Xabi Alonso, primul într-un clasament inedit al antrenorilor din Premier League

Cum s-ar descurca antrenorii din Premier League la „Celebrity Traitors”

Noua ediție a emisiunii „Celebrity Traitors” oferă un exercițiu de imaginație savuros pentru fotbalul englez. Cei 20 de antrenori din Premier League au personalități, tactici și obiceiuri suficient de distincte pentru a fi mutați, măcar în glumă, din vestiar direct în castelul unde suspiciunea decide totul.

Într-un joc în care unii trebuie să afle cine minte, iar alții încearcă să-și păstreze secretul, fiecare selecționer ar aduce propria metodă. Unii ar fi eliminați rapid pentru că atrag prea mult atenția, alții ar ajunge departe fiind discreți, reci sau imposibil de citit.

20. Mikel Arteta, favorit să fie eliminat imediat

Mikel Arteta ar intra în concurs cu aerul omului pregătit pentru un plan perfect, dar nu ar rezista prea mult. În primele zile, participanții au două motive mari să voteze pe cineva. Persoana respectivă este foarte enervantă sau pare suspect de apropiată de profilul unui trădător.

Formatul „The Traitors” are o ciudățenie importantă. Eliminarea timpurie a unui trădător nu aduce neapărat un avantaj decisiv pentru fideli, fiindcă jocul poate primi ulterior noi trădători. Tocmai de aceea, la început, oamenii tind să scape mai repede de concurenții care le fac viața imposibilă.

Arteta ar putea deveni rapid o astfel de figură. Imaginea lui testând răbdarea tuturor, ascunzând chei și portofele pentru a vedea cine cedează primul sau punând muzică tare în timpul unei probe tensionate ar produce un vot aproape unanim la masa rotundă.

Numele lui ar apărea, probabil, scris în multe variante pe tăblițele concurenților. Cineva ar putea nota „Michael”, altcineva ar putea încurca ținta cu Mikkel Damsgaard, iar un participant ar putea desena o inimioară în locul punctului de pe „i”.

„Îmi pare rău, Mikel, dar te-am votat pe tine. Ești fie trădător, fie foarte enervant, fie ambele, iar pentru oricare dintre aceste motive, e timpul să pleci.”

19. Álvaro Arbeloa, uitat prea devreme

Álvaro Arbeloa ar reuși să irite grupul vorbind continuu despre o emisiune spaniolă mai bună, la care a avut cândva o apariție scurtă. Nu ar fi nevoie de mult timp până când trădătorii l-ar alege drept victimă.

Ar dispărea în jurul celei de-a cincea zile și ar fi uitat până la finalul săptămânii. Portretul lui de pe peretele sălii de mic dejun nu ar produce prea multă emoție.

18. Michael Carrick, nemulțumit de program

Michael Carrick ar protesta constant că numărul probelor este exagerat. Ideea de a avea mai mult de o sarcină solicitantă într-o săptămână i-ar părea profund nedreaptă.

Cel mai probabil, ar fi eliminat sau „ucis” înainte ca ediția să intre în partea sa decisivă. Poate că nici nu ar găsi sala de mic dejun la timp.

17. Pierre Sage, descoperit prea repede

Pierre Sage ar fi unul dintre concurenții identificați imediat drept trădător. Ar primi voturile la a doua masă rotundă, oferind fidelilor senzația unei reușite spectaculoase încă de la început.

După ieșirea lui, trădătorii ar reacționa într-un mod previzibil pentru acest univers absurd. L-ar recruta pe Roy Hodgson pentru a ocupa locul liber.

16. Gary O’Neil, prea periculos pentru trădători

Gary O’Neil ar avea o primă intervenție excelentă la masa rotundă. Ar explica limpede ce observă, ar construi argumente și ar deveni credibil pentru o mare parte a grupului.

Această capacitate l-ar transforma într-o amenințare serioasă. Trădătorii ar prefera să-l elimine la prima ocazie, înainte ca el să pună cap la cap toate indiciile.

15. Roberto De Zerbi, prea intens pentru joc

Roberto De Zerbi ar transforma o simplă probă într-o criză de vestiar. Dacă trei concurenți nu ar reuși să păstreze ritmul într-o sarcină fizică, i-ar considera imediat „cei mai fragili jucători pe care i-am văzut vreodată”.

Într-un moment de furie, ar putea „ucide” trei colegi după o probă în care aceștia împing un catapult uriaș pe un deal. Problema lui De Zerbi ar fi una evidentă. Nu ar fi, de fapt, trădător.

14. Unai Emery, victima propriului mister

Unai Emery ar arăta perfect în postura unui trădător. Ar putea să-și dea jos gluga neagră într-un turn de castel, lângă un butoi, dezvăluindu-și părul impecabil aranjat și aceeași expresie greu de citit.

„Good ebening”, într-adevăr, domnule Emery.

Tocmai această imagine l-ar face suspect în fața colegilor. Fie fidel, fie trădător, Emery ar fi votat rapid de grupul care ar vedea în el prea multe semne de întrebare. Într-un mod care nu are nevoie de explicații logice, vina pentru ieșirea lui prematură ar ajunge și la Tottenham.

13. David Moyes, omul snookerului

David Moyes ar ignora mare parte din alianțe și discuții secrete. Preferința lui ar fi să găsească o masă de snooker și să-și petreacă orele lovind bilele, în loc să dezbată cine minte și cine spune adevărul.

Producătorii nu ar fi încântați de secvențe cu un break ratat, urmate de explicații lungi despre masa de joc, textura postavului sau o bilă roșie trimisă la câțiva centimetri de buzunar.

Totuși, Moyes pare genul de om care ar considera mai atrăgător un joc de snooker decât o discuție plină de suspiciuni cu oameni care nu au încredere unii în alții. Înfățișarea lui, aerul scoțian și paliditatea care sugerează seri lungi în săli de snooker îl fac perfect pentru acest scenariu.

Nu ar fi, însă, o strategie capabilă să-l ducă spre premiul cel mare. În cele din urmă, Moyes ar avea nevoie de snookere pentru a mai rămâne în joc.

12. Daniel Farke, fidelul ideal

Daniel Farke ar fi aproape prea bun pentru rolul de fidel. Vocea calmă și disponibilitatea de a împăca lumea l-ar transforma într-un punct de sprijin pentru concurenți.

După o probă nereușită, Farke ar aduna oamenii în bucătărie și ar propune rezolvări simple. La următoarea sarcină, poate ar fi mai bine să existe trei persoane într-un rol important, nu doar două. Toată lumea ar aproba cu entuziasm.

Tocmai acest rol pozitiv i-ar fi fatal. Trădătorii l-ar elimina la jumătatea concursului, fără ca el să primească un singur vot la masa rotundă. Dimineața următoare, furia celorlalți ar fi mare, iar câțiva concurenți ar începe să se plângă că jocul nu mai este ce a fost.

11. Frank Lampard, eliminat după o probă dezastruoasă

Frank Lampard ar rezista până după jumătatea sezonului, însă o singură probă ratată l-ar arunca în centrul suspiciunilor. Greșeala lui ar părea atât de mare, încât ceilalți ar considera că nu poate fi vorba decât despre sabotaj.

La momentul dezvăluirii, Lampard ar încerca să producă o schimbare de opinie în stilul său caracteristic. Prea târziu. Grupul ar ajunge la ideea că trebuia să-l elimine cu mult înainte.

10. Sergej Jakirović, invizibilul care rezistă

Sergej Jakirović ar merge surprinzător de departe datorită unui avantaj simplu. Ceilalți concurenți nu ar fi foarte siguri că îl pot identifica dintr-o fotografie.

Lipsa notorietății ar deveni o formă de protecție. Dacă nimeni nu știe exact cine este sau ce a făcut până atunci, nimeni nu se grăbește să-l voteze.

9. Enzo Maresca, scos din joc din greșeală

Enzo Maresca ar avea parte de o situație nedreaptă. Un scandal legat de trișări evidente ar izbucni în castel, iar toți s-ar concentra pe vinovat.

În urma unei confuzii generale, Maresca ar fi scos din concurs, deși nu ar avea o implicare reală în ceea ce s-a întâmplat.

8. Marco Rose, așteptat să explodeze

Marco Rose ar trece de multe episoade fără să reușească la vreo probă și fără să indice corect un trădător. Totuși, ceilalți ar continua să creadă că momentul lui va veni.

„Va fi bine”, ar spune cineva cu speranță, deși pisica din cameră ar părea să aibă o părere mult mai sceptică înainte să plece nepăsătoare.

7. Andoni Iraola, eliminat fără răbdare

Andoni Iraola ar începe excelent. Ar performa în probe, ar observa detalii utile și ar identifica destul de inspirat mișcările trădătorilor.

Apoi ar urma o perioadă mai slabă, suficientă pentru ca oamenii să-și piardă răbdarea. Ar fi votat afară exact când ar fi avut nevoie de încredere și timp. Exista un proces în care trebuia să aveți încredere, proștilor!

6. Oliver Glasner, pregătit pentru trădări

Oliver Glasner ar avea deja experiență pentru o competiție în care trebuie să trăiești cu teama că cineva te poate înjunghia pe la spate. Perioada petrecută la Nottingham Forest ar fi fost un antrenament util.

Un personaj misterios, mereu prezent în discuțiile de pe internet și prea încântat să elimine pe cineva ar părea aproape familiar. Glasner ar naviga destul de bine prin joc și ar termina confortabil în jumătatea superioară a clasamentului.

5. Keith Andrews, finalistul neașteptat

Keith Andrews ar ajunge până la ultimul episod, deși nimeni nu ar putea explica pe deplin cum. Ar rămâne în minte o singură probă în care ar trimite un obiect foarte departe, cu o forță și o precizie neașteptate.

Probabil că face destule lucruri bine, chiar dacă nu atrage atenția. Pentru motive greu de definit, publicul ar fi bucuros să-l vadă în finală.

4. Fabian Hürzeler, minte rapidă și risc mare

Fabian Hürzeler ar aborda probele organizat și metodic, contribuind serios la creșterea premiului. Ar fi o prestație tipică pentru Brighton, echipa care pare să găsească aproape mereu valoare unde alții nu văd nimic special.

Totuși, recenta alegere a unui implant de păr turcesc ar ridica unele suspiciuni. Pentru ceilalți, o asemenea schimbare ar putea părea o mișcare prea atent calculată.

Atât fidelii, cât și trădătorii ar avea motive să-l păstreze în concurs datorită inteligenței și capacității lui de a aduce bani în pot. Mai târziu, trădătorii ar realiza că devine prea periculos și ar elimina „gâsca de aur”.

3. Matthias Jaissle, surpriza distribuției

Matthias Jaissle ar intra în concurs pe fondul unor comentarii nemulțumite. Mulți s-ar întreba dacă este cu adevărat suficient de cunoscut pentru o ediție cu celebrități.

„Păi, eu n-am auzit niciodată de el. Credeam că trebuia să fie «Celebrity Traitors»?”

După start, Jaissle ar deveni o prezență plăcută și capabilă. Ar arăta că un concurent nu trebuie să fie foarte celebru pentru a contribui la spectacol.

2. Régis Le Bris, tacticianul discret

Régis Le Bris ar avea profilul ideal pentru a câștiga. În „The Traitors”, o strategie care funcționează adesea înseamnă să nu vorbești prea mult, să lași restul grupului să se expună și să alegi exact momentul în care intervii.

Sunderland a surprins deja multe echipe prin stilul pregătit de Le Bris. În castel, el ar acționa la fel. În timp ce ceilalți fideli ar sta în fotolii și ar face presupuneri, francezul ar construi în liniște propriul plan.

Ar identifica trădătorii de la început, dar nu s-ar grăbi să spună tot. Ar ajunge în finală și ar fi aproape de marele premiu. Totuși, în ultima clipă, ar cădea victimă farmecului unei bărbi impecabil îngrijite, dar clar trădătoare, purtate de Xabi Alonso.

1. Xabi Alonso, trădătorul perfect

Xabi Alonso ar fi alegerea ideală pentru rolul de trădător. Ar fermeca întreaga distribuție și ar reuși să-i păcălească de la primul episod până la final.

Este greu să nu ai încredere într-un om care a condus atât Real Madrid, cât și Chelsea și care rămâne totuși apreciat aproape universal. Are pasele elegante ale fostului mijlocaș, o imagine impecabilă și o barbă care pare să aibă propriul agent de imagine.

Singurul risc ar fi lipsa de tensiune. Alonso ar domina atât de clar jocul, încât puțini ar mai simți cu adevărat pericolul. Nu ar conta prea mult. Pasesle, chipul și barba ar fi suficiente pentru a-i face pe toți să-l ierte.