Ion Craciunescu: Voi fi seful arbitrilor cand va pleca Nasu’

Ion Crăciunescu dezvăluie că disputa dintre el şi actualul preşedinte al federaţiei, Mircea Sandu, datează încă din 1991.

 

La 58 de ani, Ion Crăciunescu dă senzaţia unui om pregătit să o ia de la capăt. Înlăturat pentru o perioadă din orice funcţie oficială de unul dintre şefii fotbalului, Mircea Sandu, fostul mare arbitru internaţional, a primit acum calitatea de supervizor din partea celuilalt preşedinte de for, Dumitru Dragomir. În ultimul timp, Crăciunescu a fost un opozant activ al actualului „regim” de la federaţie, pe care-l consideră unul de tip mafiot.

 

Ion Crăciunescu: În primul rând, spuneţi că am fost cooptat în corpul de supervizori ca şi cum mi s-ar fi făcut un cadou. Dumitru Dragomir mi-a redat un drept pe care alţii mi-l luaseră printr-un abuz. Ce voi face ca supervizor nu cred că ştie nici liga sau CCA pentru că nu s-a făcut un regulament precis care să stabilească sarcinile concrete. Mi s-a spus doar că de cuvântul supervizorului se va ţine cont în totalitate la meciurile de Liga I.

 

Hai să ne înţelegem. Eu cu Mircea Sandu nu ne iubim, nu suntem în relaţii foarte bune. A fost dreptul lui de a nu dori să lucreze cu mine la CCA. Dar faptul că mi-a luat calitatea de observator de arbitri în mod abuziv nu am acceptat niciodată. Motivaţia a fost ridicolă: părinţii care au copii arbitri nu mai au voie să fie observatori. Eu nu puteam fi observator, dar alţii erau supervizori şi membri în CCA sau în Comitetul Executiv. Era clar că a fost cu dedicaţie, eu eram principalul vizat. Jumătate din măsura împotriva mea s-a îndreptat şi sper să se corecteze şi cea de-a doua şi să fiu din nou observator internaţional.

 

Mircea Sandu din 1991 a început să fie împotriva mea, de la finala de Cupa României dintre Universitatea Craiova şi FC Bacău.

 

Am validat un gol al Craiovei trecând peste semnalizarea tuşierului Mircea Salomir, iar Sandu mi-a luat delegarea de la Campionatul Mondial Universitar şi i-a dat-o arbitrului Dan Petrescu. Observatorul acelui meci, Mircea Cezar Ionescu, îmi dăduse nota 3, dar ulterior au constatat cei din arbitraj că avusesem dreptate. Sandu mi-a cerut să nu mai fac comentarii, iar eu nu am acceptat. Atunci s-a rupt relaţia dintre noi. Iar Mircea Sandu iartă, dar nu uită, când l-ai călcat pe coadă poate să râdă, să te pupe, dar nu iartă şi când te prinde şi poate să te calce pe cap, o face. Cam ăsta a fost începutul.

 

Puteam fi în Comisia de arbitri de la UEFA încă din 1996, dacă voia Mircea Sandu. Era a doua oară când m-a "ciupit". Imediat după ce m-am retras ca arbitru era această oportunitate, dar el a găsit o soluţie vicleană: m-a propus pe mine la FIFA, adică la facultate fără să am liceul, iar pe Dan Petrescu la UEFA. Pe mine m-a ţinut pe bară, deşi veneam după o finală de Liga Campionilor arbitrată. Dacă mă sprijinea atunci, eram şi acum la UEFA.

 

Pentru că s-a spus că i-am făcut campanie electorală lui Gică Popescu la alegerile pentru preşedinţia FRF din 2005, ceea ce nu a fost adevărat. S-a făcut un simulacru de şedinţă, în care i-am auzit pe nişte oameni cu care am lucrat la CCA rostind cuvinte pe care nu-mi venea să cred că le pot spune. Cu două zile înainte mă lăudaseră pentru ce am făcut, iar la şedinţa respectivă se schimbaseră total. Li s-a trasat să voteze împotriva mea. Singurul care nu a făcut-o a fost Ioan Igna.

 

Într-o tabără sunt salariaţi ai FRF care se strâng în şedinţe, discută, stau împreună. Aţi auzit vreodată de vreo întrunire Popescu, Crăciunescu, Dragomir, Iancu? Eu sunt o persoană din afară, observ nişte lucruri rele şi le spun. Nu sunt în opoziţie, doar reflectez ce se întâmplă. Asta mi-a adus deservicii foarte mari, pentru că am plătit poliţe şi sunt decis să le plătesc în continuare cu orice risc.

 

Da. Când preşedintele federaţiei nu va mai fi Mircea Sandu, ci Gică Popescu sau oricine altcineva. A scris 50 de pagini pentru Securitate

 

Nu cred nimic. Nu există niciun element care să mă facă să cred aşa ceva. Nu-l apăr pentru că nu am de ce. Să-mi arătaţi un act semnat de Gică Popescu în care spune că el este de acord să fie colaborator al Securităţii, aşa cum a fost în cazul Bölöni. Altfel vă aduc o sută de asemenea informări făcute de toţi arbitrii care au plecat în străinătate înainte de ’89, pentru că erau sarcini de serviciu.

 

În primul rând, eu am avut dosar de urmărit şi nume de cod, eram numit "Craiul". Am fost cercetat de Securitate, din 16 decembrie ’89, să vadă dacă nu eram spion al Israelului. Cât despre informări, eram obligaţi ca odată cu predarea paşaportului la FRF să fac aceste note, care cuprindeau când am plecat, când am ajuns, cu cine ne-am întâlnit, ce meci am arbitrat, cum a fost, cu cine am vorbit, erau nişte şabloane pe care trebuia să le parcurgem. Am şi 50 de pagini scrise de mâna mea, cu semnătură olografică, de câte ori am fost peste hotare. Nu am scris niciodată dacă un coleg de-al meu a avut valută sau alte chestii de genul ăsta. Informările erau ca un fel de decont de cheltuieli.

 

Să vă mărturisesc ceva, dacă era ceva în interesul statului şi să nu fi fost poliţie politică, făceam informările. În afară de poliţie politică, totul era în interesul ţării. Aperi securitatea ţării, faci şi servicii economice şi industriale. Trebuie să facem disticţie între Securitatea politică şi cea care apăra statul, altfel vom trăi într-o confuzie. Toate statele puternice ale lumii au servicii de securitate.

 

Da. Cred foarte mult că decizia cea mai înţeleaptă pentru fotbalul românesc ar fi ca Mircea Sandu să fie preşedintele onorific al FRF şi membru al Comitetului Executiv al UEFA, şi să fie susţinut să ajungă şi la FIFA în Comitetul Execuitv. Iar ca preşedinte FRF să fie o altă persoană, preferabil pentru mine Gică Popescu.

 

Probabil că treaba cu Securitatea, aruncată acum pe piaţă, ca să-i dea în cap, este un argument puternic. Cred că va avea un efect invers. Argument ar trebui să fie că la FRF se impune o restructurare. Trebuie schimbat, n-ai ce să faci. Oricât de buni sunt, oamenii trebuie schimbaţi după un anumit timp. Nimeni să nu fie mai mult de două mandate. Să vină alţii care să încerce să schimbe sistemul, dar va fi greu.

 

Ion Crăciunescu arată cu degetul cercul vicios de la FRF şi crede că Gheorghe Constantin a ajuns la puşcărie din cauza şefilor săi.

 

Este unul nedorit, însă mă aşteptam ca el să apară. Lucrurile ajunseseră mult prea departe, iar cercul vicios de la federaţie, sistemul era aşa de unit încât le era greu să poată să ia vreo măsură. Şi nici în ceasul al 15-lea nu s-a făcut nimic. Te cruceşti când auzi declaraţiile lui Mircea Sandu în care a spus că dacă tot au făcut-o trebuia să o facă mai deştept. Sau că nu e nimic grav dacă s-au întâmplat lucruri de genul ăsta pentru că şi în Italia sau Germania a fost la fel. În loc să se fi făcut ordine pe plan sportiv, să se pună demult piciorul în prag, a trebuit să intervină DNA. Aşa s-a ajuns la o imagine proastă a oamenilor din fotbal.

 

Sincer, da. Cred că sistemul l-a dus aici. Nu ştiu dacă e vinovat sau nu, dar sistemul şi-a pus amprenta. Atât timp cât oameni care au fost peste Constantin sunt implicaţi, atunci daţi-mi voie să cred că nu el era pilonul important. Alţii acţionau asupra lui, iar el, din dorinţa de a fi preşedinte acolo, a acceptat presiunile care s-au făcut asupra lui. Dacă o singură dată ar fi spus nu, i se dădea un bobârnac şi ar fi zburat din funcţie.

 

Îmi pare rău că s-a ajuns la DNA. Noi niciodată nu am ştiut să ne facem ordine singuri. Nici când am avut probe concrete nu am fost în stare să luăm măsuri pe plan sportiv. Nu arbitrii sunt principala rotiţă, ci aceia din palierele superioare ale FRF. Un personaj din aceste paliere, nu-i rostesc numele, a recunoscut cu gura lui că s-a implicat în probleme de arbitraj. Pe plan sportiv trebuia întrunită imediat o comisie care să analizeze cazurile şi date sancţiuni. Iată că acum normalitatea făcută cu clubul FC Argeş, cu retrogradarea, pare ruptă din context. Este în flagrantă contradicţie cu felul în care ­s-au judecat celelalte persoane. Liga şi-a făcut datoria. De ce ceilalţi nu şi-au făcut datoria?

 

Sistemul ăsta care a fost creat este extrem de bine consolidat şi unit. Ei au dat dovadă de toleranţă, care i-a implicat în fenomen, şi care mă duce cu gândul că au fost şi ei complici. De-aia nu au luat măsuri pentru că le este frică ca vinovaţii să nu spună mai multe. Funcţionează omerta. Eu nu vreau oameni la puşcărie, dar respect instituţiile statului şi cât sunt în anchetă am datoria să fiu neutru.

Cred că nu reuşeau să câştige titlul dacă nu intervenea DNA. Sunt de acord cu ideea asta. Nu numai arbitrii s-au speriat, ci întreg sistemul. Toţi şi-au spus să nu mai vorbească şi să nu mai facă nimic ilegal. Ce, numai cu arbitri se făceau aranjamente în fotbalul românesc? Arbitrii erau uneori martori fără voie la asemena lucruri.

 

1. Adrian Porumboiu. Prima dată ne-am certat când eram preşedinte CCA, iar a doua oară după nişte declaraţii date de el

în presă, în urma cărora am făcut o plângere şi cer daune materiale. Dar am un principiu: despre prieteni şi foşti prieteni nu vorbesc în presă.

 

2. Dumitru Dragomir. Cu Mitică nu m-am certat niciodată. M-a respectat tot timpul, indiferent în ce poziţie l-am prins. Iar eu i-am făcut şi rău. Când era preşedinte la FC Braşov, l-am retrogradat şi am plecat de acolo plângând că nu i-am dat un penalty, deşi putem să o fac, dar aşa mi s-a părut în timpul partidei că nu e. Şi când am fost dat afară de la FRF, doar el şi cu Giovani Becali au sărit pentru mine.

 

3. Teo Crăciunescu. Dacă mă ocupam mai mult de el, cu siguranţă că era mai sus de unde este acum. Dar să ştiţi că a plătit multe poliţe pentru mine. În sezonul trecut, unii preşedinţi de club nu au vorbit despre arbitraj doar dacă a fost vorba de Teodor Crăciunescu. Probabil era o satisfacţie să dea în mine prin intermediul lui.

 

4. Gică Popescu. Cu Gică sunt prieten pe viaţă pentru că este un om de o calitate excepţională, cum rar mi-a dat să văd şi când ai nevoie ştie să sară în ajutor. Este un model. Cu el preşedinte la FRF, am avansa mult.

 

5. Aron Huzu. Este un tip cam ciudat, nu prea acceptă influenţe. Apoi, ce influenţă să am? Am vreo echipă care trebuie arbitrată, vreun avantaj? Aţi auzit de arbitri pe care să-i duc să-i promovez pe uşa din dos sau să-i retrogradez? Ce să fac cu această influenţă? Am auzit şi eu astfel de vorbe spuse de unii denigratori. Pe Huzu nu am cum să-l conduc.

 

6. Sistemul cu cinci arbitri. După părerea mea, arbitrul de rezervă care stă la centru este o prostie, nu s-a câştigat nimic. Problemele mari în fotbal nu sunt pe băncile tehnice, ci în careuri. Şase arbitri ar fi deja prea mult. În mod normal, decizia ar trebui să o ia, ca la handbal, cine e mai aproape. Pentru că prin sistemul cu cască ar fi mai greoi.