Mircea Lucescu, povestea unei cariere care nu se încheie la 80 de ani

Mircea Lucescu: "Am schimbat tricoul cu Pelé și portocalele cu Ronaldo. La Șahtior Donețk  puteam câștiga Champions League"

La 80 de ani, Mircea Lucescu rămâne un personaj activ și lucid al fotbalului mondial. Selecționerul României continuă să creadă în visul calificării la Cupa Mondială, sprijinit de o carieră cum puțini au avut: 36 de trofee cucerite în cinci țări și o influență majoră asupra modului în care se joacă fotbalul modern.

"Oriunde e frumos dacă îți e bine, oriunde e urât dacă îți e rău". E concluzia unui om care nu doar a câștigat, ci a modelat jocul. Lucescu vorbește despre începuturile sale cu aceeași claritate cu care analizează prezentul: "Urmez Facultatea de Științe Economice la București; pe atunci studenții nu aveau voie să se antreneze cu profesioniștii. Așa că muncesc singur și reușesc să-mi aduc piciorul stâng la același nivel cu dreptul".

Jucătorul Mircea Lucescu

"Extremă cu centrări excepționale, datorită cărora Georgescu a câștigat Gheata de Aur. Joc zece ani la Dinamo București, ajung la Națională, în 1970 sunt căpitanul României contra Braziliei lui Pelé și sunt invitat chiar să joc la Fluminense. Mă remarcaseră la un turneu patrulater pe Maracanã: România, Flamengo, Vasco da Gama și Independiente. Am fost cel mai bun jucător; ca premiu mi-au dat un radio auto. Apoi, la București, în ’77 vine cutremurul…".

Momentul cutremurului din 1977 îi schimbă radical traseul profesional și personal. "Casa îmi e distrusă, trebuie să fug. La Hunedoara mă ajută ei pe mine, iar eu îi ajut pe ei: devin jucător-antrenor". De aici începe formarea unui stil propriu, construit pe principii ferme: educație, disciplină și înțelegerea lumii din afara terenului. "Nu mă aliniez fotbalului tuturor, îmi dezvolt propria mentalitate. Primul lucru: educația, la toate nivelurile… Joc hiperofensiv: posesie, demarcări, creare de spații, pressing, fault tactic când e nevoie. Ce se face azi făceam acum 50 de ani".

Fotbal sub regimul Ceaușescu

Contextul politic al vremii complică parcursul său intern. "Cu Dinamo nu pot câștiga campionatul pentru că la Steaua e fiul lui, iar poziția mea e delicată fiindcă antrenez și Naționala". Chiar și așa, Lucescu forțează schimbarea, mizând pe tineri și pe idei neconvenționale. Rezultatele vin rapid, inclusiv o calificare de referință la Euro 1984, după un parcurs dificil în America de Sud. "Dar ne ajută enorm: câștigăm grupa, îi batem și pe Italia, campioana mondială".

Demis în 1986, revine în forță după căderea regimului. "Trei ani mai târziu cade Ceaușescu și câștig campionatul și Cupa". Vestea îl prinde departe de țară. "La Cagliari, invitat de Anconetani la Italia–Argentina".

Italia: Anconetani, Brescia și Corioni

Experiența italiană începe sub semnul excentricului președinte al lui Cagliari. "Dar e greu de lucrat cu el: vrea să fie mereu protagonistul". Urmează Brescia, aleasă aproape simbolic. "Facem trei bilețele și tragem la sorți… Îl găsesc după două zile, lipit sub un pantof: Brescia. Un semn al destinului".

La Brescia, sub conducerea lui Gino Corioni, Lucescu își lasă din nou amprenta. "Îl luăm pe Hagi, care nu era fericit la Real". Tot aici îndrăznește să-l arunce în luptă pe Andrea Pirlo, la doar 16 ani. "Pierde o minge și se face 2-2, apoi trebuie să mă cert cu Luzardi…".

Inter, Moratti și atacul de vis

La Inter, Lucescu îl întâlnește pe Massimo Moratti, un președinte aparte. "Un adevărat domn… Moratti este sufletul clubului". Lotul impresionant din ofensivă rămâne memorabil. "Baggio, Djorkaeff, Recoba, Ronaldo, Zamorano…". Relația cu Ronaldo trece și dincolo de vestiar: "Cu Ronie am o relație excelentă… el îmi întoarce gestul cu sticle de bere Brahma".

Visul numit Șahtior

Apogeul carierei sale de antrenor vine la Șahtior Donețk. "Nu vreau campioni consacrați, ci talente de crescut". Sub această filozofie apar Douglas Costa, Fernandinho sau Teixeira, iar clubul devine un model de dezvoltare. "Câștigăm Cupa UEFA și, aproape anual, ajungem la sferturile Champions League". Războiul din Donbas pune capăt visului suprem. "Poate am fi putut s-o câștigăm, Champions, într-o zi".

Dinamo Kiev și lecția investițiilor durabile

Trecerea la rivala Dinamo Kiev este la fel de spectaculoasă. "Accept și, cu aceiași jucători, câștig la 11 puncte". Refuză transferurile costisitoare și preferă infrastructura. "Acestea sunt achizițiile care rămân".

Amintirea cu Pelé

Una dintre imaginile definitorii ale carierei sale rămâne din 1970. "Îl am și acum. E murdar de pământ, nu l-am spălat niciodată. L-am înrămat, e într-un muzeu".