Perspectiva sezonului 2011-2012 de Liga 1: Otelul Galati

Rezultate sezon trecut: Campioana României; ultima echipă din România calificată direct în grupele Ligii Campionilor din postura de câştigătoare a campionatului. S-au spus multe despre Oţelul Galaţi. Poate mai puţine lucruri decât s-ar fi zis în cazul Stelei sau Dinamo, dar un lucru e sigur. S-a întâmplat un lucru interesant. Un preşedinte experimentat, care s-a afirmat în fotbal ca jucător al Oţelului, a reuşit să gestioneze un proiect pe care l-a început în urmă cu 5 ani, când a venit Petre Grigoraş. Situaţia era destul de cenuşie în acea perioadă, deoarece clubul era pe un făgaş nesigur, venind mulţi antrenori care nu au făcut nimic. Odată cu apariţia lui Grig, echipa a crescut de la meci la meci, de la sezon la sezon. Punctul de cotitură îl reprezintă anul 2007, când au terminat pe locul 5 şi au câştigat Cupa UEFA Intertoto, învingând pe turcii de la Trabzonspor.

După acel moment, echipa a intrat într-o reconstrucţie ce a presupus promovarea unor tineri jucători produşi de însuşi clubul-mamă. Astfel am văzut apariţia unui Râpă, Neagu, Iorga, Ilie, Sârghi sau Silviu Ilie. Grigoraş a plecat, deoarece el a ajuns la un blocaj privind relaţia cu conducerea şi astfel şi-a motivat el demisia de la Galaţi. Suporterii îl apreciau, îl doreau în continuare şi ce urma să se întâmple nu urma să îi mulţumească. E vorba despre venirea lui Dorinel Munteanu, un antrenor tânăr, dar care trecuse prin încercări grele la U Cluj (pe care a salvat-o de la retrogradarea în Liga 3 în mai 2009) şi la Steaua (unde a stat mai puţin decât o bătrânică în staţia de autobuz). Cunoscută fiind ura faţă de echipele din capitală, gălăţenii l-au huiduit şi nu au suportat venirea lui Dorinel la Galaţi. Totul a început să se schimbe de la victoria Oţelului la Dinamo în toamna lui 2009, creionată de stomacul lui Axente şi "auto-şutul" lui Tamaş. După aceea, echipa a început să crească, fiind aproape de o cupă europeană în 2010.

Ca să rezumăm sezonul trecut, profitând de declinul echipelor din capitală, problemele financiare ale Timişoarei, participarea CFR-ului în Ligă, Oţelul a reuşit să câştige primul trofeu din istorie şi să demonstreze încă o dată, cât de slabă poate fi această competiţie de Liga 1, care poate s-o transforme în 2012, 2013, oricând, pe Concordia Chiajna sau Voinţa Sibiu, cu puţină atenţie, o câştigătoare de Cupă, Supercupă, campionat sau oricare alt trofeu pe care îl mai inventează centenarii de la LPF sau FRF.

Obiectiv: Locurile 1-5, acumularea de experienţă în cupele europene, promovarea unor jucători tineri care să crească alături de cei experimentaţi în grupele Ligii Campionilor.

Echipa tip: Grahovac – Râpă, S.Costin (C), Perendija, Sălăgeanu – Giurgiu, Neagu – Antal, Viglianti, S.Ilie – Paraschiv.

Lot: Gabriel Abraham, Cristian Brăneţ, Branko Grahovac -Bosnia- -portari-, Alexandru Benga, Samuel Cojoc, Sergiu Costin, Zoran Ljubinkovici -Serbia-, Milan Perendija -Serbia-, Cornel Râpă, Adrian Sălăgeanu, Cristian Sârghi -fundaşi-, Liviu Antal, Laurenţiu Buş, Ioan Filip, Sorin Frunză, Gabriel Giurgiu, John Ibeh -Nigeria-, Silviu Ilie, Laurenţiu Iorga, Ionuţ Neagu, Gabriel Viglianti -Argentina- -mijlocaşi-, Danilo Chavez -Peru-, Gabriel Paraschiv, Marius Pena, Bratislav Punosevac -Serbia- -atacanţi-.

Media de vârstă: 25,3 ani
Golgheter: Marius Pena (8 goluri)
Cel mai vârstnic jucător: Cristian Brăneţ (34 ani)
Cel mai tânăr jucător: Constantin Mişelăricu (20 ani)
Cei mai longeviv jucător(i): Gabriel Paraschiv, Sergiu Costin (ianuarie 2006)
Ponderea autohtoni-străini: 18 – 7 (72%-28%)
Tinere talente: Alexandru Benga, Cornel Râpă, Liviu Antal, Ioan Filip, Samuel Cojoc

Staff: Dorinel Munteanu –antrenor principal-, Ioan Balaur, Cătălin Ciorman, Ionel Tălmăşanu –antrenori secunzi-, Tudorel Călugăru –antrenor de portari-, Mihail Troacă –medic-

Transferuri:
Veniri: Alexandru Benga (fundaş dreapta, Petrolul Ploieşti), Zoran Ljubinkovic –Serbia- (fundaş central, Petrolul Ploieşti), Danilo Chavez –Peru- (mijlocaş dreapta, Club Brugge), Sorin Frunză (mijlocaş stânga, Rapid Bucureşti)
Plecări: Enes Šipovič -Bosnia- (fundaş, Petrolul Ploieşti), Laurenţiu Petean (fundaş, Petrolul Ploieşti), Ciprian Milea (mijlocaş, Petrolul Ploieşti), Csaba Borbely (atacant, Khazar Lankaran)

Meciuri amicale:
23.06.2011 – Oţelul Galaţi – Astra Ploieşti 1-4 (Braşov)
Punosevac (45)
01.07.2011 – Oţelul Galaţi – Litex Lovech 0-0 (Heelsum)
03.07.2011 – Oţelul Galaţi – Maccabi Haifa 1-3 (Mierlo)
Viglianti (15)
05.07.2011 – Oţelul Galaţi – Anderlecht Bruxelles 1-0 (Tegelen)
Punosevac (82)
07.07.2011 – Oţelul Galaţi – Trabzonspor 1-1 (Wezep)
I.Neagu (44)
09.07.2011 – Oţelul Galaţi – KSC Lokeren 1-1 (Lokeren)
Pena (49)

Avantaje:
- are un lot format din trei tipuri de jucători (tineri, ambiţioşi, dornici de un nivel cât mai ridicat; experimentaţi, care pot gestiona tranziţia unei schimb de generaţii; străini care s-au adaptat campionatului autohton şi care aduc un spectacol interesant în acest context de fotbalişti).
- are un antrenor ambiţios, care a fost subiectul multor "băşcălii" şi "scandaluri" cu un fitil aprins de patroni nemulţumiţi, probabil de o anumită clauză din contract; experienţele de la CFR, Argeş, Vaslui, U l-au călit şi l-au adus în 5 ani la un prag de maturitate bun pentru câştigarea unui trofeu intern.
- o galerie mereu caldă, care adună la fiecare meci, indiferent cu cine joacă, cel puţin 5.000-7.000 oameni.
- pregătirea fizică realizată la munte, ce îi ajută pe jucători să reziste la canicula verii şi la cumulul de meci din timpul sezonului.
- managementul profitabil al lui Marius Stan, care a reuşit să creeze cu bani puţini, o afacere de profil sportiv care poate creşte în cifre, după participarea în Liga Campionilor.

Dezavantaje:
- este lipsită de experienţă în cupele europene, la nivelul de grupe (toamnă şi primăvară, unde nu a ajuns niciodată); are participări rarisime în tururi preliminare şi o competiţie limitrofă, Intertoto, câştigată în 2007.
- în timpul mercato-ului de vară a adus doi jucători de Liga 2, ce-i drept, de la o echipă nou-promovată şi un jucător de 32 de ani, care deşi a câştigat titlul cu Urziceni, a fost suspectat de meciuri necurate la Vaslui (când era Dorinel antrenor), plus un străin obscur din Peru.
- numărul minim de meciuri pe care le vor juca în acest sezon e de 42 (34 – Liga 1, 6 – Liga Campionilor, 1 – Supercupa României, cel puţin 1 în Cupa României), lucru care va solicita la maxim un lot de aproximativ 28 de jucători.
- vor fi nevoiţi să facă cel puţin 3 deplasări în plus, în afara de cele alocate întrecerii interne, pentru meciurile de pe teren propriu din Liga Campionilor, disputate pe Naţional Arena; între Galaţi şi Bucureşti sunt 241 km şi mulţi stâlpi de cabluri, iluminat de urmărit.