Luciano Spalletti, sub presiune la Juventus. Antonio Conte așteaptă din umbră momentul marii reveniri
Juventus Torino traversează primul moment delicat al sezonului, după numai 4 etape. Înfrângerea suferită la Reggio Emilia în fața lui Sassuolo nu a fost privită drept un simplu accident, ci ca semnalul că proiectul construit de Luciano Spalletti începe să-și piardă direcția.
Formația care, în primele luni ale mandatului său, propunea un fotbal modern, cu pressing avansat, ritm și agresivitate, a devenit previzibilă și lentă. Jocul colectiv s-a estompat, construcția depinde tot mai mult de inspirația individuală, iar reacțiile apar de multe ori numai după ce echipa este pusă în dificultate.
Conducerea nu discută în acest moment despre demiterea antrenorului, însă creditul de care beneficia Spalletti s-a redus considerabil. În același timp, la Torino începe să fie rostit tot mai des numele lui Antonio Conte, omul care a readus-o pe Juventus în vârful fotbalului italian după una dintre cele mai dificile perioade din istoria clubului.
Înfrângerea care a schimbat atmosfera la Juventus
Eșecul cu Sassuolo a scos la suprafață probleme pe care rezultatele precedente le ascunseseră doar parțial. Juventus a intrat pe teren fără energie, a avut dificultăți în construcție și a părut lipsită de idei atunci când adversara i-a închis principalele culoare.
Reacția ofensivă a venit târziu, după ce planul inițial nu mai funcționa. În locul unei echipe capabile să controleze jocul, Juventus a oferit imaginea unei formații grăbite, dezorganizate și dependentă de acțiunile individuale.
Lovitura decisivă a venit în minutul 90+4, când Vasilije Adžić, fostul jucător al torinezilor, a găsit în fața sa un spațiu uriaș și a provocat înfrângerea fostei sale echipe. Tânărul fotbalist și-a cerut scuze după reușită, însă gestul său nu a putut diminua efectele rezultatului asupra lui Juventus.
În numai 3 săptămâni de campionat, „Bătrâna Doamnă” a ajuns la 5 puncte în urma liderului. Câștigarea titlului nu este prezentată oficial drept o obligație, dar conducerea consideră că echipa trebuie cel puțin să rămână implicată în lupta pentru trofeu.
Problemele lui Spalletti nu se opresc la sistemul de joc
Luciano Spalletti a avut un impact important după instalarea pe banca tehnică. Juventus făcea pressing sus, își crea numeroase ocazii și oferea siguranță în defensivă. Antrenorul părea să fi găsit formula prin care putea transforma echipa într-o candidată serioasă la titlu.
La un moment dat, dorința de a obține mai mult echilibru a redus agresivitatea formației. Jocul a devenit prudent, circulația mingii a încetinit, iar fotbaliștii au început să evite pasele dificile și asumarea riscurilor.
Situația amintește de finalul sezonului trecut. Remiza de pe teren propriu cu Verona, deja retrogradată, și înfrângerea în fața Fiorentinei, care își asigurase salvarea, au costat-o pe Juventus locul 4 și calificarea în Liga Campionilor.
Bilanțul lui Spalletti începând din luna noiembrie este sub așteptări. Media sa de puncte se află sub cele înregistrate de tehnicieni precum Cristian Chivu, Cesc Fàbregas și Gian Piero Gasperini, antrenori cu care italianul ar trebui să se compare în lupta din partea superioară a clasamentului.
Jucătorii importanți nu oferă răspunsurile așteptate
Lista accidentărilor reprezintă o problemă reală, însă absențele nu pot explica toate deficiențele observate la Reggio Emilia. Mai mulți fotbaliști importanți au evoluat sub nivelul așteptărilor, inclusiv jucători cu experiență și oameni în care Spalletti are mare încredere.
Gleison Bremer a dezamăgit la primul meci în care a purtat banderola de căpitan după plecarea lui Manuel Locatelli. Pierre Kalulu pare mult mai lent și mai puțin sigur decât în sezonul precedent.
Jhon Lucumí a fost adus inclusiv pentru capacitatea sa de a începe acțiunile din apărare, dar a avut mari probleme atunci când a intrat în posesie. Evoluția sa l-a determinat pe Spalletti să-l înlocuiască încă de la pauză.
La mijlocul terenului, construcția a fost ușor de anticipat. Pe benzi, Edon Zhegrova a fost singurul jucător care a oferit claritate, însă prestația sa a devenit vizibilă abia după prăbușirea planului tactic inițial.
Randal Kolo Muani nu a transmis semnale încurajatoare, în timp ce Nick Woltemade nu a oferit răspunsurile tactice cerute de antrenor. Într-o echipă care a investit aproximativ 100 de milioane de euro în transferuri, asemenea evoluții nu pot trece neobservate.
Spalletti le cere jucătorilor entuziasm și curaj
După înfrângerea cu Sassuolo, Spalletti și-a adunat jucătorii în jurul său la reluarea pregătirilor. Mesajul tehnicianului a fost „Să o luăm de la capăt astfel”.
Antrenorul le-a cerut fotbaliștilor să-și recapete entuziasmul, curajul și dorința de a încerca inclusiv execuțiile mai dificile. Juventus are nevoie de mai multă inițiativă și de jucători dispuși să-și asume responsabilitatea în momentele importante.
Spalletti și-a recunoscut partea de vină, dar nu și-a ascuns nemulțumirea față de greșelile individuale neașteptate. Conducerea îi solicită acum să găsească rapid soluțiile prin care să elimine confuzia și blocajele mentale apărute atunci când presiunea crește.
Giovanni Carnevali a transmis public poziția clubului printr-o declarație care oferă sprijin antrenorului, dar conține și un avertisment.
„Nu este în firea mea să schimb antrenorul... dar înfrângerea de la Reggio Emilia trebuie să ne servească drept lecție...”, a declarat administratorul delegat și directorul general al lui Juventus pentru „Radio Anch’io Sport”.
Spalletti nu se află în fața unei demiteri imediate. Următoarele rezultate și modul în care echipa va reacționa pot schimba însă situația.
Antonio Conte rămâne marea dorință a suporterilor
Pe măsură ce presiunea asupra lui Spalletti crește, Antonio Conte reapare în discuțiile suporterilor. Relația sa cu Juventus a rămas una specială, chiar dacă despărțirea din iulie 2014 s-a produs brusc, la numai 1 zi după reunirea de la Vinovo.
„Anumite iubiri nu se termină, fac ocoluri imense și apoi revin. Iubiri indivizibile, indestructibile, inseparabile”, cânta Antonello Venditti. Versurile descriu foarte bine relația dintre Conte și clubul la care a devenit un simbol atât ca jucător, cât și ca antrenor.
Mandatele ulterioare de la Inter și Napoli au fost percepute de unii suporteri drept „trădări” sportive, însă acestea nu au șters amintirea performanțelor obținute la Torino. Conte a fost antrenorul care a readus-o pe Juventus pe drumul succesului după scandalul Calciopoli și retrogradarea în Serie B.
Tehnicianul originar din Lecce a păstrat o legătură puternică cu orașul Torino, unde familia sa a continuat să locuiască. După despărțirea de Napoli, Conte s-a întors în oraș și a rămas atent la tot ceea ce se întâmplă în jurul fostei sale echipe.
Conte ar putea face o excepție pentru Juventus
Antonio Conte preferă să preia echipele înaintea începerii pregătirilor de vară. Metodele sale se bazează pe o pregătire fizică intensă, disciplină tactică și construirea unei mentalități câștigătoare încă din primele zile ale sezonului.
De-a lungul carierei, Conte a preluat o echipă în timpul competiției de numai 3 ori. În 2007 a ajuns la Bari, pe care a salvat-o de la retrogradarea din Serie B, înainte să obțină promovarea în sezonul următor.
În 2009 a fost numit la Atalanta, unde a rezistat numai 13 meciuri înainte de a demisiona. În 2021 a preluat-o pe Tottenham și a calificat formația londoneză în Liga Campionilor. Aventura sa s-a încheiat în sezonul următor, cu 2 luni înainte de finalul campionatului.
Conte a refuzat să o preia pe Napoli după începutul slab al mandatului lui Rudi Garcia, preferând să negocieze un proiect pentru sezonul următor. Juventus reprezintă însă un caz aparte, astfel că antrenorul ar putea accepta să vină în timpul competiției dacă situația sportivă și condițiile oferite de club ar corespunde cerințelor sale.
Salariile pot bloca revenirea lui Conte
Cel mai mare obstacol în calea mutării este reprezentat de bani. Juventus nu îi mai plătește pe Igor Tudor și Thiago Motta, după activarea clauzei care a permis încetarea cu 1 an mai devreme a contractului celui din urmă.
Spalletti are însă un acord valabil până în 2028 și câștigă peste 5 milioane de euro net pe sezon. Ultimul contract al lui Conte la Napoli îi asigura aproximativ 8 milioane de euro anual, fără bonusuri.
Dacă l-ar demite pe actualul antrenor și l-ar instala pe Conte, Juventus ar ajunge să suporte salarii de peste 13 milioane de euro pentru cei 2 tehnicieni. La această sumă s-ar adăuga costurile staffurilor lor.
Cheltuiala ar fi dificil de susținut pentru un club care urmărește atingerea echilibrului bugetar în 2028 și care ar putea încheia anul 2026 cu pierderi de aproximativ 60 de milioane de euro.
O soluție ar presupune ca Antonio Conte să accepte inițial un salariu mai mic, posibil în jurul sumei de 4 milioane de euro pentru care ar fi fost dispus să revină pe banca naționalei Italiei. Contractul ar putea fi renegociat în vara anului 2027.
O altă posibilitate ar fi o intervenție directă a lui John Elkann, prin care argumentele sportive și emoționale să primeze în fața calculelor economice.
Următoarele meciuri pot decide viitorul lui Spalletti
Juventus o va întâlni joi pe NEC Nijmegen, pe „Allianz Stadium”, în Europa League. După partida europeană va urma confruntarea cu Atalanta pregătită de Maurizio Sarri, un test mult mai dificil pentru echipa lui Spalletti.
Cele 2 meciuri vor arăta dacă înfrângerea cu Sassuolo a fost un accident sau semnul unei crize mai profunde. Conducerea așteaptă o reacție atât prin rezultate, cât și prin atitudinea jucătorilor.
Carnevali nu obișnuiește să schimbe antrenorii în grabă, însă deciziile din fotbal sunt influențate inevitabil de rezultate. Dacă Juventus nu își regăsește rapid energia, curajul și identitatea, evaluarea lui Spalletti va deveni mult mai severă.
Într-un asemenea scenariu, vocile care solicită revenirea lui Antonio Conte vor fi tot mai puternice. Povestea nu a ajuns încă la acel punct, însă fostul căpitan și antrenor al lui Juventus observă totul din apropiere. Pentru clubul său de suflet, Conte ar putea accepta sacrificiul unei reveniri înainte de finalul sezonului.