"Evenimentul Zilei” continuă povestea blaturilor care, în anii ’90, au trimis în mocirlă fotbalul românesc şi continuă să-l ţină prizonier şi în zilele noastre, într-o perioadă în care autorităţile au decis să iasă din adormire şi să opereze arestări pentru fapte de corupţie. Serialul partidelor strategice, în care un rol principal le aparţinea antrenorilor, a fost deschis duminica trecută de Marian Bondrea. În episodul doi, EVZ i-a descusut pe alţi doi „corifei” ai jocurilor de culise: Ion Moldovan şi Constantin Cârstea, oameni de bază ai "Cooperativei". Primul a acceptat să-şi pună, fără reţinere, cenuşă în cap, spovedindu-se pentru perioada în care rezultatele partidelor erau stabilite dinainte.
Spuse după ani de tăcere vinovată şi convieţuire cu un fotbalul murdar, multe dintre dezvăluirile celor trei au caracter comic. Dincolo de latura savuroasă, o mărturie atrage atenţia: Ion Moldovan a acceptat să-şi pună, fără reţinere, cenunşă în cap, spovedindu-se pentru perioada în care rezutatele partidelor erau stabilite dinainte.
"Eram între primii trei din ţară"
După o carieră care a oscilat între echipe de pluton din prima divizie, naţionala de tineret a României şi câteva formaţii din ţări exotice, Ion Moldovan cârmuieşte, de curând, nou-promovata Astra Ploieşti. "Comisarul" s-a simţit multă vreme dat la o parte. "S-a produs o revoluţie de catifea la nivelul antrenorilor. Cei din generaţia nouă au venit şi ne-au luat locul, iar pe noi ne-a cam uitat lumea. Prin ’92 eram între primi trei antrenori din ţară", spune Moldovan.
Acesta consideră că perioada anilor ’90, când celebra Cooperativă şi-a trăit apogeul, a fost una în care nici un om din fotbal nu era curat. "Din moment ce faci parte din sistem, înseamnă că eşti vinovat. Nu pot să afirm că am făcut blaturi, dar nici că n-am făcut. Lucrurile astea le voi lua cu mine în mormânt. Am făcut parte din sistem şi sunt vinovat! Aranjamente au fost, sunt şi vor fi! Acesta este fotbalul, fie că ne place sau nu", spune tehnicianul.
Filosofia lui Jean Pădureanu asupra blaturilor
În mod halucinant, "Comisarul" crede că atunci când un conducător aranjează un meci face mai bine dacă nu-l anunţă pe antrenor şi dezvăluie ce i-a mărturisit celebrul "sforar" Jean Pădureanu, şeful Gloriei Bistriţa, despre culisele din fotbal. "Se întâmplau multe în anii ’90, dar am acceptat situaţia aşa cum era, iar conducătorii cu care am lucrat au avut calitatea extraordinară că nu m-au informat despre ce făceau ei! Jean Pădureanu mi-a spus odată: «Măi, Ioane, nu se pune problema ca blaturile să dispară, ci măcar să le reducem la un 5-10 la sută din meciurile unui campionat». Nu ştiu dacă faptul că am activat în acea perioadă mi-a stricat reputaţia. Istoria va dovedi dacă am fost beneficiarul sau perdantul unor astfel de practici", crede Ion Moldovan.
"Nu mai da, dom’ profesor"
Ion Moldovan recunoaşte că, la fel ca marea majoritate a antrenorilor din vechea generaţie, obişnuia să folosească drept metodele de „educare” şi corecţia fizică aplicată jucătorilor. "Am fost un antrenor exigent şi am avut ca modele antrenori precum Halagian, vulcanici şi duri cu jucătorii. Când eram la Galaţi, Tofan a fost unul dintre fotbaliştii care a făcut cunoştinţă cu forţa mea fizică. După un meci, a venit şi mi-a zis: «Dom’ profesor, nu mai daţi în mine. Dacă aş crede că joc mai bine atunci când îmi daţi câte o palmă, v-aş cere eu să mă bateţi! Când ţipaţi la mine şi mă loviţi, atunci mă pierd şi joc mai prost». Am învăţat ceva de la acel copil, care avea pe atunci mai puţin de 20 de ani, şi mi-am schimbat reacţiile faţă de el. Am avut şi jucători care se duceau la conducere şi spuneau că n-am nicio treabă cu antrenoratul", povesteşte "Comisarul".
"Antrenorii din noua generaţie au spus că pleacă dacă simt ceva necurat la vreun meci. Până acum n-a plecat niciunul, deşi partide suspecte şi scandaluri au fost cu duiumul." - Ion Moldovan, antrenor din generaţia veche
"Pregătire" cu narghileaua în gură
Dincolo de experienţele din fotbalul autohton, Ion Moldovan a avut şi câteva aventuri peste hotare, antrenând de două ori în Libia şi o dată în Bahrein.
"Aceste plecări au reprezentat un fel de refulare şi au fost şi foarte avantajoase financiar. În Bahrein am stat puţin, nu prea am avut timp să-mi fac o impresie, cele mai interesante experienţe le-am trăit în Libia. Erau departe de orice formă de profesionalism. Deşi pregăteam una dintre echipele importante de acolo, jucătorii veneau când voiau ei la antrenamente. La început m-am enervat, dar n-aveai cu cine să te înţelegi. Unul îmi zicea că a fost la o înmormântare, altul că nu i-a sunat ceasul, altul că nu l-a trezit mă-sa…Stăteau noaptea până la trei-patru şi fumau narghilele, iar a doua zi nu se puteau trezi. Alcool nu beau pentru că era interzis la ei în ţară", îşi aminteşte, vesel, "Comisarul".
Fire vulcanică, lui Ion Moldovan i-a trebuit ceva timp să se adapteze la felul de a fi al libienilor: "Trăiau într-o boemie permanentă, ceva ca în Moromeţii lui Marin Preda. Stăteau tot timpul de vorbă. Erau câte 20 într-o familie şi se adunau în fiecare seară. Eu m-am dus acolo pus pe treabă, dar m-am liniştit repede. Şi la meciuri, făceam ca toţi dracii pe margine. Până a venit la mine un antrenor de la o echipă adversă, un sârb, şi mi-a zis: «Ce te agiţi aşa? Ai venit să faci performanţă sau să faci bani?»".
"În Libia trăiau într-o boemie permanentă, ceva ca în Moromeţii lui Marin Preda." - Ion Moldovan, fost antrenor în Libia