Cele mai frumoase goluri ale Cupei Mondiale, de la Rahn, la Hagi si Oliseh

Legendarii Diego Maradona şi Pele au marcat unele dintre cele mai frumoase goluri din istoria Cupei Mondiale, dar şi alţi jucători, aproape uitaţi, precum mexicanul Negrete sau sauditul Al-Owairan, de pildă, au încântat generaţii de iubitori ai fotbalului cu isprăvile lor de excepţie. Între perlele selecţionate de Agenţia France Presse se află şi golul lui Gică Hagi, la meciul cu Columbia, din 1994, o realizare care a pus sub semnul îndoielii legile balisticii.

Iată o selecţie a celor mai frumoase, şi importante, goluri de la turneele finale.

Helmut Rahn (min. 84), Germania - Ungaria 3-2 (finala 1954)
Iată Eroul "Miracolului de la Berna", germanul Helmut Rahn, cel care a marcat golul prin care Germania (RF Germania) a cucerit prima sa Cupă Mondială, după ce Mannschaft a refăcut scorul de la 0-2, în faţa unei echipe a Ungariei, cu Puskas, învingătoare la scor, 6-3, în grupe. După un un-doi cu Fritz Walter, Rahn a driblat doi fundaşi unguri, marcând cu stângul. Ani de zile, poarta la care a marcat Rahn a fost loc de pelerinaj obligatoriu pentru turiştii germani!

Pele (min. 55), Brazilia - Suedia 5-2 (finala 1958)
Un adolescent de 17 ani reuşeşte un gol miraculos în finala Cupei Mondiale. Superdotat, decontractat, tânărul Pele lobează balonul pe deasupra fundaşului suedez Sigge Parling, după care şutează din vole, marcând golul de 3-1, unul dintre cele mai frumoase din toate finalele CM.

Carlos Alberto (min. 86), Brazilia - Italia 4-1 (finala 1970)
La acest gol, ultimul al finalei, poate cel mai frumos gest tehnic, este pasa "în orb" dată de Pele, care şi-a simţit căpitanul venit în cavalcadă în spatele său, trimiţându-i balonul fără să se uite. Punctul consfinţeşte o mare victorie, a unei echipe considerate cea mai bună din toate timpurile.

Socrates (min. 75), Brazilia - URSS 2-1 (primul tur 1982)
Brazilia lui Tele Santana, condusă de Zico şi Socrates, vine în postura de mare favorită la Mondialul spaniol. Împotriva unei solide formaţii a URSS, care conducea cu 1-0, Socrates, cu figura lui cristică, marchează un gol, amestec de fineţe şi forţă. După două fente de şut, găseşte o lovitură, aproape fără pendulare, cu dreptul la păianjenul porţii lui Dasaev. Despre Socrates şi goluri există şi o altă anecdotă interesantă. Medicul Socrates era o ciudăţenie printre brazilieni, mai ales pentru că nu se bucura deloc când marca. Cel mult un braţ în aer, după care se întorcea, adus de spate, spre centrul terenului. Până când patronii echipei sale de club i-au atras atenţia că spectatorii trebuie incitaţi, să se bucure deplin, aşa că ar face bine să se manifeste şi el mai exuberant. Altfel, vorba ceea, îl pândeşte un transfer...

Manuel Negrete (min. 34), Mexic - Bulgaria 2-0 (optimile de finală 1986)
Gestul perfect. La sfârşitul unui un-doi aerian cu Aguirre, genialul pitic stângaci mexican Negrete prinde un vole cu traiectorie orizontală, de o puritate de cristal. Cei 120.000 de suporteri de pe Stadionul Azteca explodează.

Diego Maradona (min. 54), Argentina - Anglia 2-1 (sferturi de finală, 1986)
Unul dintre cele mai celebre goluri din istoria fotbalului. La 4 minute după ce a deschis scorul cu mâna (Mâna lui Dumnezeu!), Maradona îngroapă singur apărarea engleză, dispusă pe trei linii, pe o jumătate de teren, transformând, într-un slalom special, apărătorii şi pe portarul Shilton în statui. Pe cei 50 m ai cursei, balonul nu s-a dezlipit de "piciorul lui Dumnezeu" decât în ultimul moment, când, cu o mângâiere, s-a dus în plasă. Poate din instinctul inexplicabil al marilor jucători i-a venit lui Maradona această rezolvare imposibilă. Altfel, totul rămânea la golul înscris cu mâna...

Said Al-Owairan (min. 5), Arabia Saudită - Belgia 1-0 (primul tur, 1994)
La primul său Mondial, Arabia Saudită va lovi puternic, trecând de grupe graţie unei victorii în faţa Belgiei, semnat de Al-Owairan, la capătul unei serii de dribliguri pe toată jumătatea de teren a Diavolilor Roşii. Traseul, au constatat comentatorii, a fost mai lung decât cel al lui Maradona cu 8 ani în urmă, chiar şi adversarii driblaţi au fost mai mulţi!

Gheorghe Hagi (min. 34), România - Columbia 3-1 (primul tur, 1994)
"Maradona din Carpaţi" a lovit mingea sfidând legile balisticii, de la circa 40 m, lângă marginea terenului, în stânga, sfera de piele lăcuită oprindu-se la "păianjenul" din partea opusă a porţii lui Oscar Cordoba, fără să facă nicio rotaţie în aer. Columbia, una din marile favorite (Pele o dădea chiar campioană mondială) s-a înclinat de la primul meci, iar România a ajuns în sferturile de finală, cea mai bună performanţă a sa în Cupa Mondială.

Sunday Oliseh (min. 78), Nigeria - Spania 3-2 (primul tur 1998)
Prima mare surpriză a Mondialului francez: africanii pun Spania lui Raul la pământ, graţie unui şut a puternicului Oliseh de la 30 m, balonul loveşte bara şi îl învinge pe Zubizarreta.

Cele mai frumoase goluri... care nu au fost înscrise
Două gesturi antologice semnate Pele au intrat în legendă, chiar dacă nu s-au transformat în gol. În 1962, în Chile, ''Regele'' Pele încearcă să-l lobeze pe portarul cehoslovac Ivo Viktor de la mijlocul terenului, dar balonul loveşte transversala. În 1970, în Mexic, Pele reuşeşte o "scăriţă" peste portarul uruguayan Ladislao Mazurkiewicz, doar fentând că loveşte balonul, din alergare, dar loveşte din nou bara.