Mijlocașul Voinței Sibiu, Florin Măjer, nu va uita niciodată ziua de 14 septembrie 2011, când, la un antrenament, și-a rupt tendonul lui Ahile al piciorului stâng
Au urmat operația și chinuitoarea recuperare, iar acum, la șase luni de zile de la nefericitul incident, Florin a reînceput antrenamentele. Mai mult, zilele trecute s-a alăturat "alb-verzilor" și a intrat în programul normal al echipei. "Pot să spun că m-am accidentat stupid. Mai erau vreo cinci minute din antrenament și, într-o fracțiune de secundă, am scăpat o bară pe tendon și s-a rupt. A fost ca un trăsnet și am căzut jos, nu am mai putut face nimic. Chiar pe moment mi-am dat seama că nu e în regulă. Am pus mâna, și în zona tendonului simțeam că e moale, nu îl simțeam cum e normal. Mi se și umflase. Toată lumea mă îmbărbăta și spunea că nu e rupt, dar eram un pic sceptic. A doua zi am făcut ecografie și atunci am avut certitudinea. M-am operat la Sibiu, la Polisano, la doctorul Roman. După operație, medicul mi-a spus că în șase luni de zile voi putea să joc. Aproape au trecut. Acum e bine, fac pregătire", povestește nu cu prea multă plăcere Florin Măjer.
Greutățile unesc oamenii
După operația de reconstrucție a tendonului, Florin a stat imobilizat la pat timp de șase săptămâni, cu un ghips pe picior, din vârful degetelor și până aproape de genunchi. Pentru o refacere cât mai bună, mobilitatea i-a fost redusă aproape la zero, iar principalele activități se rezumau la a merge la toaletă și înapoi. Patul i-a devenit domiciliu, iar televizorul cel mai bun prieten. Fotbalistul Voinței povestește că nici nu își închipuie cum se descurca, dacă soția sa, Iulia, nu îi era sprijin și "asistentă". "Ziua operației a fost un chin, durerile erau groznice, a doua zi la fel, dar în timp durerile s-au dus. Șase săptămâni am fost imobilizat la pat, cu ghipsul până sub genunchi. A fost o perioadă foarte grea, mai ales că nu puteam să mă mișc. Mergeam doar până la baie și înapoi în pat. Am mai încercat să merg cu ghipsul, dar era un chin", spune Florin Măjer A început perioada de refacere, la Mediaș, alături de kinetoterapeutul Ovidiu Kurti, medic care îl are în grijă și pe fotbalistul Gazului Metan, Cristi Bud. Accidentările i-au apropiat pe cei doi, care au ajuns să se încurajeze reciproc.
Meciurile Voinței și suporterii îi aduceau alinare
Ajuns să consume fotbal pe pâine, Florin spune că aștepta cu ardoare meciurile echipei sale, iar orice joc reușit îi oferea alinare. De asemenea, colegii, antrenorii și președintele Ioan Hămbășan i-au fost aproape și l-au încurajat de câte ori au avut ocazia. "E foarte greu să stai departe de gazon. Dar, dacă câștiga Voința sau dacă reușea un rezultat bun, parcă mai aveam o alinare. Chiar dacă eram departe și nu puteam să îi ajut. Important e că s-au descurcat și că avem șanse să rămânem în prima ligă. Voința e capabilă să facă acest lucru. Putem să facem față!", spune încrezător Florin. Cu două săptămâni rămase din perioada de recuperare, Florin privește spre viitor și speră să revină pe teren în ultimele cinci-șase etape ale Ligii 1. Nici nu îi trece prin cap posibilitatea ca Voința să retrogradeze și pronostichează un loc 12 la finalul campionatului.
Turnul Sfatului