Elveţia este un teritoriu neutru care a trezit fascinaţia şi respectul multor ţări, dar şi interesul majorităţii oamenilor bogaţi pentru a-şi depunde banii în bănci, departe de legislaţiile unor ţări dornice de impozitare. Iar românii nu fac rabat de la acest obicei, nici măcar în fotbal.
Echipa naţională a României a jucat în Elveţia doar 10 partide internaţionale, fiecare în conjunctură diferită; 7 au fost împotriva ţării gazdă şi 3 într-un context complex al desfăşurării unui turneu final de campionat european organizat în două ţări (cel din 2008). Doar în două ocazii, naţionala a învins, de 5 ori terminând la egalitate şi de trei ori învinsă (golaveraj 8-16).
Primul meci pe teren elveţian a avut loc în urmă cu 81 de ani (29 octombrie 1933) pe stadionul Wankdorf din Berna. Atunci România a remizat 2-2 cu Elveţia într-un meci care conta pentru calificarea la Campionatul Mondial din 1934; partida a fost câştigată la masa verde cu 2-0 deoarece românii au folosit un jucător ilegitim (care evoluase în trecut şi pentru naţionala Ungariei – Iuliu Baratky – care a evoluat tot meciul), aflat la primul meci pentru naţionala României.
România a fost suspendată, dar a putut juca partida cu Yugoslavia pe care au învins-o cu 2-1 în primul turneu de calificare pentru mondialul italian din 1934, după ce vecinii dunăreni de la sudvest au nimerit de 8 ori bara. Astfel au participat pentru a doua oară la o astfel de competiţie.
Echipa României antrenată de Constantin Rădulescu a avut următoarea componenţă: William Zombory (Ripensia) (schimbat în minutul 74 cu Adalbert Püllock de la Crişana) – Emerich Vogl (C) (Crişana), Gheorghe Albu (Venus) – Iosif Morawetz (RGMT Timişoara), Rudolf Kotormany (Ripensia), Eugen Lakatos (Ripensia) – Silviu Bindea (Ripensia), Iuliu Baratky (Crişana), Graţian Sepi (U Cluj), Iuliu Bodola (CAO Oradea), Ştefan Dobay (Ripensia). Ultimii doi au reuşit să înscrie, iar ultimul chiar la selecţia cu numărul 20.
Cea mai categorică înfrângere avută de echipa naţională în Elveţia este un sec 1-7 la Zurich. Meciul s-a desfăşurat în contextul campaniei de calificare pentru turneul final al Campionatului European din 1968, organizat în Italia; atunci România a terminat pe locul 2 în grupa preliminară cu Cipru, Elveţia şi atenţie – Italia (care era ţara gazdă). Partida de pe 24 mai 1967 a fost penultima din această conjunctură.
Echipa României antrenată de Ilie Oană a arătat astfel: Mihai Ionescu (Petrolul) (schimbat în minutul 46 cu Ilie Datcu – Dinamo) – Corneliu Popa (Dinamo), Ion Nunweiller (C) (Dinamo), Dumitru Nicolae (Steaua), Mihai Mocanu (Petrolul) – Vasile Gergely (Dinamo), Nicolae Dobrin (FC Argeş) – Ion Pârcălab (Dinamo), Mircea Dridea (Petrolul), Ion Ionescu (Rapid), Mircea Lucescu (Politenica Bucureşti). Dinamo a dat cei mai mulţi jucători – 5 (dintre care 4 titulari). Singurul gol marcat de naţionala României a fost al lui Nicolae Dobrin în minutul 70 – golul de 1-7 – ultimul gol şi golul de onoare.
Prima victorie pe tărâm elveţian s-a consemnat la Lausanne, când România a învins cu 1-0 echipa Elveţiei, printr-un autogol al gazdelor în minutul 33; meciul de pe 14 mai 1969 s-a jucat în contextul campaniei de calificare pentru CM din 1970. România s-a calificat de pe primul loc dintr-o grupă cu Grecia, Elveţia şi Portugalia; lusitanii au terminat pe ultimul loc, după ce la precedenta Cupa Mondială au reuşit să-şi adjudece medalia de bronz.
Echipa României antrenată de Angelo Niculescu a avut următoarea componenţă: Necula Răducanu (Rapid) – Lajos Sătmăreanu (Steaua), Alexandru Boc (Dinamo), Dan Coe (C) (Rapid), Augustin Deleanu (Poli Iaşi) (schimbat în minutul 54 cu Bujor Hălmăgeanu – Steaua) – Cornel Dinu (Dinamo), Radu Nunweiller (Dinamo) – Emerich Dembroschi (Dinamo Bacău), Marin Tufan (Farul), Florea Dumitrache (Dinamo), Mircea Lucescu (Dinamo). Cei mai mulţi jucători titulari veneau de la Dinamo – 4; toţi jucătorii care au evoluat au făcut parte din lotul pentru Mexic 70.
Ultimul meci în Elveţia a fost organizat în 2012 când naţionala României a bătut cu 1-0 într-un meci amical în vederea pregătirii campaniei de calificare pentru turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia (2014). Meciul s-a jucat tot la sfârşitul lui mai în 2012 – pe 39. Stadionul din Lucerna a găzduit partida decisă de golul lui Gheorghe Grozav în minutul 56.
Echipa României antrenată de Victor Piţurcă a avut următoarea componenţă: Bogdan Lobonţ (AS Roma) – Paul Papp (Vaslui), Vlad Chiricheş (Steaua), Valerică Găman (Astra) (min. 85 – Dorin Goian – Glasgow Rangers), Răzvan Raţ (C) (Şahtior Doneţk) – Alex Bourceanu (Steaua) (min. 55 – Nicolae Grigore – Rapid), George Florescu (Arsenal Kiev) (min. 55 – Costin Lazăr – PAOK Salonic) – Gabriel Torje (Udinese) (min. 82 – Alexandru Maxim – Pandurii), Gheorghe Grozav (U Cluj) (min. 65 – Alexandru Chipciu – Steaua), Cristian Tănase (Steaua) – Daniel Niculae (Nancy) (min. 52 – Marius Alexe – Dinamo).
În acel meci au debutat Gheorghe Grozav (care a şi marcat) şi Alexandru Maxim, ambii regăsindu-se în lotul naţionalei pentru turneul din acest an; de asemenea, în lot se mai regăsesc următorii jucători care au mai jucat cel puţin o dată Elveţia în tricoul echipei naţionale: Vlad Chiricheş, Valerică Găman, Răzvan Raţ, Alex Bourceanu, Costin Lazăr şi Alexandru Chipciu.
Dintre personajele echipei naţionale, Răzvan Raţ şi Victor Piţurcă au fost de cele mai multe ori cu echipa naţională de fotbal în Elveţia – fiecare cu 4 prezenţe. Ambii au fost în aceleaşi conjuncturi – cele trei meciuri din Grupa C a Campionatului European din 2008 şi amicalul din 2012: 1 victorie – 2 egaluri – 1 înfrângere (golaveraj 3-3).
De asemenea, Ciprian Tătăruşanu s-a făcut remarcat în Elveţia ca jucător al Stelei – în 2010 a calificat echipa Stelei în grupele Europa League după ce a apărat două şuturi la seria loviturilor de pedeapsă, la Zurich în faţa lui Grasshoppers şi în 2013, antagonic, pe terenul lui FC Basel, unde a primit un gol în minutul 90+1 ce le-a răpita românilor şansa de-a-şi asigura un avantaj pentru calificarea în primăvara Europa League.
Ultima dată când românii au jucat un meci oficial internaţional pe stadionul din Geneva, acolo unde se va disputa partida dintre România şi Algeria a fost în urmă cu 20 de ani – 24 august 1994, în turul preliminar al Ligii Campionilor – când Steaua remiza 1-1 în faţa echipei locale Servette, atunci campioană a Elveţiei. Bucureştenii antrenaţi de Dumitru Dumitriu arătau astfel: Stângaciu – A. Panait, D. Prodan, A. Doboş, I. Pârvu – Ilie Stan, Panduru, Gâlcă, D. Militaru (min. 74 – Iftodi) – Lăcătuş (C), Adi Ilie (min. 69 – M. Popa).
Victor Piţurcă a mai vizitat Elveţia în calitate de oficial pentru un meci internaţional, pe vremea când era antrenorul Stelei şi echipa sa era angrenată în Cupa UEFA; atunci în prima manşă a primului tur din Cupa UEFA, Steaua era învinsă de FC Sankt-Gallen cu 1-2. Elveţienii s-au calificat mai departe după 1-1 la Bucureşti.
La elveţieni, Ionel Gane a fost integralist, iar Piţurcă a folosit următoarea echipă: Tibi Lung (min. 88 – Martin Tudor) – Florentin Dumitru, I. Miu (C), Rădoi, D. Mitriţă – C. Liţă, Lincar (min. 10 – S. Paraschiv), Trică, P. Stoica – Dănciulescu (min. 63 – C. Răducanu), A. Neaga. Pentru români a marcat Adrian Neaga în minutul 38 golul de 1-1 şi au fost avertizaţi cu galben Liţă, Trică şi Rădoi.
De asemenea, algerienii au mai evoluat în trecut pe stadionul din Geneva; se întâmpla în 1986, când africanii se pregăteau pentru CM din 1986 organizat în Mexic; meciul s-a disputat pe 6 mai 1986, cu o zi înainte de finala de la Sevilla, cu Elveţia, care a învins cu 2-0. Rabah Saâdane a folosit în acel meci jucători legitimaţi în Europa precum Medjadi-Liégeon de la Monaco, Kourichi de la Lille, Mansouri şi Maroc de la Montpellier, Benmabrouk de la Paris, Madjer de la Porto, Bensaoula de la Le Havre şi Harkouk de la Nottingham.
Albanezii au mai evoluat de 4 ori în Elveţia, de trei ori fiind învinsă de ţara gazdă (0-1 în 1965, 2-3 în 2003 şi 0-2 în 2012) şi o dată remizând cu Camerunul în 2012. De asemenea, Ovidiu Haţegan a arbitrat de ori în Elveţia, în 2012 naţionala Albaniei, în 2013 pe St. Gallen şi în 2014 pe FC Basel