Noua armată a lui Roberto Mancini. Puștii care visează să readucă gloria "Squadrei Azzurra"

Italia își caută noua generație pentru drumul spre Euro și Mondial

Naționala Italiei privește spre viitor cu mai mult optimism după aparițiile promițătoare ale noilor jucători. Michael Kayode a atras atenția prin evoluția din flancul drept, însă fundașul este doar unul dintre fotbaliștii tineri aflați în atenția selecționerului Roberto Mancini. Italia are variante interesante pe aproape toate posturile, de la poartă până în atac.

Miza este mare pentru „Squadra Azzurra”, care vrea să redevină competitivă atât la Campionatul European, cât și la Cupa Mondială. Totuși, selecțiile și talentul nu sunt suficiente. Mulți dintre acești fotbaliști au nevoie de minute constante la cluburi pentru a se transforma din promisiuni în soluții reale pentru prima reprezentativă.

 

Kayode, exemplul unei convocări inspirate

„Kayode? De unde a apărut acest Kayode?”, s-au putut întreba suporterii care l-au văzut urcând fără teamă în atac, marcând și executând aruncări de la margine cu o forță neobișnuită. Pentru cei care urmăreau finala Euro U19 din 17 iulie 2023, dintre Italia și Portugalia, numele său nu era însă deloc necunoscut.

În acel meci câștigat de Italia lui Alberto Bollini, actual secund al lui Mancini, Kayode a evoluat ca extremă dreapta într-un sistem 4-3-3. A avut energie, viteză și a înscris golul decisiv. La acel moment, despre el se spunea „Un fundaș lateral adaptat ca extremă”. Era limpede că profilul său putea deveni foarte util pentru națională.

Convocarea sa a fost văzută ca un act de curaj într-un fotbal italian în care un jucător de 24 de ani, cum este Matteo Ruggeri, este încă numit adesea „tânăr”. În marile campionate, fotbaliștii de 17 sau 18 ani primesc deja responsabilități importante atunci când valoarea o cere. Lamine Yamal a demonstrat asta la Euro 2024.

Italia nu are poate un Yamal, dar are un număr mare de fotbaliști Under 25 cu potențial. Kayode a devenit imaginea acestei schimbări, nu singurul ei reprezentant.

Portarii, o tradiție care continuă

Italia a avut mereu soluții remarcabile între buturi. Dino Zoff, Walter Zenga, Gianluca Pagliuca, Angelo Peruzzi, Luca Marchegiani și Gianluigi Buffon au precedat generația lui Gianluigi Donnarumma, titular la națională încă din adolescență.

În spatele lui Donnarumma se află Marco Carnesecchi, care are 26 de ani, dar și o serie de variante mai tinere. Pessina, convocat la numai 18 ani, Palmisani de la Frosinone, Daffara, Mascardi și Fortin sunt nume care oferă perspective bune pentru viitorul acestui post.

Concurență puternică pe benzile apărării

Partea dreaptă a defensivei pare una dintre cele mai promițătoare zone pentru Italia. Kayode, în vârstă de 22 de ani, poate deveni o soluție importantă, mai ales în absența lui Marco Palestra, 21 de ani, indisponibil momentan. Din urmă vine Lulli, 19 ani, considerat una dintre revelațiile recente, în timp ce Favasuli, 22 de ani, rămâne și el în calcule.

Sunt jucători cu profil ofensiv, capabili să urce permanent și să contribuie în jumătatea adversă. În anumite sisteme, unii dintre ei ar putea fi folosiți chiar mai sus, ca extreme.

În stânga, opțiunile sunt mai puține, dar nivelul rămâne bun. Riccardo Calafiori, 24 de ani, este deja privit ca un fundaș de clasă internațională. Matteo Ruggeri a avut evoluții apreciate la Atlético Madrid înainte de transferul la Aston Villa. Destiny Udogie, 23 de ani, și Niccolò Fortini, 20 de ani, completează lista variantelor urmărite.

Italia caută urmașii lui Bonucci și Chiellini

În centrul apărării, situația este mai delicată. Giorgio Scalvini are numai 22 de ani, deși pare deja un jucător cu experiență după ce Mancini i-a acordat încredere de la 18 ani. Accidentările i-au încetinit ascensiunea, însă rămâne un nume important pentru viitor.

Giovanni Leoni, 19 ani, este considerat cel mai interesant fundaș central din noul val. Liverpool îl urmărește, însă accidentarea îi afectează momentan parcursul. Are capacitatea de a juca pe ambele părți ale apărării, un atu important în fotbalul actual.

Ahanor, 18 ani, aflat sub contract cu Chelsea, poate acoperi atât poziția de fundaș central, cât și pe cea de fundaș stânga. Palma, fotbalist cu dublă cetățenie, este urmărit de selecționer și pare orientat spre alegerea Italiei. Comuzzo, Chiarodia, Mane, Reggiani și Ghilardi sunt alte nume din această zonă a lotului. Misiunea lor va fi dificilă, pentru că generațiile viitoare sunt comparate inevitabil cu tandemul Bonucci–Chiellini.

Mijlocul terenului are nevoie de un lider

Poziția de mijlocaș defensiv rămâne una dintre problemele Italiei. Marco Romano, în vârstă de 20 de ani, este văzut drept un posibil răspuns pentru postul de pivot, dar dezvoltarea sa trebuie să fie rapidă. Lipani, 21 de ani, vine din zona naționalei U21 și are, la rândul său, șansa de a urca.

În rolurile de inter, lista este mai bogată. Doumbia, 22 de ani, impresionează prin forță fizică și capacitatea de a pătrunde spre poarta adversă. Niccolò Pisilli, tot 22 de ani, este un mijlocaș mobil, apt să evolueze și în spatele atacanților. Este descris drept un „mic Tardelli”.

Ndour și Faticanti oferă alte alternative, iar Liberali atrage atenția la doar 19 ani. Faptul că este pregătit de Cesc Fabregas îl poate ajuta să-și dezvolte jocul. Este un număr 10 care se poate adapta și ca inter creativ, cu libertate de mișcare în treimea adversă.

Extreme rapide și jucători de unul contra unu

Italia are multe variante în flancurile ofensive. Ceea ce lipsește este, mai degrabă, un fotbalist cu echilibru tactic, precum Matteo Politano sau José Callejón în perioada lor bună. Cei mai mulți tineri din această categorie sunt jucători orientați spre atac, capabili să intre în duel direct și să creeze superioritate.

Sebastiano Esposito, 24 de ani, începe să îmbine tehnica cu disciplina tactică. Zoma, 22 de ani, este apreciat pentru viteză și dribling, calități pe care le-a arătat inclusiv pe Olimpico. Samuele Inacio, titular la Borussia la numai 18 ani, poate fi folosit atât extremă, cât și atacant central.

Vergara are execuții imprevizibile, Koleosho atacă frecvent fundașii adverși și schimbă rapid ritmul, iar Cisse, 19 ani, de la Milan, are instinct în fața porții. Fini, Cherubini și Cacciamani rămân, de asemenea, jucători de urmărit în anii următori.

Pio Esposito conduce lista atacanților

Pio Esposito, 21 de ani, a avut un impact imediat la națională. A înscris deja 6 goluri și poate fi util atât ca vârf clasic, în careu, cât și ca atacant care coboară pentru combinații. La Bursa, a arătat cât de bine poate funcționa într-un atac cu un partener aproape și mijlocași care ajung în careu.

Raimondo, 22 de ani, este pe o pantă ascendentă și are execuții care îl recomandă pentru lotul extins. Francesco Camarda are doar 18 ani și a suportat devreme o presiune foarte mare. Este accidentat acum, însă rămâne unul dintre cele mai interesante proiecte ale fotbalului italian. Ekhator, 19 ani, poate evolua atât ca atacant central, cât și ca al doilea vârf.

Minutele la cluburi vor decide valoarea generației

O parte dintre acești jucători se află încă la naționala U21, pentru obiectivele legate de calificarea la Campionatul European și la Jocurile Olimpice. În cel mult un an, mulți dintre ei ar putea face pasul spre prima reprezentativă a Italiei.

Entuziasmul după rezultatul bun cu Turcia trebuie păstrat în limite normale, la fel cum dezamăgirea provocată de Belgia nu trebuie să ducă la panică. Italia dispune de o generație interesantă, însă cheia rămâne evoluția la nivel de club.

Spania oferă exemplul cel mai relevant. Jucătorii tineri sunt integrați în proiectele echipelor de club, primesc minute și ajung ulterior pregătiți la națională. Italia trebuie să urmeze același drum. Talentul există, dar are nevoie de meciuri, continuitate și încredere pentru a deveni o echipă capabilă să lupte pentru trofee.