Vă aduceţi aminte de zilele din copilăria noastră, când, la alegerea echipelor pentru miuţa din curtea şcolii, se alegeau cei mai buni 4-5, iar cealaltă echipă era formată din "restul lumii"? Ei bine, Leo Messi a demonstrat în ultima săptămâna, dacă mai era nevoie, că e unic, nu are nevoie de încă 4-5a, iar ceilalţi sunt "restul lumii".
Presa din toate colţurile lumii este invadată de elogii la adresă lui Messi... Însuşi Maradona a declarat că Messi va deveni cel mai bun fotbalist din toate timpurile, însă numai cu o condiţie, să câştige Cupă Mondială! Această declaraţie m-a intrigat: fotbalul este un sport de echipă, un trofeu nu ai cum să îl câştigi de unul singur. Însă, Messi pare hotărât să facă acest lucru, să câştige trofee după trofee, chiar dacă asta înseamnă să înscrie patru goluri pe meci! E adevărat, la Barça este înconjurat de super-fotbalişti, îi amintesc aici numai pe Xavi şi pe Iniesta, care îl ajută să strălucească meci de meci. La fel de adevărat e că la Barça este antrenat de către cel mai bun antrenor al ultimului an. Însă şi naţionala Argentinei se poate lăuda cu fotbalişti de clasă, iar Diego trebuie să demonstreze la CM 2010 că este un antrenor capabil să îl conducă pe Leo Messi către ultimul trofeu care îi lipseşte din CV. La vârstă lui, pare incredibilă "foamea" acestui jucător pentru trofee. Înaintea Jocurilor Olimpice de la Beijing a avut curajul să se certe cu toţi şefii Barcelonei, numai să poată participă cu naţională sa la competiţie. Nimeni nu părea să înţeleagă că el vrea cu orice preţ să cucerească o medalie de aur, să ridice deasupra capului un trofeu, încă unul. Singurul care i-a simţit această dorinţă a fost însuşi Pep Guardiola, medaliat la rândul său cu aur, în 1992, la JO disputate chiar la Barcelona. Messi a fost chiar căpitanul naţionalei sale şi şi-a condus coechipierii către aurul olimpic. S-a întors mult mai puternic şi totodată, determinat să câştige alte trofee.
Cariera lui Leo Messi are o poveste interesantă. Nu ştiu cât de multă lume ştie de problemele de sănătate pe care le-a avut argentinianul încă de mic copil, probleme care, dacă nu ar fi fost tratate, nu i-ar fi permis să joace fotbal de performanţă. FC Barcelona a avut curajul să mizeze pe puştiul de atunci, iar mai târziu, când tratamentul a dat roade, iar Messi era apt din punct de vedere medical, a avut oamenii capabili să îl ţină ferit de tentaţii şi, mai ales, de anumite anturaje care îl influenţau într-un mod evident negativ. S-a vorbit chiar că mai mulţi jucători emblematici pentru Barcelona anilor trecuţi, gen Belleti, Thiago Motta, Deco sau chiar Ronaldinho, au fost vânduţi şi datorită faptului că Messi ajunsese să piardă nopţile în compania acestora, nopţi care, cu siguranţă nu erau dedicate vizionării filmelor. Şefii clubului catalan au ales să protejeze şi să şlefuiască o bijuterie, sacrificând pentru asta, altele. Timpul a dovedit că au avut dreptate, au mizat pe cartea câştigatoare, au şlefuit o bijuterie rară. Nu m-ar miră dacă s-ar deschide un muzeu "Lionel Messi", unde să fie expuse toate creaţiile acestui jucător...
Sâmbătă seară, aproape un sfert din populaţia planetei a fost ocupat să urmărească "El Clasico". Un duel de-o viaţă, o încleştare pentru încă un titlu de campioană a Spaniei. Şi,în acelaşi timp, confruntarea dintre starurile celor două echipe, Lionel Messi şi Cristiano Ronaldo. Argentinianul i-a dat clasă portughezului. Degeaba a încercat CR9 să suteze din orice poziţie, degeaba şi-a aruncat renumitele sale "tomahawk" din lovituri libere, degeaba şi-a împrospătat gelul în pauză dintre reprize... Micuţul Messi a deschis drumul către victorie echipei sale cu un gol ce poate fi studiat la academiile de fotbal, reducând la tăcere imensul "Santiago Bernabeu". Micuţul Messi a jucat un fotbal izvorât din entuziasmul său, pentru spectatori, pentru antrenori, pentru coechipieri şi abia apoi, pentru el. Mulţi ar spune că driblează prea mult... este doar plăcerea lui de a jucă fotbal. Messi dă totul pentru fotbal şi iată că fotbalul îl recompensează cu vârf şi îndesat!
PS: Sunt convins că şi la noi în ţara sunt foarte mulţi copii talentaţi, care se pierd pentru că nu beneficiază de condiţii decente şi de sprijin material şi moral din partea cluburilor. Îl admir pe Gică Hagi pentru curajul pe care l-a avut când a iniţiat acest proiect cu Academia Hagi şi am curaj să fac pariu cu oricine că în câţiva ani va culege şi roadele acestei munci, de-a dreptul titanice. Însă, Gică Hagi a avut privilegiul să joace la Barcelona şi la alte echipe mari din Europa şi a avut inteligenţa să înveţe din tot ceea ce înseamnă organizarea şi managementul unei academii de succes.