În Italia, una din marile ţări ale fotbalului, stadioanele sunt goale din cauza jocului închis, a violenţei şi a condiţiilor proaste pentru spectatori, care însoţesc declinul sportiv al Serie A şi duc la îngrijorarea factorilor de decizie.
Fotbalul italian este "un fotbal al fricii, în care ataci cu doi jucători şi te aperi cu zece, iar lumea nu mai vine la stadion", a afirmat legendarul Arrigo Sacchi, fost antrenor al lui AC Milan.
În acest an, AS Roma a jucat acasă cu Şahtior Doneţk, în optimile de finală ale Ligii Campionilor, în faţa a 31.000 de spectatori, deşi stadionul său are o capacitate de 80.000 de locuri.
În campionat, Bari, Chievo şi Lecce evoluează acasă cu mai puţin de o treime din locuri ocupate. Cel mai rău stă Lecce, cu locurile ocupate în procent de 29,7%. Doar cinci echipe, Juventus, Inter, Napoli, Palermo şi Cesena, au peste două treimi. Echipa care va câştiga aproape sigur titlul, Milan, are locurile ocupate în procent de 63,95%.
Mai grav, de trei sezoane există o tendinţă de scădere, deşi în Serie A sunt prezente toate formaţiile populare, mai puţin Torino.
"Când văd stadioanele goale, fotbaliştii nu prea mai au chef să joace", a explicat preşedintele UEFA, Michel Platini, fost mare mijlocaş al lui Juventus. Platini crede că stadioanele sunt goale mai ales din cauza violenţei, ce perturbă destule meciuri şi îi îndepărtează de spectatori, în condiţiile în care această problemă a fost aproape eradicată în Anglia şi Germania.
După 34 de etape, media de spectatori este de 23.986 pe meci, departe de Premier League (32.779) şi de Bundesliga (41.992). Acest ultim campionat a depăşit recent Serie A în clasamentul UEFA, iar din sezonul 2012-2013 va avea patru echipe în Liga Campionilor, una mai mult decât Italia.
În presa din Peninsulă se înmulţesc reportajele elogioase despre cei 78.424 de spectatori pe meci ai Borussiei Dortmund şi în general despre arenele germane umplute aproape de capacitatea maximă.
Construite pentru Cupa Mondială din 1990, stadioanele italiene sunt învechite, mai puţin magnificul San Siro din Milano.
Noul proprietar american al Romei, Thomas DiBenedetto, are ca prim obiectiv construirea unei arene, fiind nemulţumit de Stadionul Olimpic, unde pista de atletism îi îndepărtează pe suporteri.
"Pentru dezvoltarea fotbalului italian este foarte important ca stadioanele să aparţină cluburilor. Suntem în urmă faţă de restul Europei", a subliniat preşedintele federaţiei, Giancarlo Abete.
Juventus va deveni curând primul club italian proprietar al stadionului său. "Bătrâna Doamnă" va inaugura la vară o arenă 100% privată de 41.000 de locuri (cu aproape 4.000 de loji) şi o zonă comercială de 35.000 mp.
"Va aduce 35-45 de milioane de euro pe an, adică 30 de milioane de euro mai mult decât azi, pentru o investiţie de 145 de milioane de euro", a explicat administratorul delegat al lui Juve, Jean Claude Blanc.
În Italia o lege care favorizează construirea stadioanelor private este gata din 2009, dar nu a fost încă aprobată de parlament.
De vină sunt şi cluburile, care nu ieftinesc biletele ca să atragă spectatorii. În plus, cluburile sunt prea puţin ajutate de legea ce impune un control drastic, puţin compatibil cu ofertele promoţionale.