De la Andrea Pirlo, alintat de coechipieri "Zâna clopoţel", la portarul grec Antonis "Clooney" Nikopolidis, de la "Briliantul" Adrian Mutu, la "Tutu" Thuram, cam toţi jucătorii ce vor fi prezenţi la EURO 2008 de fotbal (7-29 iunie, în Austria şi Elveţia) au câte un apelativ, de cele mai multe ori diminutiv, dar şi supranume legate de anumite elemente din biografia lor. Iată o extrem de succintă trecere în revistă, cu oarece sistematizare, a poreclelor personajelor principale ale lunii iunie - fotbaliştii calificaţi la turneul final european.
După nume, francezii sunt cel mai bine reprezentaţi din acest punct de vedere. Tutu şi Titi sunt Thuram şi, respectiv, Henry, Pat sunt 2, Vieira şi Evra, Greg nu poate fi decât Coupet, Malouda este strigat de coechipieri Flo, Abidal - Abi, Boumsong, evident, Boum, în timp ce Makelele se pretează la 2 apelative, Make şi Keke. Germanii recurg la diminutive, alături de porecle. Podolski este Prinz Poldi, iar Schweinsteiger are parte de un puţin prizat, de el însuşi, Schweini, ştiut fiind că schwein înseamnă porc...
Unele nume facilitează porecla, cum se întâmplă în cazul lui Raţ-Răţuşcă, în timp ce Materrazi are parte de două apelative, folosite, probabil, în funcţie de evoluţie: fie Matrix, fie Macellazi, de la macellaio, adică măcelar...
Unele dintre cele mai mediatizate vedete contemporane, fotbaliştii, de multe ori, au supranume cu trimiteri superlative, precum San Iker pentru portarul Cassilas, The Gold Pearl, Perla de aur pentru suedezul Henrik Larsson, supranume primit pe când îşi vopsea părul în nuanţe de blond, Briliantul pentru Adrian Mutu sau Săgeată când este vorba de Marius Niculae.
Tehnica sud-americană i-a adus lui Miroslav Klose numele Klosinho, Gomez este Super Mario, iar Michael Ballack Micul Kaizer, aceasta pentru a arăta că mai are, totuşi, până la a-l egala pe Kaizer Beckenbauer.
Alura sau pur şi simplu asemănarea cu anumite personaje de succes sunt şi ele avute în vedere când microbiştii vor să-şi etaleze admiraţia. Astfel, portarul gec Antonis Nikopolidis, grizonat şi bărbat bine, a devenit "Clooney" după numele celebrului actor american, cu care, de altfel, seamănă destul de bine, iar spaniolul Sergio Ramos, cu părul său lung şi carura de obişnuit al sălilor de forţă, este Tarzan. Francezul Gomis, noua speranţă a lotului lui Domenech, pare să-şi fi impus singur supranumele, Pantera, pentru că îşi celebrează reuşitele mimând felina respectivă.
Gracilul Andrea Pirlo este numit de coechipieri şi de tifosi Trilli Campanellino, Zeiţa clopoţel, graţie eleganţei, uşurinţe în execuţii, iar artistul Alessandro Del Piero a primit numele de Pinturicchio, pictor al Renaşterii, "naşul" său fiind Avvocato Agnelli, regretatul patron al Fiat şi al Juventusului, un pasionat de pictură, de altfel, de vreme ce un alt favorit al său, Roberto Baggio, era în galeria sa de jucători îndrăgiţi Raffaello. Din lotul Italiei, Gattuso nu putea fi decât "Ringhio", cel care sfidează, care mormăie nemulţumit.
În fine, portughezii au şi câteva cazuri aparte. Nuno Ribeiro nu spune nimic, el fiind cunoscut aproape exclusiv drept Nuno Gomes, în onoarea golgheterului de pomină al lui FC Porto din anii 80, Fernando Gomes, Petit, internaţionalul portughez, îşi datorează porecla, devenită nume de fotbalist, nu asemănării cu fostul internaţional francez; portughezul este, dimpotrivă, mic de statură, deci Petit, dar i se spune aşa şi că, fiind copil, îşi dezvăluia originea franceză (născut la Strasbourg), prin accent. Ei bine, pentru încheiere, iată o mică ghicitoare: de ce lui Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro i s-a dat şi prenumele Ronaldo? Cumva în cinstea fotbalistului brazilian? Nici vorbă, tatăl jucătorului era încântat de un anume Ronald Reagan...