By-by, London! Vir, Rio!

    A fost frumos, dramatic, solicitant, epuizant, PLANETAR - așa cum cum se pot alătura toate numai din  patru în patru ani, la cea mai mare Sărbătoare a omenirii reunite, la Jocurile create pentru ca armele să tacă. A fost frumos și emoționant, dar, ca tot ceea ce este minunat în scurta noastră trecere prin lumea asta, s-a terminat prea repede - Olimpiada de la Londra 2012 și-a stins luminile, la propriu și, poate mai ales, la figurat...

    Lumea s-a schimbat fundamental de la acel sfârșit de veac 19 în care Pierre De Coubertin izbutea să cheme Terra laolaltă precum pe vremea anticilor eleni, făcând din sport emisarul cel mai nobil al păcii și poftind concurența dată prin fire omului la manifestare prin reguli și onoare îndepărtate de câmpurile de bătălie ale oștirilor. Lumea este alta mai cu seamă de când am trecut granița mileniilor, iar aceasta se arată nu numai în fantasticul progres tehnologic, dar și în noile ierarhii fixate în sport, sub cercul celor cinci cercuri olimpice, înfrățite simbolic.

    Iată, de pildă, că SUA rămâne superputere și pe acest tărâm, depășind suta de medalii adjudecate pe malurile Tamisei - 104 medalii, dintre care aproape jumătate (46) de aur. Însă imediat după americani nu se mai află Rusia, ca înainte de prăbușirea blocului comunist. S-au dus și vremurile când jumătate de Germanie, redegeul miracolului sportiv de stat și de  laborator, aduna ediție de ediție mai mult decât a reușit acum, la Londra, delegația țării reunite, adică serios mai puțin în comparație cu aceea a gazdelor britanice (uriașul efort financiar făcut de Regatul Unit a fost compensat astfel măcar prin imensul capital de imagine câștigat). Să privim partea superioară a clasamentului final stabilit  după numărul medaliilor de aur și vom înțelege aceasta, multe altele:

aur argint bronz medalii
 1. SUA            46 – 29 – 29 = 104
 2. China          38 – 27 – 22 =  87
 3. Marea Britanie 29 – 16 – 19 =  64
 4. Rusia          24 – 25 – 33 =  82
 5. Coreea de Sud  13 -  8 -  7 =  28
 6. Germania       11 – 19 – 14 =  44
 7. Franța         11 – 11 – 12 =  34
 8. Italia          8 -  9 - 11 =  28
 9. Ungaria         8 -  4 -  5 =  17
10. Australia       7 – 16 - 12 =  35

    UNDE SUNT ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ? Sărbătoarea de la Londra ar fi tare frumoasă pentru noi dacă România nu cobora până pe poziția 27 între forțele sportive ale lumii. Dacă fiecare "tricolor" ar fi onorat așteptările, realizând performanța de vârf la competiția de vârf - așa cum a făcut-o ultimul concurent dintre ei: duminică 12, la al treilea maraton din viața lui, Marius Ionescu a salvat onoarea atletismului de la noi cu demnitatea alergătorului de cursă lungă plecat în primul rând ca să termine infernala probă. S-a clasat pe un loc 26 mult superior și aceluia ocupat la precedenta participare românească (din urmă cu 48 de ani!), și pozițiilor de acum ale fostelor medaliate cu aur sau argint - Diță 45, Șimon 86.

    Bilanțul total de acum este cel mai sărac pentru noi, doar Helsinki’52 încheindu-se cu patru medalii (1+1+2). "Topul" rămâne al ediției de la Los Angeles 1984, când însă cele 20 de succese olimpice și salba generală de 53 au fost consemnate, să nu uităm, în condițiile în care România a fost unica participantă din lagărul țărilor socialiste. Sydney 2000 - cu 11, respectiv 25 – ar reprezenta astfel adevăratul moment de vârf.

    Am avut parte și de surprize plăcute, cea mai mare fiind succesul sportivului cu nervi de oțel, tiristul Alin Moldoveanu. Gimnastica și-a adăugat în palmarea a 24-a medalie de aur, grație Sandrei Izbașa, a mai adunat câte o medalie de argint și bronz. Două fete de la judo au urcat pe treapta a doua a marelui podium, halterele au contat și ele în palmaresele onorabilității, scrima s-a "scos" mulțumită echipei masculine de sabie.

    Dar s-au strâns cam multe clipele în care ne-am amintit zicala "socoteala de-acasă nu se potrivește cu aceea din târg", disciplinele apelor ținând-o din ratare în ratare. La box sau lupte (mai ales la lupte!) parcă nici nu mai existăm, atletismul s-a afundat sub linia mediocrității și așa mai departe.

    Cauzele coborârii în ierarhii sunt și multe, și diverse, și cunoscute. Doar eliminarea lor a tot întârziat, chiar și atunci când nu venise cumplita criză. Londra 2012 a demonstrat că o altă amânare ne-ar trimite în lumea a treia și cu sportul ! S O S !!!

    FINAL PALPITANT. Ultima zi de întreceri a fost o desfătare chiar și pentru  cei lipsiți de emoții pentru ai noștri "tricolori". Finalele Jocurilor la jocuri s-au întrecut, parcă, să ofere câte un regal sportiv. Voleibaliștii au părut veniți de pe altă planetă  prin spectacolul și tensiunea etalate, rușii întorcând miraculos rezultatul în fața brazilienilor, care au avut mingi de set și meci. Francezii s-au izbit zdravăn de "stânca" suedeză a handbalului, dar tot au găsit rezerve pentru confirmarea dominației lor uimitoare în jocul cu mingea mică. Noul dream team dat lumii baschetului de incomparabila NBA a privit de sus o foarte merituoasă echipă spaniolă, ce i-a înscris, totuși, o sută de puncte. Iar la polo trei din patru componente ale noului cvartet de elită sunt de lângă noi, din fosta Iugoslavie. De acolo de unde provine și golgetera handbalului feminin, Katarina Bulatovic, noua achiziție a Oltchimului (o consolare prea mică pentru absența de la Olimpiadă a garniturii care până deunăzi ținea sus steagul tot mai anemicelor sporturi de echipă de la noi).

    ȘI TOTUȘI, pentru că a fost frumos, dramatic, emoționant - mulțumim, Londra 2012, by-by! Urmează alți  ani de trudă pentru Rio de Janeiro 2016. Să sperăm că în noul ciclu olimpic România își va regăsi cel mai autorizat ambasador. Pentru că oricum acolo, la unica Sărbătoare, vom fi. Vir, Rio - cu siguranță venim!