundă a clubului Dinamo. S-a mutat la Brașov în anul 1950, a câștigat din nou seria diviziei B în care a activat și a jucat în prima divizie între 1951 și 1956 cu numele Dinamo orașul Stalin. Brașovul a purtat numele conducătorului sovietic din vara anului 1950 până în anul 1960, deși acesta a decedat în martie 1953 iar, ulterior, abuzurile sale au fost criticate de urmașul său. Dinamo A a rămas în divizia A, iar de la Unirea Tricolor a luat cei mai buni jucători, în primul rând pe Titus Ozon. La fel ca Steaua (fostă CCA, astăzi F.C.S.B), Dinamo nu a retrogradat niciodată.

Scena politică a suferit transformări radicale începând cu 6 martie 1945. Dr. Petru Groza a devenit prim ministru și a intuit că viitorul României nu mai poate fi decât supunerea totală față de U.R.S.S., în așteptarea unor vremuri mai bune. Se spune că fostul premier Petru Groza ar fi afirmat: sunt singurul prim-ministru care a ajuns la conducere bogat și a plecat sărac. Naționalizarea din 1948 l-a afectat și pe el, dar structura economică a statului sovietic trebuia copiată. La 19 noiembrie 1946, s-au organizat alegeri parlamentare în România, care nu au schimbat obișnuința partidului aflat la conducere să câștige alegerile (la fel a fost pe vremea guvernelor conservatoare, liberale sau țărăniste). A fost o practică inversă în România, prin care regele numea primul-ministru, se forma guvernul și acesta organiza alegerile în limitele legale de timp. Blocul Partidelor Democrate a câștigat alegerile din 1946 (cu P.C.R. în prim-plan), poate cam prea detașat față de P.N.Ț. (aflat pe locul 2), dar asta a stat în practica abuzurilor celor aflați la putere (până în 1990). La 30 decembrie 1947, Petru Groza, împreună cu Gheorghe Gheorghiu, șeful P.C.R. au cerut și obținut abdicarea Regelui Mihai. Șef al statului între 1940 și 1947, Regele Mihai a acționat pentru ieșirea țării din războiul împotriva U.R.S.S., a cărui continuare putea aduce distrugeri imense României, după august 1944. A abdicat fără a încerca să folosească forța la 30 decembrie, știind că susținerea pe care o avea era mai degrabă simbolică în comparație cu cea a P.C.R., susținut (la nevoie) de U.R.S.S. P.N.L. și P.N.Ț. nu au fost în prim planul activității politice în anii 1938-44, din cauza regimului carlist și a dictaturii lui Antonescu, iar la alegerile din 1946, guvernanții au făcut tot posibilul ca B.P.D. să câștige alegerile.

Din cauză că regimul comunist nu a acceptat profesionismul în sport, jucătorii au fost angajați în instituții publice sau comerciale, sau au studiat în instituții de învățământ superior, toate aparținând statului. Deoarece un club sportiv nu poate exista fără o susținere materială, iar jucătorii trebuiau plătiți ca oricare alți angajați, era imposibilă existența unor cluburi neagreate de P.C.R.. Proprietatea privată este redusă, începând cu iunie 1948, la o locuință și, mai târziu, un autovehicul. Deoarece statul comunist s-a bazat pe ministerul de interne și pe armată, folosite chiar în represiunea împotriva poporului, atât în anii 1950, cât și între 16 și 22 decembrie 1989, aceste ministere au dispus de posibilități materiale net superioare, iar în sport au atras cei mai buni jucători din țară, foarte puțini refuzând avantajele oferite de cele două echipe. Jucătorii care au jucat pentru cele două cluburi pentru o perioadă mai mare de timp au primit grade și, ca o consecință, pensii mai bune decât ceilalți cetățeni ai țării. Puțini au fost cei care au refuzat să evolueze la Dinamo sau Steaua. În viitorii ani, cele două ministere au ajutat unele orașe să ajungă chiar în Divizia A: Brașov, Bacău, Pitești, Câmpulung Moldovenesc, Târgu Mureș. Acest sistem a fost aproape identic cu cele din Uniunea Sovietică, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Albania.

1948-1949. Începutul a fost modest

1	I.C. Oradea	26	16	5	5	60	-	36	37
6	C.S.C.A.	26	10	9	7	58	-	53	29
8	Dinamo	26	11	6	9	55	-	50	28

De la Unirea Tricolor, Dinamo A i-a luat pe Marin Apostol, Vasile Naciu, Alexandru Petculescu și una din revelațiile fotbalului românesc, oboreanul Titus Ozon. De la FC Ploiești, aflată în degringoladă după retrogradare a venit portarul Petre Ivan. Coloman Braun Bogdan a rămas la conducerea echipei, dar a fost schimbat după 7 etape. A ajuns antrenor al echipei naționale (1949), fără a obține rezultate remarcabile.

Vara era anotimpul întâlnirilor internaționale. În 1948 nu exista Campionatul European, nici cupele europene. Nici Cupa Europei Centrale nu fusese reluată. Țările din estul Europei au reluat meciurile pentru Cupa Balcanică, devenită în 1948 ”Jocurile Balcanice și ale Europei Centrale”, la care au participat România, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, Polonia, Albania și Ungaria, dar competiția nu s-a încheiat. Numărul meciurilor internaționale a scăzut mult, astfel încât între 9.10.1950 și 10.05.1952 România A a ajucat un singur meci inter-țări. Timpul a fost completat de Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților și de turnee ale unor echipe din țările vecine. Astfel, echipa Zidenice a prilejuit primul meci internațional al nou-formatei Dinamo. La o săptămână după meciul România – Cehoslovacia, încheiat cu 2-1 pentru români, goluri marcate de Eugen Iordache (22) și Carol Bartha (90), meci care a înregistrat prima victorie a României în fața naționalei A a Cehoslovaciei, echipa cehoslovacă Zidenice a efectuat un turneu în București. În primul meci, Dinamo a învins cu 4-1 (3-0), „urmare firească a jocului superior prestat în special în prima repriză (scrie ziarul „Sportul Popular”). Dealtfel, în întregul meci divizionarii bucureșteni s-au comportat peste așteptări și au justificat în totul rezultatul final, ca și diferența de scor. Firește, în asemenea condițiuni, nu mai încape discuție că victoria este pe deplin meritată. Dacă totuși s-ar putea spune ceva, este numai în privnța scorului. DINAMO a avut situațiuni pentru mai mult de patru goaluri și ar fi putut obține o victorie mai de proporții fără ca să poată spune cineva că ar fi fost nemeritat. Cu toate că oaspeții au jucat destul de bine și tehnic. Afirmația aceasta ar putea să surprindă, dar nu pe cei care au fost la meci și au știut să vadă clar. Adevărul este că echipa ZIDENCE din Brno a jucat bine sub raport technic și dacă au păcătuit ceva – în afară de faptul că au resimțit oboseala drumului – aceasta a fost în ceea ce privește sistemul.

Într-adevăr, eri s-a văzut mai bine ca oricând superioritatea sistemului WM asupra celui zis „ortodox”, la care cehii nu vor să renunțe. Pentru moment, credem.” (scria același ziar).

Iată cum a prezentat revista „Stadion” această întâlnire:

DINAMO – ZIDENICE 4-1 (3-0)

11.07.1948, stadionul Giulești, arbitru: Mircea Cruțescu (București)

DINAMO: Varday, Ambru (66 Teodorescu), Novac; Niculescu, Paraschiva, Șiclovan; Farkas, Ozon, Bartha, Moisescu (Petculescu), Naciu.

ZIDENICE: Kopecky, Vanek I, Zapletal, Vanek II, Slama, Buchta, Krejcir, Sobotka, Trnka (66 Polacek), Moos, Rulc.

Au marcat: Bartha (33, 37), Ozon (39), Petculescu (65), Polacek (82)

s-au remarcat Bartha, Ozon, Șiclovan, Novac, Niculescu, Teodorescu, Sobotka, Moos, Trnka, Slama, Kopecky (un portar excelent!). Dinamo a fost întărită cu jucători care aparțineau altor cluburi: Tudor Paraschiva (Jiul) și Varday (C.S.M. Mediaș), o practică obișnuită în meciurile amicale.

Dinamo A în campionat:

Antrenori: Coloman Braun Bogdan (etapele 1-7), Rudolf Wetzer (etapele 8-26)

22-08-48 Jiul Petroşani A 4 - 1 Farkas (46p,73,83,86) Iancu Ceaureanu (București)

Dinamo: Ivan, Ambru, Novac, Ignat, Niculescu, Şiclovan, Farkas, Ozon, Bartha, Moisescu, Naciu

Jiul: Nemeş, Balogh, Szilagy, Pop IV, Marinescu, Bone, Nicşa, Cricovan, Paraschiva, Roman, Palfi. A marcat Paraschiva (88)

Iuliu Farkas, născut la Petroșani, a jucat pentru Ferencvaros Budapest și C.A. Cluj (41 meciuri) în campionatul maghiar (1942-44). Alege Rapid în toamna lui 1944, Carmen în 1945-46 și Ciocanul în vara lui 1946. În 1951 părăsește Dinamo pentru Flacăra Petroșani, unde joacă până în 1955, apoi un an joacă pentru Minerul Lupeni (1956). Este primul golgheter al lui Dinamo, marcând 4 goluri în primul meci, primul din penalty. A fost egalat de Bartha, care a marcat și el 13 goluri pentru Dinamo, sezonul 1948-49. De la oaspeți Tudor Paraschiva și Costică Marinescu au fost „produse” ale Unirii Tricolor, care au fost atrași de echipa din Petroșani. Neavând stadion propriu, Dinamo a jucat primele 3 meciuri și pe cele cu CFR Cluj, Gaz metan, CSU Cluj și CFR Timișoara, pe stadionul UCB (fostul Venus), apoi pe Giulești (meciurile cu ICO și Petrolul), pe Republicii (cu CSCA).