Ladislau Boloni: Am fost la un pas de o mare umilinta sa sosesc la Rapid

Tehnicianul lui Standard Liege, Ladislau Boloni, a declarat vineri, într-un interviu, că a fost foarte aproape de a semna în vara trecută cu Rapid, dar lucrurile au luat o întorsătură în ultimul moment, fapt care l-a salvat de la o mare umilinţă. Redăm integral interviul pe care Ladislau Boloni l-a acordat agenţiei NewsIn.

Cum a fost pentru dumneavoastră anul 2008 din punct de vedere fotbalistic?
A fost anul schimbărilor. După o experienţă frumoasă în Emiratele Arabe Unite, îmi pregăteam reîntoarcerea în Europa. Nu a fost uşor. Mă bucur că până acum reîntoarcerea mi se pare pozitivă. Din punct de vedere familial suntem din nou aproape de fata mea, mai aproape de cei dragi de acasă, şi readaptarea la fotbalul european, cred că pot sa-mi permit să spun, este una pozitivă până acum. Ultimele şase luni la Al-Jazira au fost pasionante, iar lunile petrecute în Belgia au fost şi ele pline de evenimente cu tensiune. Tensiunea o consider un element pozitiv în munca mea. Este adevărat că am suferit câteva înfrângeri usturătoare, dar dominante au fost prestaţiile de mare calitate sportivă şi la un nivel internaţional foarte interesant. Doresc foarte mult ca aceste elemente pozitive să mai continue.

Sunteţi la un punct în spatele lui Anderlecht. Cei din conducerea clubului sunt mulţumiţi de munca şi de rezultatele dumneavoastră de până acum?
Conducerea clubului cred că este satisfăcută. Mai important este pentru mine ca eu să fiu mulţumit de munca mea. Anderlecht este ''piesa cea mai grea" din Belgia, are lot numeros, condiţii financiare bune şi o bogată experienţă în campionat. Suntem la un pas de ei şi dorim să prelungim presiunea noastră, iar asta este bine. În opinia mea, antrenorul trebuie să participe la viaţa economică a clubului.

Cum anume vedeţi această participare?
Politica sportivă şi financiară a clubului este de la început bine definită de către patron, iar datoria mea este să aduc soluţii pe masa conducerii. Noi l-am vândut pe Fellaini cu 18 milioane de euro şi pe Dante cu 4 milioane. Rolul meu era ca aceste plecări să nu lase urme multe din punct de vedere sportiv. Plecarea primului pot să spun că este ca şi rezolvată. Repoziţionarea lui Witsel (între timp ales cel mai bun jucător din Belgia în 2008) şi schimbarea poziţiei lui Jovanovic au adus satisfacţii. Înlocuirea lui Dante o vom realiza din resursele interne ale clubului. Am promovat un tânăr de 17 ani, Mangala, reţineţi acest nume, şi cred că în foarte scurt timp va da satisfacţii. Consider că asta este munca mea, iar până acum toţi suntem mulţumiţi de roadele acestei munci.

Parcursul din Cupa UEFA cum îl caracterizaţi?
În Cupa UEFA, echipa s-a calificat terminând pe primul loc şi asta într-o grupă cu Sevilla, Sampdoria, Sttutgart şi Partizan Belgrad. Înainte de faza grupelor am eliminat pe Everton. Satisfacţie totală, şi chiar dacă eliminarea noastră din Liga Campionilor de către Liverpool a fost foarte dureroasă, este bine că am putut să învăţăm. În schimb, pentru prestaţiile slabe de după meciurile internaţionale nu am voie să dau vina numai pe jucători. Am greşit şi eu, în pregătirea mentală a jucătorilor, în alegerea înlocuitorilor unora dintre ei, iar în aceste meciuri am cedat puncte foarte preţioase. Petru acest lucru, mă pregătesc de aşa natură încât, pentru Standard, vreau să dau soluţii permanent, imediat, dar şi în viitor. Per total, sunt mulţumit de munca depusă, dar trebuie continuată!

Cum aţi descrie relaţia pe care o aveţi cu oficialii clubului belgian?
În filozofia mea, echipa începe cu relaţia şi colaborarea patron-tehnician! Asta este mult mai important faţă de cine este decarul sau vârful. La Standard, acest cuplu există. Respectul şi stima sunt reciproce. Fără să mă laud, amândouă părţile au inteligenţa necesară pentu o muncă în cuplu. Ambele părţi respectă filozofia clubului, muncesc petru perfecţionarea ei în condiţiile noastre, ştim să facem compromisul necesar unul pentru altul. Respect terenul lui şi el respectă domeniul meu. Repet, un club aici începe! În această colaborare folosesc experienţa mea de la echipa naţională, de la Sporting şi de la Rennes, unde de fiecare dată am avut de-a face cu preşedinţi de mare valoare. Am învăţat de la ei.

Ce calităţi ar trebui să aibă un bun conducător?
Pentru a fi conducător nu este suficientă numai pasiunea. Nu poate să fie un hobby. Conducător pentru mine înseamnă muncă, valoare intelectuală şi valoare profesională. Sunt norocos pentru că la Standard este un astfel de om. Şi în afară de asta, cunoaşte şi fotbalul. Lucien D'Onofrio (vicepreşedinte la Standrad n.r.) a fost unul dintre cei mai mari impresari din lume. Când m-am deplasat cu el la AC Milan, Real Madrid şi Porto, la primire mai lipsea numai covorul roşu. Era un om foarte respectat. Bat în lemn, până acum colaborarea este perfectă.

Cunoaşteţi fotbalul românesc, ce părere aveţi despre conducătorii de cluburi din Liga I?
În primul rând, exprim respectul meu faţă de cei care au curajul să sprijine fotbalul profesionist, dar cred că mulţi dintre ei au încă de învăţat.

În trecut aţi fost ofertat de Rapid, club care acum se confruntă cu numeroase probleme financiare şi administrative. În aceste circumstanţe, vă felicitaţi că aţi ales Standard Liege?
Încerc să mă feresc să vorbesc prea multe despre Rapid, deoarece ei trec printr-o perioadă delicată. Dar nici tăcerea totală nu este o soluţie. Eram pregătit să vin la ei! Ştiam ce trebuie să spun steliştilor pentru a mă înţelege. Secundul meu a plecat în Brazilia şi Argentina. Am discutat cu Rada şi ştiam cum vom colabora. Ştiam unde să-l folosesc pe Moldovan. Aveam propunerea mea pentru preşedintele delegat, om foarte valoros uman, de mare experienţă în fotbalul românesc. Doream să cer ajutorul lui Manea într-un domeniu important. Mă opuneam plecării lui Săpunaru şi am precizat trei nume de jucători români pe care vroiam să-i aducem la club. Nu înţelegeam agresivitatea unanimă a conducătorilor faţă de Coman. Nu acceptam deloc spiritul contractului propus în care antrenorul devenea o unealtă în mâna conducătorilor! Nu eram capabil să semnez ceva atât de amator! Am cerut timp de gândire şi rugămintea mi-a fost acceptată. Am renunţat la o candidatură într-o ţară cu fotbal mare şi cu 24 de ore înaintea termenului dat de domnii Copos şi Taher am răspuns favorabil la propunerea lor! Dânşii ştiau că, refuzând candidatura mai sus menţionată, nu aveam altă soluţie decât Rapidul. I-am înştiinţat pe cei doi patroni. Eram pregătit de plecare! Câţiva oameni din club ştiu foarte bine că au făcut o rezervare de bilet de avion inexistent. Ei ştiu foarte bine că eram cu bagajele la aeroport, gata să plec la Bucureşti, şi au facut totul pentru a mă întoarce.

Ce s-a întâmplat?
Mă opresc aici. Am fost la un pas de o mare umilinţă să sosesc în Bucureşti, unde de fapt nu am fost dorit. Ştiu care dintre patroni nu îl dorea pe Boloni şi ştiu cu ce îl deranjam. Am refuzat o candidatură şi Rapidul a "plecat" fără mine. Spre norocul meu, m-a căutat Standard Liege şi mi-a dat (!) două săptămâni de gândire. În patru zile am semnat contractul. Lucram cu un adevărat profesionist. Este greu să intri în detalii despre o temă ca Rapidul. Repet, dacă cineva din mass-media vrea să sacrifice un articol pe această temă, sunt partener. Până atunci doresc sincer clubului Rapid să-şi rezolve problemele pentru că este vorba despre un club istoric al fotbalului nostru.

Sunteţi un tip de antrenor care acceptă criticile tehnicienilor mai în vârstă decât dumneavoastră? Când simţiţi nevoia unei confesiuni, a unui sfat legat de fotbal şi nu numai, vă mai consultaţi cu cineva din ţară?
Nu mă consider un ipocrit, deci accept că nu-mi plac criticile. Sfaturile le ascult, le analizez şi decid dacă ele sunt sau nu folositoare pentru mine. În funcţie de asta mă folosesc de ele sau nu. Mă bucur pentru încurajarea permanentă a lui nea Emi (n.r. Emeric Ienei). Îmi dă mai multă siguranţă. Telefonul de felicitare al lui Mircea Sandu m-a onorat mult. Mă simţeam puţin mai valoros. Îi mulţumesc domnului Chivorchian pentru rapiditatea răspunsului dat, m-a uşurat de o presiune. Jean Pădureanu şi Halagian reuşesc ca în câteva cuvinte să mă calmeze. Profesionalismul lui Peter Imre (om de afaceri n.r.) este de un ajutor real. Sigur nu uit pe Petriş Tiberiu (impresar n.r.) care are grijă de "mine" peste tot, chiar dacă îl bat la tenis. Dar ei nu cunosc fotbalul din occident şi nu cunosc echipa mea. Greu pentru ei să-mi dea sfat în aceste condiţii. Nici nu aştept aşa ceva din partea lor. Dar le mulţumesc tuturora că nu mă uită.

Sunteţi un antrenor care poate fi considerat că este mai mult pe placul tinerilor jucători?
Nu mă consider un antrenor al tinerilor. La echipa naţională aş fi vrut să continui cu Hagi şi Popescu. Cascarino a jucat mai mult la echipa sa naţională pe vremea când îl antrenam, la 32 şi 35 de ani, decât în tinereţe. Joao Pinto spunea că în anii pe care i-a petrecut cu mine la Sporting a jucat cele mai bune campionate ale sale. Sigur, lucrez şi cu tineri. Când simt ceva "deosebit" la unul dintre ei, aia n-o las! Cine este valoros, la 17-18 ani trebuie să-şi arate "dinţii". Îmi place această provocare. Am declarat mai înainte că lucrez pentru politica sportivă a clubului care mă angajează. Cum altfel, dacă nu şi cu tineri?

Este de notorietate că pe la echipele unde aţi antrenat aţi reuşit să promovaţi tineri, care ulterior au ajuns la echipe mari din Europa: Petr Cech, Cristiano Ronaldo, Yoann Gourcuff. Cine va face pasul de la Standard către mari echipe din Europa?
Pe lângă jucătorii amintiţi de dumneavoastră trebuie adăugaţi Quaresma, Viana, Mbia, Menez, puţin pe Marius Niculae. Vor veni de la Standard Defour, Witsel şi Eliaquim Mangala. Aceştia nu vor câştiga Balonul de Aur, dar sigur vor aduce "aur" cluburilor. Doresc să precizez că nu eu le dau talentul. Eu doar dau o şansă ca talentul să se exprime cât se poate de repede şi pe drumul cel mai potrivit după experienţă şi capacitatea mea. Punct!

România va evolua contra Serbiei în preliminariile pentru CM 2010. Îl antrenaţi pe Milan Jovanovic, care este un jucător foarte bun al sârbilor. Dacă Victor Piţurcă vă va cere detalii despre el îl veţi ajuta?
În primul rând, doresc ca echipa naţională să se califice. Doresc ca Piţi să reuşească încă şi încă o calificare. Deja a făcut-o şi ştiu că este capabil să continue. În acelaşi timp, cred că acum am şi eu mai multă experienţă. Munca la naţională mi-a plăcut şi, chiar dacă am renunţat, a rămas în urma mea şi ceva pozitiv, practic eram deja calificaţi pentru baraj, schimbarea generaţiei a fost în mare măsura rezolvată, era creată o dinamică între jucătorii care evoluau în ţară. Sigur, au fost şi neînţelegeri, de exemplu Ganea şi Gâlcă, dar în munca noastră trebuie să acceptăm şi momentele neplăcute.