Cristian Chivu si-a anuntat retragerea din echipa nationala

Căpitanul echipei naţionale a României, Cristian Chivu, şi-a anunţat retragerea din prima reprezentativă, decizie care intră în vigoare imediat, astfel că el nu va fi prezent la jocul oficial contra Bosniei-Herţegovina, pe stadionul Giuleşti-Valentin Stănescu din Bucureşti, la 3 iunie.

Chivu şi-a anunţat retragerea într-o scrisoare trimisă FRF.

Născut la 26 octombrie 1980, la Reşiţa, Cristi a apărat prima oară culorile reprezentativei cu aproape 12 ani în urmă, la 18 august 1999, cu ocazia jocului amical Cipru - România 2-2. Ultimul său joc în naţională a fost tot un amical, Italia - România 1-1, la Klagenfurt, pe 17 noiembrie 2010.

De atunci, Chivu a strâns 75 de jocuri ca tricolor, înscriind trei goluri, cariera sa la echipa naţională incluzând şi participarea la două turnee finale ale Campionatului European, în 2000 şi 2008.

"În viaţa mea a sosit un moment destul de greu la care m-am gândit mereu cu teamă, dar pe care nu-l mai pot amâna. Cariera de jucător sub steagul Romaniei a luat sfârşit. Vârsta, accidentările, intervenţiile chirurgicale la care am fost supus în ultimii ani mă împiedică să lupt pe mai multe fronturi. Odată cu această decizie se încheie una dintre cele mai importante etape din viaţa mea şi acum, când privesc înapoi, simt mândrie, onoare şi recunoştinţă. Am fost, sunt şi voi fi cât voi trăi unul dintre cei mai infocaţi suporteri ai echipei naţionale a României, al cărei căpitan am avut onoarea să fiu. 12 ani am fost parte din familia naţionalei României, am avut privilegiul să înscriu goluri sub steagul României, să joc fotbal cu imnul nostru răsunându-mi în minte şi să alerg pănă la ultima fărămă de energie pentru mândria românilor mei. Am făcut-o din toata fiinţa, ca sportiv şi ca român. Mi-e greu să mă opresc din acest drum, însă ştiu că nu voi înceta niciodată să fiu român, să susţin sportivii şi fotbaliştii români şi să fiu cel mai mare fan al echipei naţionale. Inima mea bate pentru ţară şi pentru familia mea şi asta nu se va schimba niciodată, indiferent de vârstă sau de starea de sănătate. Aş vrea să le mulţumesc din tot sufletul tuturor celor care m-au sprijinit în cariera de jucător al echipei naţionale, antrenorilor, colegilor, echipei, Federaţiei Române de Fotbal, suporterilor, familiei, soţiei mele şi celor două feţite ale noastre, pentru aceşti 12 ani care mi-au schimbat viaţa. Hai România! Să fim mândri că suntem români!", se arată în scrisoarea lui Cristian Chivu.

Cristian Chivu s-a născut la 26 octombrie 1980, la Reşiţa, şi şi-a început cariera profesionistă de fotbalist la CSM Reşiţa în 1996, unde a rămas până în 1998, când a trecut la Universitatea Craiova. La echipa reşiţeană el a fost antrenat o perioadă şi de tatăl său, care a murit când Cristi avea doar 17 ani.

În 1999, el a trecut la Ajax Amsterdam, devenind căpitanul echipei olandeze în 2001 şi câştigând Eredivisie în 2002. În 2003, Chivu a fost transferat la AS Roma, unde a devenit om de bază. Deşi a fost dorit de cluburi celebre din Europa, Chelsea, FC Barcelona sau Real Madrid, în 2007, pentru 16 milioane de euro, fundaşul a preferat să semneze pentru Internazionale Milano, echipă alături de care câştigă campionatul Italiei, Cupa Italiei dar şi Liga Campionilor.

"Am ajuns să joc la clubul la care era tata antrenor, la CSM Reşiţa, într-o atmosferă pe care o consideram uşor ostilă şi pe care de abia mai târziu am înţeles-o. Niciodată tata n-a vrut ca eu să fiu băgat în seamă la echipă pentru că eram baiatul lui Chivu. Îl judecam, îl acuzam cumva atunci, în sinea mea, pentru că mă trata cu indiferenţă, se purta cu mine mai rece decât cu ceilalţi jucători. Cerea mult şi eu făceam tot posibilul să-i arăt că sunt bun. Îmi aduc aminte că am întrebat-o pe mama, după ce am mai crescut, după ce tata a murit, de ce nu mi-a spus niciodata mie, direct, că am talent la fotbal, de ce nu m-a încurajat mai mult. Cred că mi-am răspuns singur la întrebarea asta după o vreme. Răceala lui de atunci m-a îndârjit şi mai mult să arăt ce pot, m-a făcut să muncesc, ceea ce nu ştiu dacă s-ar fi întâmplat dacă eram cocoloşit şi favorizat. Talentul fără muncă nu duce nicăieri, îmi dau seama acum. Cred ca aş fi rămas un veşnic 'băiat cu potenţial' dacă n-aş fi avut ceva de demonstrat în primul rând mie şi în al doilea rând tatălui meu, dacă pe vremea când eram la Reşiţa tata nu ma trimitea cu tramvaiul acasă în timp ce el pleca cu maşina deşi plecam de la stadion în acelaşi timp? Ştiu şi simt că a avut mereu încredere în mine. N-a mai apucat să mă vadă mai departe de Reşiţa. Aveam 17 ani când a murit", scria Chivu pe site-ul său personal.

Căpitanul naţionalei a mai povestit cum s-a trezit la 18 ani, la Ajax, singur într-o ţară străină, într-un oraş în care nu cunoştea pe nimeni. "Un vârtej de evenimente, de situaţii, de emoţii. M-am trezit la 18 ani că eram fundaş la Ajax Amsterdam, singur într-o ţară străină, într-un oraş în care nu cunoşteam pe nimeni, locuind la hotel, departe de familia mea şi de tot ce-mi era cunoscut. Am resimţit singurătatea în prima jumătate de an la Amsterdam. Era destul de greu să-mi fac prieteni în condiţiile în care eu nu vorbeam olandeza şi ne înţelegeam doar în engleză aşa că de cele mai multe ori mă trezeam în camera de hotel încercând să-mi omor timpul jucând cărţi de unul singur sau bântuind pe internet. M-am adaptat treptat, am învăţat olandeza la cursurile săptămânale la care ne trimitea echipa, am reuşit să mă mut la casa mea, am ajuns căpitan de echipă - fundaş central?Au fost patru ani frumoşi în care m-am îndrăgostit de oraşul Amsterdam şi de locuitori, de stilul lor de viaţă", spune românul încă extrem de iubit în Olanda.

Ajuns în Italia, Chivu a învăţat italiana rapid, apreciind că acomodarea a fost mai uşoară, deoarece deja avea "obişnuinţa" vieţii în străinătate. Şi a continuat în Italia, trecând la multipla campioană Internazionale Milano, cu care a reuşit să câştige cele mai multe titluri.

În echipa naţională, jucătorul a debutat în 1999, el fiind considerat liderul generaţiei sale. A participat cu naţionala României la Campionatele Europene din 2002 şi 2008.

Cristi Chivu a apărat prima oară culorile reprezentativei cu aproape 12 ani în urmă, mai precis la 18 august 1999, cu ocazia jocului amical Cipru - România 2-2. Ultimul său joc în naţională a fost tot un amical, Italia - România 1-1, la Klagenfurt, în 17 noiembrie 2010. De atunci, Chivu a strâns 75 de jocuri ca tricolor, înscriind trei goluri.

La începutul anului trecut, Cristian Chivu a trecut prin momente de groază, după ce a suferit o fractură craniană la un meci din campionat. El a fost operat şi de atunci evoluează cu o cască de protecţie.

Cristian Chivu este căsătorit din 2008 cu fosta prezentatoare TV Adelina Elisei, cei doi având două fetiţe, Natalia, născută în 2009, şi Anastasia, născută în 2010.

Chivu vorbeşte olandeză, engleză şi italiană, a fost desemnat de trei ori fotbalistul român al anului (2000, 2002 şi 2009) şi a fost inclus în echipa UEFA a anului 2002.