Sâmbătă neagră în fotbalul românesc. Tineretul a fost surclasat de Letonia, seniorii au jucat ca amatorii în Serbia. Deşi Răzvan Lucescu a fost primit cu deosebită simpatie de presa sportivă, el nu a făcut minuni. Dacă în Franţa egalul a fost obţinut împotriva diferenţei de valoare, celelalte rezultate ne arată doar că valoarea echipei noastre este mult sub nivelul la care ne aşteptam.
Este inutil să dăm vina pe unul sau doi oameni, ştiţi cu siguranţă la cine mă refer. Ei s-au adaptat la ceea ce am avut, şuşaneaua din anii 90, dezinteresul de dupa 2006. Prin 1978 s-au pus bazele clubului Luceafărul, care selecţiona anual cei mai buni jucători juniori şi cadeţi şi le oferea o pregatire cu antrenori de valoare (la nivel de juniori), şcolarizare şi o capitală de descoperit (asta şi pentru că aceşti copii veneau din orăşele care nu aveau ce să le ofere). Motivaţie, deci, a existat, iar banul căştigat după 1985 a fost o şi mai mare motivaţie într-o ţară pauperizată de conducătorii de atunci.
Odată eliberaţi din "puşcăria lui nea Nicu", toţi ne-am crezut mai geniali decât suntem, banii şi gloria le-a luat minţile unora dintre jucători, care şi-au încheiat cariera de valoare la mai puţin de 30 de ani. Presa a scârbit, acum, după 20 de ani, orice cititor educat. Goana după senzaţional a distrus decenţa, înfăţişarea adevărului aşa cum este (nici bun, dar nici catastrofal). În schimb nu a apărut nimic bun în "sfera productivă". Tinerii de valoare sunt tot mai puţini, iar dacă nu practică o "meserie liberală", sunt atraşi de mirajul occidentului, distrugând orice şansă de a prospera în această ţară. Am fost surprins acum câţiva ani deoarece Săndoi anunţa că nu are jucători de perspectivă de la tineret. Iată că sâmbătă s-a dovedit asta, nu numai la seniori ci şi la viitorii tineri de perspectivă. Am mai spus-o: cine a vrut să muncească şi să trăiască bine, nu mai este în ţara asta. Au mai rămas cei care sunt mulţumiţi cu ce au, câţiva adaptaţi sistemului mafiot şi mulţi, foarte mulţi, comozi sau leneşi. Şi atunci, de unde? De unde jucători să câştige în Franţa sau cu Austria? Cum să te opui unei echipe ambiţioase, susţinută de un stadion arhiplin, care se califica la Europene şi atunci când ţara se destrăma? Cum să produci ceva de valoare într-o ţară în care o mahalagioaică îl face nesimţit pe primul ministru, sau unde ministrul de interne ne anunţă viitorul furt al alegerilor? Aici suntem, la pământ, politicienii nu au ce să ne ofere, pentru că ei au ajuns acolo nu pe valoarea de a face ceva ci pe şmecheria de a minţi naivii. În sport nu se poate face nimic peste noapte, cu atât mai mult cu cât fotbalul este sportul rege în mai toate ţările lumii, deci concurenţa este acerbă. În ultimii ani am asistat la distrugerea echipei naţionale de gimnastică-fete, la declinul unei generaţii de aur la handbal-feminin (dar sper să fie doar o evoluţie în U), urmează fotbalul. Încet dar sigur?.