Unii joaca, altii platesc, eu scriu (editorial Sebi Raducu)

Sincer nu ştiu ce fantezie sexuală sau erotică pentru fotbal m-a făcut să scriu acest articol, dar îi dau drumul... Într-una din serile în care mă făceam că dormeam, am văzut un meci. Un meci de fotbal. Un meci de fotbal din Cupa Confederaţiilor. Ar fi absurd să zic şi galaxia şi universul că nu le ştiu codurile poştale. Şi cam atât. Mă rog, îmi scuzaţi vorbele de duh de mai devreme, dar trebuie să scriu un pseudo-editorial.

 

Aş vrea să încep prin a comenta mega-ultra-super-extra-hiper-metro-transferurile de la magazinul Real din Madrid. Cum ar zice don Andy Stănescu, stimate contribuabil, mare e grădina omului... Vorba lui Ronald Koeman, parcă ar fi cumpărat două sandwich-uri de la cantină. Sincer, eu nu aş fi dat 142 de milioane de lei vechi pe un stadion, darămite de euro cum a făcut Florică Perez pe un Ronaldo de Kaka'. Probabil o fi băut prea mult Corrido Sangria... A adus un fiţos care are şi el norocul să fi dat peste nişte englezi sterili şi să fi tras de la 40 de metri peste un portar care dăduse mingea în poartă. Mă rog... nu comentez ce a făcut el cu Paris Hilton. Eu cel puţin nu am un bunic bogat în lanţuri şi în "lovele", ci în inteligenţă, în cultură şi în cinste. Sincer, să fie sănătos şi mult succes. Dacă a reuşit să se menţină sus în Anglia, unde dacă te pune zâna măseluţă să bei şi să dansezi cu Alba ca Zapăda (Prăfuita, cum îi spun alţii), Spania este cam la fel. Cel puţin mă bucur pentru Kaka, care a demonstrat că şi spiritul contează în fotbalul înalt şi el este dovada vie a acestui spirit. Spirit de luptă, de determinare, de încredere şi de concentrare. El va fi centrul de comandă a tancului de la Madrid, în vederea unui război financiar cu Manchester, Barcelona, Chelsea şi Milan. Cinste lui, cinste brazilianului, dar să rămână aşa încă zece ani de acum încolo.

 

Aş încheia prin a reintroduce problema trasului la măsea. Îl felicit pentru domnul Mircea Sandu care îşi întreţine silueta şi stomatologia dentară sau dinţii stomatologici (detalii...detalii). Cine altcineva putea să organizeze o finală aşa de reuşită alături de Jandermerie la Târgu-Jiu. Dacă vizitam nişte săli de forţă, adunam stewarzi ameninţători şi pentru scaunele libere. Sincer mai bine îl las pe domnul Sandu, fiindcă e treaba lui, e timpul lui şi nu sunt eu nici lupul moralist nici Mafalda să îi spun totul.

 

Mă întorc în Liga lui Papură Vodă. De ce am ales papură vodă? Fiindcă vorba unui filozof, aşa de cunoscut încât nu i-am cunoscut numele, ce semeni aia culegi. O echipă din Bărăgăn face din rogojină un adăpost de puncte, luate cu piciorul cât parul şi mingea cât pătlăgica. Cei trei crai de la răsărit nu mai găsesc vestul şi acum dau vina pe Steaua că a influenţat horoscoapele. Timişoara în sfârşit a ajuns cum trebuia: punctele direct proporţionale cu mărimea patronului. Ştiuletele iar zgândăre anusul fotbalistic al Europei cu Wesley şi Mike. Becali l-a văzut în oglindă pe Bergodi şi Steaua e în Europa. Farul oraşului meu a rămăs cu nocturna în Port. Oltenii au încurcat Cupa Regiunilor cu Europa League. Vedem ce nume grele o să vină anul asta în România: Sutjeska Niksic, Siroki Brijeg, Kaerjeng 97, Iskra-Stal, Fredikstad şi Fram. Foarte grele de pronunţat. Vă daţi ce scandal ecologic ar apărea dacă l-am bate pe Fram. O să vină OPC-ul să omologheze rezultatul: înfrângere la masa verde, 0-3. Adio Europa, dar rămânem în tine.

 

P.S.: Cine a avut răbdarea să citească tot articolul meu deplasat ca literele din text, îl rog să pună un comentariu mai jos. Mulţumesc anticipat şi să mai poftiţi pe la site. Data viitoare aducem şi un SMECTA în cazul în care nu înghiţi ce scriem noi.