Fostul fundaș Eugen Pojoni, unul dintre simbolurile defensive ale „generației de aur” a UTA Arad, s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani. Dispariția sa închide un capitol important din istoria fotbalului românesc și a celui bihorean, unde s-a format și a devenit un nume respectat al anilor ’60–’70.
Născut la 1 ianuarie 1942, în județul Mureș, Eugen Pojoni (Jenő Pozsonyi) și-a început drumul în fotbal la Avântul Reghin. Talentul și robustețea sa defensivă l-au propulsat rapid spre nivelul de elită, iar în 1962 a ajuns în Divizia A, bifând o apariție pentru Viitorul București. În același an a făcut pasul către Crișul Oradea, club la care a evoluat timp de cinci sezoane și unde s-a afirmat ca un fundaș central sigur, constant și greu de depășit.
Perioada petrecută la Oradea a fost decisivă pentru maturizarea sa sportivă. A jucat atât în Divizia A, cât și în Divizia B, a contribuit la rezultatele importante ale echipei și a atras atenția cluburilor de top din România. Evoluțiile sale solide i-au adus și convocări la naționala de tineret, pentru care a disputat meciuri internaționale, confirmându-și statutul de apărător de perspectivă.
UTA Arad l-a dorit insistent, însă transferul a fost amânat timp de un an, fiind finalizat în cele din urmă în 1968. A urmat cea mai strălucită perioadă a carierei sale. În tricoul echipei arădene, Eugen Pojoni a strâns 247 de meciuri și a marcat 9 goluri în campionat, devenind un om de bază al defensivei. Cu UTA a cucerit două titluri de campion al României, în sezoanele 1968–1969 și 1969–1970, performanțe care au consacrat clubul printre forțele fotbalului românesc.
Supranumit "apărătorul de fier", Pojoni a fost apreciat pentru forța, disciplina tactică și spiritul de sacrificiu. A făcut parte din echipa care a reprezentat România în cupele europene, inclusiv în meciuri memorabile din Cupa Campionilor Europeni, contribuind la reputația internațională a UTA-ei. Pentru suporterii arădeni, el a rămas una dintre figurile emblematice ale „ultimei generații de aur” a clubului.
După încheierea carierei de jucător, Eugen Pojoni s-a stabilit în Ungaria, unde a activat pentru scurt timp ca antrenor, înainte de a se retrage definitiv din activitatea sportivă. Chiar și de la distanță, legătura sa cu Aradul a rămas una puternică, fiind mereu primit cu emoție și respect la evenimentele aniversare ale clubului.
Moartea lui Eugen Pojoni reprezintă o pierdere majoră nu doar pentru UTA Arad, ci și pentru fotbalul bihorean și pentru întreaga istorie a fotbalului românesc. A fost un jucător care a întruchipat seriozitatea, devotamentul și spiritul de luptă, valori care au definit o epocă de aur a sportului autohton.