Retrospectiva Ligii 1: Otelul Galati

Campioana en-titre a României a început campionatul abrupt şi greoi, lucru evident pentru orice echipă mică după o performanţă peste media tradițională. Dorinel Munteanu şi jucătorii au trecut printr-o perioadă tulbure la început, deoarece o parte însemnată din prime şi salarii nu au fost plătite, iar ca orice angajat, aceştia au prestat pe măsura răsplatei lor. Interesant e că jocul a început să-şi revină, referitor la eficienţă şi siguranţă, tocmai după plata unei părţi din buget privind cheltuielile cu resursele umane. Astfel, deşi au pierdut toate meciurile din Ligă, în ultimele patru au arătat o competivitate mediocră, care au minimalizat efectele scorului (mai mult de 3 nu au primit).

Sezonul trecut, Oţelul termina anul 2010 pe primul loc, o performanţă impresionantă la acea vreme, având o linie de clasament extrem de favorabilă (mai ales în meciurile cu echipele bine cotate) – 12 v, 3 e, 3 î. Un lucru interesant îl reprezintă numărul de goluri, identic atât la finalul lui 2010, cât şi la finalul lui 2011, 14 goluri primite; totuşi, spre deosebire de sezonul trecut, Grahovac nu a fost integralist în tot turul, şi a primit doar 12 goluri. În fine, Dorinel Munteanu a reuşit încă o dată să-şi stabilizeze echipa pe final de campionat, pentru a spera în vară la un loc de cupă europeană, Europa League fiind unul din obiective.

Clasamentul primei părţi:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 5. Oţelul Galaţi          18 9 4 5 17-14 31 puncte  

ACASĂ:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 5. Oţelul Galaţi           9 5 3 1  7-5  18 puncte

DEPLASARE:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 5. Oţelul Galaţi           9 4 1 4 10-9  13 puncte

Cea mai bună clasare: locul 5 (etapele 4, 18)
Cea mai slabă clasare: locul 6 (etapa 14)

Parcursul rezultatelor în cele 18 etape:
Oţelul Galaţi  Î E V V Î Î V E Î E V V V V E Î V V

Cel mai lung şir fără victorii s-a desfăşurat între etapa a 8-a şi a 10-a, când echipa a înregistrat 2 egaluri şi 1 înfrângere; în două dintre meciuri, gălăţenii au deschis scorul. Totuşi, echipa a avut un şir de şase meciuri consecutive în care nu a fost înfrântă (între etapa a 10-a şi a 15-a): 4 victorii şi 2 egaluri; de altfel, echipa a reuşit să lege o serie de 4 victorii consecutive (toate la o diferenţă de un gol, din care 3 doar cu 1-0). Interesant e că din cele 5 goluri primite pe teren propriu, doar 4 au fost marcate într-un meci, de altfel, singura înfrângere din acest sezon de acasă, 0-4 cu CFR Cluj.

Antrenor(i): Dorinel Munteanu este un nume care atrage multe priviri în rândul oamenilor fotbalului, deoarece este recunoscut pentru longevitatea sa, mai ales în campionatul Germaniei. De asemenea, înainte să se retragă, Dorinel a reuşit să îl depăşească pe Hagi în ceea ce priveşte numărul de selecţii la echipa naţională, jucând timp de 16 ani numai puţin de 134 meciuri. Revenind la ceea ce trebuie să vorbim, prima experienţă ca antrenor a avut-o la Steaua, când a fost numit secundul lui Walter Zenga, în sezonul 2004-2005, fiind în acelaşi timp şi jucător. Aportul lui a fost imens, deoarece echipa a câştigat campionatul în faţa lui Dinamo (iar singurul gol din acel sezon l-a reuşit în ultimul meci din deplasare, în faţa unei echipe motivate financiar de rivală). După acel sezon a ajuns la CFR Cluj, de data asta ca principal, reuşind să ducă echipa aceasta până în finala Cupei UEFA Intertoto, fiind din nou în teren ca jucător participant la această performanţă. Echipa a terminat pe locul 5, la 6 puncte de ultima poziţie de cupă europeană, la prima experienţă ca principal din carieră.

Următorul sezon a fost unul cu multe peripeţii deoarece au început să se speculeze de către presă anumite relaţii pe care le avea Dorinel cu anumiți impresari şi jucători privind rezultatele unor echipe. Astfel, noul sezon l-a început la CFR Cluj, dar a fost înlocuit cu Bergodi în urma unor rezultate suspecte şi apoi a semnat din toamna lui 2006, chiar cu FC Argeş, echipa patronată atunci de Cornel Penescu (renumit pentru scandalul cu arbitraje). Din păcate pentru CV-ul lui şi tradiţia argeşenilor, echipa a retrogradat cu el pe bancă (şi în teren) şi astfel şi-a trecut un prim eşec important în cariera sa de antrenor. În 2007, a fost adus de Porumboiu la FC Vaslui și a dus echipa până pe primul loc la un moment dat, dar în urma unor rezultate (suspecte sau cu înţeles îndoielnic dat de către patron), a plecat, deşi a avut contribuţii importante, chiar şi ca jucător. În vara lui 2008 a ajuns la U Cluj, ultima echipă la care a mai şi jucător, dar pentru o perioadă scurtă a revenit la Steaua (doar ca principal, unde a pierdut tot Ligă şi deloc în campionat); în 2009 a revenit la U şi a salvat echipa de la retrogradarea în Liga a 3-a chiar în ultima etapă. La Oţelul a venit în 2009, după plecarea lui Grigoraş, iar de la an la an a reuşit să-şi îmbunătăţească performanţele alături de Marius Stan (2010 – locul 8, 2011 – locul 1). De fiecare dată, cu Oţelul a avut un retur bun care i-a facilitat o clasare în prima jumătate.

Echipa tip (1-4-3-3): Grahovac – Râpă, S.Costin (C), Perendija, Sălăgeanu – Filip, Neagu, Giurgiu – Antal, Pena, Iorga. Rezerve: Brăneţ – Buş, Sârghi, Frunză, Viglianti, Ilie, Paraschiv.

Din lotul avut la dispoziție în această primă jumătate de sezon, Munteanu a folosit 22 de jucători, din care 15 autohtoni şi 7 străini. Remarcăm că  tocmai fotbalistul cu cele mai minute jucate în tricoul gălăţenilor este portarul bosniac Branko Grahovac – 1440 minute, cu o medie bună de portar, 12 goluri primite în 16 meciuri (o medie de aproape un gol primit la o partidă şi jumătate); în schimb, Nejc Skubić a jucat cel mai puţin, 180 minute (din cauza concurenţei şi pregătirii fizice, el venind la începutul toamnei.). De asemenea, au existat jucători care au fost incluși la începutul sezonului în lot, dar care din diferite motive, concurență sau accidentări, nu au reușit să prindă niciun minut: Miloš Buchta (portari) – Alexandru Benga, Samuel Cojoc (fundaşi), Daniel Chávez (atacanţi). În această perioadă au debutat doi fotbaliști în Liga 1 (toţi străini): Zoran Ljubinković –Serbia-, Nejc Skubić –Slovenia- (fundaşi).

Lotul echipei a arătat astfel:
Portari:
01. Cristian Brăneţ (14.07.1977, 2 meciuri, 180 minute, 2 goluri primite)
12. Branko Grahovac (08.07.1983, 16 meciuri, 1440 minute, 12 goluri primite)

Fundaşi:
18. Sergiu Costin (C) (21.11.1978, 14-1, 1260 minute, 1 CG)
05. Zoran Ljubinković (04.07.1982, 6-0, 459 minute, 1 CG)
55. Milan Perendija (05.01.1986, 15-1, 1350 minute, 8 CG)
03. Cornel Râpă (16.01.1990, 16-0, 1395 minute, 2 CG)
23. Adrian Sălăgeanu (09.04.1983, 14-0, 1204 minute, 4 CG)
16. Cristian Sârghi (23.11.1986, 5-2, 450 minute, 4 CG)
02. Nejc Skubić (13.06.1989, 2-0, 180 minute, 1 CG)

Mijlocaşi:
08. Liviu Antal (02.06.1989, 16-1, 1069 minute, 3 CG, 1 CR)
17. Laurenţiu Buş (27.08.1987, 8-0, 404 minute, 1 CG)
04. Ioan Filip (20.05.1989, 16-1, 1210 minute, 2 CG)
11. Sorin Frunză (29.03.1978, 13-0, 580 minute, 1 CG)
29. Gabriel Giurgiu (03.09.1982, 14-0, 1170 minute, 3 CG)
15. John Ibeh (16.04.1986, 9-0, 560 minute)
14. Silviu Ilie (27.06.1988, 8-0, 511 minute, 2 CG, 1 CR)
07. Laurenţiu Iorga (17.03.1988, 12-4, 798 minute, 2 CG)
26. Ionuţ Neagu (26.10.1989, 12-0, 985 minute, 4 CG)
37. Gabriel Viglianti (12.06.1979, 9-0, 451 minute, 1 CG)

Atacanţi:
10. Gabriel Paraschiv (27.03.1978, 17-2, 578 minute, 2 CG)
27. Marius Pena (02.05.1985, 16-2, 993 minute, 1 CG)
19. Bratislav Punoševac (09.07.1987, 377 minute,  11-3, 5 CG, 1 CR)
** Secţiunea gen 13-0, sau 17-1, reprezintă numărul de meciuri jucate şi de goluri marcate.

Media de vârstă:
Golgheter: Laurenţiu Iorga (4 goluri)
Cel mai vârstnic jucător: Cristian Brăneţ (34 de ani şi 5 luni)
Cel mai tânăr jucător: Cornel Râpă (20 de ani şi 11 luni)
Cel mai longeviv jucător: Gabriel Paraschiv, Sergiu Costin (ianuarie 2006)
Ponderea autohtoni-străini: 15-7 (68%-32%)
Tinere talente: Cornel Râpă, Liviu Antal, Ionuț Neagu, Ioan Filip
* În acest calcul general intră doar fotbaliştii utilizaţi în campionat.

Oțelul a încasat 48 cartonaşe galbene: Milan Perendija – 8 CG, Bratislav Punoševac – 5 CG, Adrian Sălăgeanu, Cristian Sârghi, Ionuţ Neagu –  4 CG, etc. Remarcăm că jucătorii cu cele mai multe cartonaşe galbene sunt jucători de profil defensiv, care se mulează cel mai bine pe postul de închizător sau fundaş central (mai puţin Bratislav, care e vârf). De asemenea, sunt jucători solizi, bine făcuţi fizic, care nu se tem de tacklinguri sau de intrări dure. Cel mai avertizat jucător s-a remarcat a fi fundaşul sârb Milan Perendija, care a prins cele mai multe minute ca fundaş central în acest tur, chiar mai multe decât căpitanul Sergiu Costin, lucru care evidenţiază atât creşterea abruptă a sa (în trecut s-ar fi zvonit că ar fi putut pleca la un club din China) şi scăderea lui Cristian Sârghi, cauzată şi de desele accidentări. De altfel, a prins toate minutele în cele 16 partide jucate; tocmai datorită CG nu a reuşit să fie integralistul echipei, deoarece a fost suspendat de două ori în urma cumului de cartonaşe (4-3), iar la următorul avertisment va fi suspendat. Cele mai multe cartonașe galbene le-au încasat jucătorii din apărare, 19 la număr, care s-au dovedit utile, echipa primind doar 14 goluri în cele 18 meciuri jucate (din care 12 doar de către Grahovac).

Oţelul a încasat 3 cartonaşe roşii: Bratislav Punoševac – etapa 1, Petrolul Ploieşti – Oţelul Galaţi 2-1 (min. 39), Liviu Antal – etapa 1, Petrolul Ploieşti – Oţelul Galaţi 2-1 (min. 67), Silviu Ilie – etapa a 11-a, Oţelul Galaţi – CFR Cluj 0-4 (min. 33). Trebuie remarcate următoarele aspecte: 2 din eliminări au fost resimţite în prima repriză, iar în ambele meciuri au fost pierdute (cu cel puţin 3 goluri marcate). De asemenea, 2 mijlocaşi au fost eliminaţi în aceste partide (cel puţin după poziţia în acel context – Antal – mijlocaş dreapta, Silviu Ilie – mijlocaş stânga). În plus, singurul arbitru care a eliminat jucători de la Oțelul în tur este Istvan Kovacs (3). De asemenea, au fost eliminaţi doi jucători într-o singură partidă, în deplasare (amândoi la scorul de 0-0, fapt care a influenţat partida). E interesant aspectul că ambii antrenori care au învins în superioritate numerică Oţelul au fost fundaşi centrali de carieră (Răchită - la Petrolul, Costa - celălalt la Porto).

Cele mai multe minute le-au jucat: Branko Grahovac – 1440 minute, Cornel Râpă – 1395 minute, Milan Perendija – 1350 minute, Sergiu Costin – 1260 minute, Ioan Filip – 1210 minute, Adrian Sălăgean – 1204 minute, Gabriel Giurgiu – 1170 minute, Liviu Antal – 1069 minute, etc. Din jucătorii enumeraţi mai sus doar 1 este de profil ofensiv, regăsindu-se de altfel portarul, cei 4 fundaşi, şi doi închizători. Astfel, Dorinel este adeptul unui jucător extrem de dur, bazat pe forţa fizică, prin care presează adversarul să cedeze şi să lovească pe contraatac. Branko Grahovac a fost jucătorul cu cele mai multe minute jucate, fiind unul dintre portarii cu cele mai bune evoluţii, cu doar 12 goluri primite în 14 meciuri; totuşi, a primit patru goluri într-un meci pe teren propriu cu locul 2, CFR Cluj. Din cele 16 meciuri, Branko nu a primit gol în 10 partide, un lucru interesant, chiar şi pentru o campioană a României; din cele 10, 8 au fost câştigate şi 2 s-au terminat egal; 7 pe teren propriu, 3 în deplasare. Deşi au fost folosiţi doar 22 de fotbalişti, atacanţii nu se regăsesc în acest top, deoarece în sistemul de 1-4-2-3-1 s-au rulat de fiecare dată atacanţii Punosevac şi Pena, apoi Paraschiv ca vârf retras la nevoie.

Cele mai multe goluri le-au dat Laurenţiu Iorga – 4 goluri, Bratislav Punoševac – 3 goluri, Gabriel Paraschiv, Cristian Sârghi, Marius Pena – 2 goluri, etc. Iorga s-a remarcat în acest sezon într-un context destul de favorabil, având în vedere că Liviu Antal nu era atât de sigur de prelungirea contractului, Silviu Ilie a fost mult timp accidentat, plus că Sorin Frunză are o vârstă destul de înaintată, folosit în medie o repriză (cel mult). Jucătorul născut în Babadag a dovedit o formă extrem de eficientă, reuşind toate cele patru goluri în ultimele 6 meciuri ale echipei. Din poziţia de extremă laterală, stânga, dar mai mult dreapta, a creat faze şi a transformat goluri care au adus 7 puncte. Toate golurile sale au fost marcate din careu; 2 pe teren propriu şi 2 în deplasare; 3 cu piciorul drept şi 1 după o lovitură de cap; 3 în repriza a doua şi 1 în prima repriză. Trebuie să amintim că 3 din aceste goluri au venit în urma unei faze fixe (prima dată un out – cu Pandurii; a doua oară din lovitură liberă; a treia oară din penalti). În plus, el a pasat decisiv la golul victoriei din ultima etapă din 2011, marcat de Perendija, care a adus 3 puncte în duelul cu Petrolul. Spre deosebire de Iorga, colegul său din avanposturi, Punoševac nu s-a dovedit atât de eficent, deşi a înscris mai multe goluri decât colegii săi. Toate golurile au fost marcate în prima repriză, iar Oţelul nu a câştigat deloc atunci când a înscris: în deplasare, a pierdut ambele meciuri cu 1-2, după ce chiar el a deschis scorul (cu Petrolul şi cu Steaua), iar acasă a remizat 1-1 cu Astra. Două goluri le-a marcat din acţiune şi unul din fază fixă; 2 cu piciorul stâng şi unul cu piciorul drept.

În altă ordine de idei, niciun jucător nu a marcat mai mult de un gol într-o partidă (având în vedere jocul agresiv şi bazat pe presiune fizică asupra adversarului). De asemenea, s-a înregistrat o medie de 1,72 goluri marcate în meciurile cu Oţelul protagonistă (cel mai animat fiind acel Oţelul-CFR Cluj 0-4). Echipa a avut un comportament mediu, pragmatic, bazat pe foarte mult pe faze fixe şi pe pregătirea fizică a finalului de meci, reuşind de multe ori meciuri cu cel mult un gol marcat.

De asemenea, echipa nu a beneficiat de niciun autogol, dar nici vreun jucător de la Oţelul nu a înscris în proprie poartă. Cele 17 goluri marcate de „gălăţeni” au avut următoarea genealogie: 9 goluri marcate cu piciorul drept, 5 cu stângul, 3 după o lovitură de cap. Cum şi poziţia contează în alegerea unui şut sau traiectorie, doar 1 gol s-au marcat de o la distanţă apreciabilă (1-1 cu Astra, marcat de Punosevac).

Vorbind de fazele fixe, Oţelul a beneficiat de două lovituri de pedeapsă (ambele transformate). Ele au fost executante şi reuşite de către Marius Pena şi Laurenţiu Iorga. Calculul este unul destul de simplu şi uşor de înţeles. Ambele au venit în meciuri din deplasare; Pena a transformat cu stângul, Iorga cu dreptul; Pena în repriza a doua, Iorga în prima repriză. În primul craz, un fundaş l-a faultat pe celălalt (Cazan – Râpă în Ceahlăul-Oţelul) respectiv un mijlocaş pe celălalt (Păcurar-Paraschiv în U Cluj-Oţelul). Împotriva Oţelului, s-a dictat o singură lovitură de pedeapsă, în meciul cu Steaua, după un fault al lui Skubici la Tănase, fructificată de Nikolici, care a transformat cu piciorul drept.

Continuând pe acest segment, pe baza fazelor fixe s-au marcat mai mult de cât două treimi din goluri, 12 – 2 din penalti, 3 după o lovitură liberă, 1 din lovitură liberă, 2 după out-uri, şi 2 după cornere, .

Nu există un jucător care să fi oferit mai mult decât o pasă decisivă în această jumătate, de campionat. Dar totuşi se regăseşte un jucător care a creat două faze transformate în gol de colegii săi: Gabriel Paraschiv – a centrat decisiv la un gol şi a provocat un penalti care a fost transformat de către colegii săi. Ambele meciuri s-au disputat în deplasare şi au avut următoarea poveste: cu Dinamo, Paraschiv a centrat din lovitură liberă în careu pentru Sergiu Costin care a reuşit să introducă mingea în poartă, iar cu U Cluj, Paraschiv a fost faultat în careu de către Păcurar, prilej cu care Iorga a transformat sigur lovitura, deschizând scorul. În ambele meciuri s-au marcat cel puţin 2 goluri; ambele goluri au fost reuşite cu piciorul drept, iar Oţelul nu a câştigat în niciun caz. De asemenea, Paraschiv s-a remarcat şi prin golurile marcate, decisive de fiecare dată, în deplasare cu FCM Tg. Mureş şi Voinţa Sibiu; cele două goluri marcate cu dreptul au adus în contul clubului numai puţin de 6 puncte.

Oţelul a evoluat astfel în cele două reprize: În prima repriză, de cele mai multe ori s-a terminat cu înfrângeri (10 ori), continuând cu un palmares de 6 victorii şi 2 înfrângeri. De asemenea, în acest interval au marcat 7  goluri şi au primit 3. A doua repriză, ca parte fracţională a meciului, a adus 7 victorii, 5 înfrângeri şi 6 egaluri pentru gălăţeni, lucru care poate arăta o oarecare resemnare şi plafonoare (au marcat 10 şi au primit 11 –mai mult decât triplu-). Referitor la goluri marcate, cele mai multe le-a înscris în primul sfert de oră al reprizei secunde (4g) şi cele mai puţine între min. 30-45 (1g). Referitor la goluri primite, cele mai puţine le-a încasat în primul şi al patrulea sfert de oră al reprizei secunde (3g).

În privinţa arbitrajului, arbitrii cu cele mai multe meciuri în care Oţelul a fost protagonistă sunt Alexandru Tudor şi Istvan Kovacs (fiecare cu 3 partide). Interesant e că Tudor a arbitrat mai multe meciuri în deplasare, iar media de cartonaşe galbene este de 5 CG pe meci (cu un total de 7 avertismente arătate argeşenilor, plus o eliminare la advesari). Pe de altă parte, Kovacs a părut mult mai intransigent decât Tudor, cu o medie de peste 8 CG pe meci (un total de 14 avertismente pentru „oţelari”, plus 3 eliminări, fiind printre puţinii arbitri care au eliminat jucători doar de la o singură echipă într-o jumătate de campionat). Arbitrii asistenţi cu cele mai multe prezenţa la meciul Oţelului sunt Radu Ghinguleac, Dorin Mudura, Adrian Vidan şi Zoltan Szekely (fiecare cu câte 3 meciuri), iar ca arbitru de rezervă – Ionel Ivan (4 prezenţe).

La meciurile Oţelului s-a înregistrat o medie de 5.194 spectatori: pe teren propriu –  5.388, iar în deplasare – 5.000. Cea mai mare audienţă s-a înregistrat la meciul din deplasare (de la Constanţa), 1-2 cu Steaua (etapa 9), (acasă: 8.000 (cu CFR Cluj), deplasare: 9.000 (cu Steaua), ultimul disputându-se la Buzău). Cea mai mică audienţă s-a înregistrat la un meci de pe teren propriu, cu Astra, 1-1,  (etapa 10): (acasă: 2.000 (cu Astra Ploieşti), deplasare: 2.500 (cu Dinamo).

Propunerile pentru echipa toamnei Ligii 1 – 2011-2012 sunt: Branko Grahovac (portar) – Laurenţiu Iorga (mijlocaş dreapta)

*Mulțumiri lui Liviu Manolache, statistician colaborator.