Ziua zece, rece-rece. Astăzi e deja cald rău!

    Nici nu prea am avut cu ce, dar și ce a fost român a trecut ca și cum n-ar fi contat: s-a întâmplat luni, a șasea zi de august 2012, a zecea de întreceri polisportive în Jocurile Olimpice de la Londra. De fapt, a existat un singur "tricolor" calificat într-o finală, primul doar prin intrarea în concursul pe aparate. Punctat mai bine pe moment și depunctat ulterior, Koczi a terminat al șaptea la sărituri, ca și la sol. Culmea e că aceste clasări reprezintă tot ce a făcut mai bun gimnastica masculină de la noi la actuala Olimpiadă!

    A doua "flotilă" a luat locul canotajului pe apele din capitala Regatului Unit și, după cum s-a pornit, parcă vrea să repete contraperformanța echipajelor Elisabetei Lipă: canoistul Iosif Chirilă a câștigat o serie de o mie de metri în care s-a vâslit aproape ca în promenadele de pe Cișmigiu sau Herăstrău, pentru ca în semifinală să fie scos din "cărțile" cursei în care se dau medalii. Să scuipăm în sân - nu o fi necuratul așa de negru! Programul de kaiac-canoe e generos în probe, iar cei mai bine cotați români sunt deocamdată doar la antrenamente.

    Pentru unica trupă care ne-a reprezentat la sporturile pe echipe, Jocurile s-au încheiat cum au început, cu victoria la scor în jocul de debut al turneului de polo, în fața pașnicei selecționate a gazdelor. În meciul de "adio și n-am cuvinte", prea puternica Serbie au administrat un 12-4 care putea fi încă mai sever în palmaresul românilor antrenați de un ungur din Ungaria ce-și încheie, pare-se, mandatul cu locul 10 la o ediție unde am aplicat străvechiul principiu olimpic "important e să participi". Valabil și pentru atletismul tot mai anemic de la noi, domnișoara Ogrăzeanu nefăcându-și loc printre vedete nici în a doua probă de sprint, 200 m, la care... a fost pe acolo (asemenea precedentelor apariții "tricolore" în sportul-sporturilor).

    MARȚEA CU CEASURI BUNE. Să nu ne luăm după zicerea din popor cu ziua celor trei ceasuri rele - marțea asta trebuie să fie altfel! Iar dacă ieri rosteam rece-rece, precum în jocul descoperirii obiectului cu ochii legați, acum deja strigăm cald-cald: avem trei gimnaste care se bat pentru... patru medalii în finalele de la bârnă și sol.

Cea mai experimentată dintre ele se numește Cătălina Ponor, calificată în ambele finale. Alături de ea urcă "puntea suspinelor" Larisa Iordache, marea ghinionistă de până acum, mulțumită gestului splendid al mezinei Diana Bulimar, care i-a cedat locul printr-o uluitoare dovadă de maturitate la o copilă încă: "Larisa are mai multe șanse"! Dar cea mai formidabilă luptă o dă Cătălina la sol, cu aceea care i-a luat la Beijing titlul olimpic cucerit de ea la Atena. E vorba despre Sandra Izbașa, campioana nervilor tari și a inimilor noastre recunoscătoare pentru izbânda de la sărituri. Ce după-amiază și seară ne pot aștepta!... (George PLAURIAN).

ÎN CLASAMENTUL PE MEDALII, România e pe poziția 20, la egalitate cu Danemarca. Tot câte două medalii de aur au deocamdată Japonia și Australia, devansarea datorându-se totalului medaliilor, la care însă și delegația noastră ar fi situată mai sus în ierahie.

ALTE PREZENȚE  ALE LOTULUI "TRICOLOR": la kaiac-kanoe, două echipaje masculine în curse pe 1 000 metri și unul feminin la 500 m; două atlete în preliminarii probelor de 5000 m (R.Bârcă) și lungime (V. Țigău); luptătorul Alexuc în întrecerea categoriei 96 kg, stilul grco-romane.