Avancronica meciului Israel - România

Într-un clasament all-time al celor mai întâlnite reprezentative de către echipa noastră națională, Israelul ocupă locul 8. În schimb noi pentru Israel, cu cele 20 de confruntări, suntem cel mai întâlnit adversar. Urmează Grecia cu 19 confruntări și Australia cu 17. Este interesant, pentru o țară care nu este chiar foarte aproape de noi din punct de vedere geografic. Este însă aproape din punct de vedere cultural, deoarece o mulțime de evrei din România au emigrat de-a lungul timpului în Israel, mai ales în anii 50-60. Acesta ar fi unul dintre motivele acestui număr atât de mare. Căci unor impresari israelieni cu origini române, care să și fi fost implicați în fotbalul de la noi, le-a fost la îndemână să pună la cale aceste întâlniri. Un asemenea caz a fost Puiu Rapaport, care până să plece în Israel, a activat mai ales în conducerea lui FC Argeș. Dacă privim lista de mai jos, putem observa că din cele 20 de dispute, 18 au avut caracter amical. Așa cum va fi și acum, într-al 21-lea episod. Dar mulți evrei au emigrat în Israel și din alte țări, mai ales din estul Europei. Însă în cazul României a mai existat un motiv care a dus la numărul mare menționat mai înainte: politica relaxată a lui Ceaușescu în privința Israelului, spre deosebire de ceilalți conducători din lagărul comunist. Aceștia din urmă, la "recomandarea" Moscovei, răciseră relațiile cu această țară, după conflictele sale armate cu țările arabe din preajmă, mai ales cu Egiptul. De aceea, până în septembrie 1991, când oficial URSS s-a desființat, dacă împotriva României, reprezentativa Israelului jucase 12 partide, cu celelalte țări stigmatizate de seceră și ciocan s-a întâlnit după cum urmează: de 9 ori cu Iugoslavia (în afară de anii de după război, această țară mai degrabă a fost una nealiniată decât socialistă, în sensul a ceea ce însemna pentru noi acest termen), de 5 ori cu URSS, de 4 ori cu Polonia și de 2 ori cu Bulgaria. Iar cu Cehoslovacia, Ungaria și RDG niciodată! Cu toate că în rândurile ei a avut o mulțime de fotbaliști nativi în aceste țări, amintindu-l aici doar pe evreul-ungur Gyula Mándi, care a fost unul dintre cei mai importanți antrenori ai naționalei israeliene dar și un nume în fotbalul european.

 

În general, "tricolorii" și-au adjudecat aceste amicale și chiar și la cele două meciuri din preliminariile CE 1996 le-au luat israelienilor patru din cele șase puncte. De aceea, atunci când ratau victoria, opinia publică de la noi considera a fi fost momente de slăbiciune pentru reprezentativa noastră. Numai că, în mod surprinzător de neplăcut, ultimele patru meciuri le-am pierdut fără să marcăm vreun gol, indiferent dacă am jucat la noi sau la ei.

 

După un oarecare salt, prin care chiar dacă nu s-a calificat la vreo competiție majoră, se trecea greu de ea, având adesea un rol de "arbitru", ultimele preliminarii CM au însemnat și pentru reprezentativa Israelului un recul. Participarea a fost mată, chiar slabă, neavând niciun pic de emoții pozitive, căci șanse de a ocupa măcar locul 3 au fost inexistente. La final, a s-a clasat ca și noi pe locul 4, într-o grupă în care a avut, e drept, adversare mai grele, Spania, Italia, Albania, Macedonia și Liechtenstein. Iar pe teren propriu a obținut o singură victorie, un deloc relaxant 2-1 cu modesta Liechtenstein, în rest pierzând toate celelalte patru partide. Unii au dat vina, pentru acest fiasco, pe generația de fotbaliști care nu a mai avut valoarea celor precedente, cu toate că la această oră, spre deosebire de trecut, regăsim o mulțime de jucători israelieni în campionatele tari din Europa. De aceea pare mai plauzibilă cealaltă cauză pe care alții au dat vina, Elisha Levi, pentru care pălăria de selecționer s-a dovedit prea mare. De altfel, el a și fost "eliberat din funcție", postul de selecționer fiind deocamdată în mâinile unui interimar, Alon Hazan, fost mijlocaș internațional și ultima oară antrenor la naționala U17. Probabil că o victorie astăzi i-ar crea șanse ca sintagma de interimar să dispară de lângă substantivul selecționer.

07.12.1966 Yafo: ISRAEL - ROMÂNIA 1-2 (1-1) amical

 

04.12.1974 Tel-Aviv: ISRAEL - ROMÂNIA 0-1 (0-0) amical

 

19.12.1978 Tel-Aviv: ISRAEL - ROMÂNIA 1-1 (0-0) amical

 

08.04.1981 Yafo: ISRAEL - ROMÂNIA 2-1 (1-1) amical

 

08.11.1983 Tel-Aviv: ISRAEL - ROMÂNIA 1-1 (0-0) amical

 

11.04.1984 Oradea: ROMÂNIA - ISRAEL 0-0 amical

 

21.11.1984 Petah-Tikva: ISRAEL - ROMÂNIA 1-1 (1-0) amical

 

08.10.1986 Ramat-Gan: ISRAEL - ROMÂNIA 2-4 (1-1) amical

 

08.04.1987 Brașov: ROMÂNIA - ISRAEL 3-2 (2-1) amical

 

03.02.1988 Haifa: ISRAEL - ROMÂNIA 0-2 (0-1) amical

 

23.11.1988 Sibiu: ROMÂNIA - ISRAEL 3-0 (3-0) amical

 

25.04.1990 Haifa: ISRAEL - ROMÂNIA 1-4 (0-3) amical

 

22.09.1993 București: ROMÂNIA - ISRAEL 1-0 (0-0) amical

 

14.12.1994 Ramat-Gan: ISRAEL - ROMÂNIA 1-1 (0-0) prel.CE

 

07.06.1995 București: ROMÂNIA - ISRAEL 2-1 (1-0) prel.CE

 

14.08.1996 București: ROMÂNIA - ISRAEL 2-0 (1-0) amical

 

18.03.1998 București: ROMÂNIA - ISRAEL 0-1 (0-1) amical

 

10.03.1999 București: ROMÂNIA - ISRAEL 0-2 (0-1) amical

 

06.02.2008 Ramat-Gan: ISRAEL - ROMÂNIA 1-0 (1-0) amical

 

03.03.2010 Timișoara: ROMÂNIA - ISRAEL 0-2 (0-1) amical

 

Bilanț: 20 jocuri, 10 victorii, 5 egaluri, 5 înfrângeri, golaveraj 29-19

 

 

Silviu LUNG jr., n. 04.06.1989 (Kayserispor K / Turcia, 3/0)

 

Florin Constantin NIȚĂ, n. 03.07.1987 (AC Sparta Praha / Cehia, 1/0)

 

Anton Ciprian TĂTĂRUŞANU, n. 09.02.1986 (FC Nantes / Franța, 49/0)

 

 

Nicuşor Silviu BANCU, n. 18.09.1992 (CSU Craiova, 1/0)

 

Romario BENZAR, n. 26.03.1992 (FC Steaua București, 10/0)

 

Dragoş GRIGORE, n. 07.09.1986 (Al-Sailiya / Qatar, 31/0)

 

Cristian Marian MANEA, n. 09.08.1997 (FC CFR 1907 Cluj, 1/0)

 

Cosmin Iosif MOȚI, n. 03.12.1984 (PFK Ludogoreț Razgrad / Bulgaria, 12/0)

 

Ionuţ NEDELCEARU, n. 25.04.1996 (FK Ufa / Rusia, 0/0)

 

Cristian Ionuț SĂPUNARU, n. 05.04.1984 (Kayserispor K / Turcia, 23/0)

 

Alin Dorel TOŞCA, n. 14.02.1992 (Benevento Calcio / Italia, 10/0)

 

 

Paul Viorel ANTON, n. 10.05.1991 (FK Anji Mahacikala / Rusia, 0/0)

 

Constantin Valentin BUDESCU, n. 19.02.1989 (FC Steaua București, 8/4)

 

Alexandru Mihăiță CHIPCIU, n. 18.05.1989 (RSC Anderlecht / Belgia, 33/4)

 

Alexandru CICÂLDĂU, n. 08.07.1997 (FC Viitorul Constanța, 0/0)

 

Ciprian Ioan DEAC, n. 16.02.1986 (FC CFR 1907 Cluj, 13/1)

 

Gheorghe Teodor GROZAV, n. 29.09.1990 (Bursaspor K / Turcia, 24/5)

 

Dennis MAN, n. 26.08.1998 (FC Steaua București, 0/0)

 

Răzvan Gabriel MARIN, n. 23.05.1996 (R Standard C Liège / Belgia, 9/1)

 

Ionuț Alexandru MITRIŢĂ, 08.02.1995 (CSU Craiova, 0/0)

 

Doru Mihai PINTILII, n. 09.11.1984 (FC Steaua București, 41/1)

 

Dorin ROTARIU, n. 29.07.1995 (Royal Mouscron-Péruwelz / Belgia, 4/0)

 

Nicolae Claudiu STANCIU, n. 07.05.1993 (AC Sparta Praha / Cehia, 19/6)

 

 

Claudiu Andrei KESERÜ, n. 02.12.1986 (PFK Ludogoreț Razgrad / Bulgaria, 21/6)

 

George Marius ȚUCUDEAN, n. 30.04.1991 (FC CFR 1907 Cluj, 2/0)

 

Selecționer: Cosmin Marius CONTRA, n. 15.12.1975 - 4. 2. 1. 1. 6-5

 

 

 

Danny AMOS, n. 02.02.1987 (Maccabi Nathanya, 0/0)

 

Ariel HARUSH, n. 08.02.1988 (Anorthosis Famagusta / Cipru, 10/0)

 

Ofir Meir MARCIANO, n. 07.10.1989 (Hibernian FC / Scoția, 11/0)

 

 

Ben BITON, n. 03.01.1991 (Hapoel Beer-Sheva, 3/0)

 

Oren BITON, n. 16.06.1994 (Hapoel Beer-Sheva, 0/0)

 

Tal CAHILA, n. 26.06.1992 (Beitar Yerushalaim, 0/0)

 

Maor KANDIL, n. 27.11.1993 (Bnei-Yehuda, 0/0)

 

Loai TAHA, n. 26.11.1989 (Hapoel Beer-Sheva, 0/0)

 

Taleb TWATHA, n. 21.06.1992 (Eintracht Frankfurt/Main / Germania, 8/0)

 

Eytan TIBI, n. 16.11.1987 (Maccabi Tel-Aviv, 34/1)

 

 

Almog COHEN, n. 01.09.1988 (FC Ingolstadt 04 / Germania, 23/0)

 

Dan EINBINDER, n. 16.02.1989 (Hapoel Beer-Sheva, 6/1)

 

Biram KAYAL, n. 02.05.1988 (Brighton & Hove Albion FC / Anglia, 33/1)

 

Eran LEVI, n. 04.08.1985 (Maccabi Nathanya, 0/0)

 

Hanan MAMAN, n. 28.08.1989 (Hapoel Beer-Sheva, 0/0)

 

Maor MELIKSON, n. 30.11.1984 (Hapoel Beer-Sheva, 25/3)

 

Dor MICHA, n. 02.03.1992 (Maccabi Tel-Aviv, 0/0)

 

Bibras NATSHO, n. 18.02.1988 (ȚSKA Moscova / Rusia, 49/1)

 

Dor PERETZ, n. 17.05.1995 (Maccabi Tel-Aviv, 2/0)

 

 

Tal BEN-HAIM II, n. 05.08.1989 (AC Sparta Praha / Cehia, 28/4)

 

Munas DABBUR, n. 14.05.1992 (FC Red Bull Salzburg / Austria, 7/1)

 

Tomer HEMED, 02.05.1987 (Brighton & Hove Albion FC / Anglia, 30/15)

 

Dia SABA, n. 18.11.1992 (Maccabi Nathanya, 0/0)

 

Selecționer: Alon HAZAN n. 14.09.1967, debutant

Partida de astăzi va fi a 686-a pentru echipa noastră națională. Bilanțul este următorul: 302 victorii, 176 egaluri, 207 înfrângeri, golaveraj 1127-876.

Acest al 21-lea meci contra Israelului se va juca la Nathanya, care va deveni a 197-a localitate în care a evoluat reprezentativa noastră de-a lungul timpului. Cunoscut și ca Natanya sau Netanya, este un oraș fondat în 1928 de cultivatorii de citrice. În prezent are o populație de 210.455 locuitori pe o suprafață de 28.455 km2. Numele său provine de la Nathan Straus, un proeminent om de afaceri american de origine evreiască de la începutul secolului XX. A devenit un oraș-stațiune, construit pe stâncile coastei Mării Mediterane, având 15 km de plaje. Se află aproape la jumătatea distanței dintre Tel-Aviv și Haifa. Plajele sale frumoase atrag an de an mulți turiști. De altfel, turismul este principala sa resursă. Numai că există și un obstacol, căci apropierea de orașul palestinian Tulkarem îl face vulnerabil la atacuri teroriste. Cel mai cunoscut dintre acestea s-a petrecut în urmă cu 15 ani, de Paști, când din cauza teroriștilor palestinieni au murit 30 de persoane.

 

Din punct de vedere al sportului, fotbalul ocupă primul loc în preferințe, orașul având trei echipe. Cea mai cunoscută, Maccabi, a izbutit să cucerească de 5 ori titlul (ultima oară în 1982/83) și de 2 ori Cupa (ultima oară în 2013/14). În prezent se află în play-off, pe locul 5, din 6, la distanță considerabilă de puncte chiar și de  locul 4. Celelalte două echipe sunt Beitar Nes Tubruk și Maccabi HaSharon, aflate însă în eșaloane inferioare. De asemenea, mai sunt apreciate și alte sporturi de echipă precum baschetul, Elitzur Nathanya aflându-se pe prima scenă, ca și handbalul, unde însă are echipă doar la nivelul eșalonului secund, pe Hapoel. Succes are și baseball-ul, Nathanya Tigers fiind prezentă în Israel Baseball League.

 

Stadionul pe care se va juca partida, care poartă chiar numele orașului, este unul multifuncțional și nu are peluze. A fost inaugurat la 04.11.2012 (cu meciul de campionat Maccabi Nathanya - Hapoel Tel-Aviv 2-1, când s-a jucat cu casa plină). Are o capacitate de 13.610 scaune. Finanțarea sa a venit din vânzarea terenului pe care se afla vechiul stadion Sar-Tov, utilizat pentru un proiect de locuințe. A costat în jurul a 55 milioane euro. Până acum, naționala mare a Israelului a jucat două partide pe el, ambele amicale: la 06.02.2013, 2-1 cu Finlanda (6.150 spectatori prezenți) și la 05.03.2014, 1-3 cu Slovacia (7.200 spectatori prezenți). De asemenea a găzduit cinci partide de la turneul final al CE U21 din 2013.

Prima noastră partidă din acest an va fi condusă de o brigadă din Cipru, avându-l la centru pe Dēmētrēs Masias (Giōrgos Haralampous şi Marios Kalogerou, la linii). Născut la 27.03.1981, Masias este destul de puțin cunoscut dincolo de insulă. El a mai condus până acum doar un singur meci inter-țări, amicalul de la 31.08.2016, Irlanda - Oman 4-0. Astfel, aceasta va fi a 13-a partidă a naționalei noastre care va fi arbitrată de un cipriot, 12 dintre acestea având caracter amical, ca și aceasta de la Nathanya. Bilanțul nostru de până acum cu aceștia la centru: 5 victorii, 4 egaluri, 3 înfrângeri.

Privind primele partide jucate de selecționata noastră în ultimii ani, se poate constata că nu am mai pierdut din 2010, când cea care ne-a făcut-o a fost tocmai adversara noastră de astăzi, Israelul, care ne-a aplicat un 2-0 la Timișoara. De atunci, au urmat 4 victorii și 3 egaluri (meciul cu Ucraina din Cipru, chiar dacă l-am pierdut la lovituri de departajare, este considerat egal), într-un total de 6 "amicale" din 8 partide.

 

26.03.2017 Cluj-Napoca: ROMÂNIA - DANEMARCA 0-0 prel.CM

23.03.2016 Giurgiu: ROMÂNIA - LITUANIA 1-0 (0-0) amical

29.03.2015 Ploiești: ROMÂNIA - FEROE 1-0 (1-0) prel.CE

05.03.2014 București: ROMÂNIA - ARGENTINA 0-0 amical

06.02.2013 Málaga (Spania): ROMÂNIA - AUSTRALIA 3-2 (1-1) amical

27.01.2012 Belek (Turcia): ROMÂNIA - TURKMENISTAN 4-0 (1-0) amical

08.02.2011 Paralimni (Cipru): ROMÂNIA - UCRAINA 2-2 (2-2), 2-4 /d.l.dep./ Cyprus Cup

03.03.2010 Timișoara: ROMÂNIA - ISRAEL 0-2 (0-1) amical 

Din punct de vedere geografic, Israelul este în Asia, motiv pentru care echipa națională ar trebuie să fie afiliată Confederației fotbalistice a acestui continent, AFC. Așa a și fost la început, ba reprezentativa a devenit chiar și campioană a Asiei în 1964, când a găzduit turneul final. Din nefericire, efectele politice sunt mult mai influente decât cele geografice, asta mai ales în ultimii ani. Din cauza conflictelor pe care Israelul le are de decenii cu țările arabe și implicit cu cele mai multe dintre cele musulmane, a trebuit să-și caute altă casă, adică altă confederație. Dacă nu, se risca un boicot din partea tuturor acestor țări, care ar fi distrus fotbalul continentului galben la nivel competițional. Astfel, doar 20 de ani, între 1954 și 1974, Israelul a fost asiatică din punct de vedere fotbalistic. Excluderea ei s-a produs la un congres al AFC, venind la propunerea Kuweitului, adoptându-se cu 17 voturi pentru, 13 împotrivă și 6 abțineri. Interesant că nu doar țările islamice s-au împotrivit, cărora să zicem că li s-ar fi găsit circumstanțe, dar și veninoasa Coreea de Nord care îndeplinea fidel ordinele Moscovei. Cu toate acestea, a mai fost păsuită patru ani, disputându-și preliminariile pentru CM 1978 tot în Asia. La începutul anilor 80, a fost găzduită provizoriu de UEFA, jucând preliminariile CM 1982 dintr-o grupă europeană. Apoi, la viitoarele două preliminarii a ajuns la aberanta situație de a face parte din confederația din… Oceania. A fost foarte dificil, deoarece, lesne de înțeles, a fost obligată să parcurgă distanțe imense. Așa că, la începutul anilor 90, UEFA a primit-o cu drepturi depline în rândurile sale, astfel participând atât cu echipa națională, cât și cu cele de club la competițiile aflate sub tutela forului european. Așa ceva s-a întâmplat nu doar la fotbal, ci și la celelalte sporturi de echipă.

Este bineștiut faptul că înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, populația evreiască era destul de numeroasă în România, mai ales în zona Moldovei, dar și prin Ardeal și în București. Multe dintre aceste comunități au avut și echipe de fotbal, cea mai importantă fiind cea din Capitală, Maccabi București. Până în război, aceasta nu a jucat vreodată în primul eșalon, ci doar în cel secund, fiind însă o echipă populară în zona Căii Dudești, acolo unde își avea sediul și terenul. Totodată a reușit să aducă câțiva jucători și antrenori cu o anume anvergură. Iar propriul teren a fost al doilea din țară, după ONEF (Republicii), care a avut gazon cu drenaj. Cea mai mare performanță a fost câștigarea turneului de fotbal al Maccabiadei din 1935, desfășurată la Tel-Aviv. Echipa învingătoare de-atunci: Zauber - Cohn II, Barasch - Eckstein, Ghidali, Berl - Szekely, Segal, Katz, Marcus, N. Marcovici. După război, Maccabi a devenit Ciocanul, de la denumirea bazei sale sportive, care la rându-i luase numele de la strada Școala Ciocanu care o delimita (perpendiculară pe Calea Dudești). Ciocanul avea să fie repede "înghițit" de Ministerul de Interne, în același timp cu Unirea Tricolor. Prima a fost transformată în Dinamo A, care este Dinamo de astăzi, în timp ce fosta legendară echipă a Oborului a devenit în primă instanță Dinamo B, care ulterior a suferit tot felul de metamorfoze, Dinamo Brașov, Dinamo Cluj și ultima oară Dinamo Bacău, fiind cea care a ajuns ulterior în mâinile lui Dumitru Sechelariu, decedând în acești ani sălbatici precum multe alte grupări din patrimoniul fotbalului românesc.

 

În baza sa sportivă din Calea Dudești avea să joace, până spre sfârșitul anilor 80, echipa Flacăra Roșie București. Ulterior, zona a intrat în perimetrul cartierului civic gândit de Nicolae Ceaușescu, construindu-se blocuri, terenul dispărând complet sub acestea. A mai rămas în picioare doar intrarea din ciment în parcul sportiv, alături de porțile aferente din metal, ruginite, care deoarece au fost prea mari și prea grele, nu au putut fi furate de țiganii din zonă.

 

Au fost și destui jucători de valoare de origine evreiască care au activat în fotbalul românesc. Îi voi enumera pe cei care au ajuns până în echipa națională, într-o ordine alfabetică: Samuel Deutsch, Isidor Gansl, Alexandru Geller, Elemér Hirsch, Nicolae Hönigsberg, Dezsö Jakobi, Franz Kugelbauer, Jack Moisescu, Daniel Peretz, Ludovic Ráab, Alexandru Schwartz, Ioan Wetzer, Rudolf Wetzer, Samuel Zauber, William Zombory. Toți aceștia însă au trăit gloria fotbalistică în anii dinaintea sau imediat după a doua conflagrație mondială. După război, numărul acestor fotbaliști s-a rărit, căci și o mare parte a populației evreiești a luat drumul străinătății, mai ales al Israelului. Dintre cei mai cunoscuți din această perioadă, i-aș aminti pe Herșcu Birn la Progresul, Aurelian Cuperman care a jucat la Politehnica Iași, Sp. Stud. și Petrolul, Iulian Orovitz la Chimia Râmnicu Vâlcea, Ladislau Ghiță (fiul lui Schwartz) la Corvinul sau mai recent Călin Rosenblum la "Poli" Timișoara.