Ce avem noi aici, pe portalul Curții de Apel București? Cităm, că-i știre proaspătă, de alaltăieri, încă nebăgată în seamă de vigilenta presă:
"Solutia pe scurt: Admite apelul formulat de apelantul MIHALACHE DUMITRU în contradictoriu cu intimata FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE FOTBAL, formulat împotriva sentinţei civile nr. 3489/04.04.2016 şi încheierii premergătoare din şedinţa din 25.05.2015 pronunţate în dosarul nr. 27198/3/2014 al Tribunalului Bucureşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale. Schimbă în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că admite contestaţia formulată de contestatorul MIHALACHE DUMITRU împotriva Deciziei de concediere cu nr. 117/03.07.2014 emisă de intimata FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE FOTBAL, pe care o anulează. Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Deciziei de concediere cu nr. 117/03.07.2014 prin reintegrarea contestatorului în funcţia anterior deţinută concedierii. Obligă intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în lipsa emiterii deciziei anulate, începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă. Obligă intimata la plata sumei de 5.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond şi în apel, reprezentând onorariu avocat în cuantum redus de instanţă. Definitivă. Pronunţată azi 24.11.2016, în şedinţă publică. Document: Hotarâre 6105/2016 24.11.2016".
Așadar, ce avem noi aici? Rezultatul unei meci cu multe reprize pe ringul justiției, câștigat de una dintre victimele măreței opere de reconstrucție a fenomenului, începute de Burleanu, Vișan, Vochin și alte celebrități ale fotbalului românesc (care se uită cu semeție de sus la alde Hagi, Popescu sau Răducioiu) prin îndepărtarea de îndată a tuturor acelora care au îndrăznit să facă parte din echipa infamului Nașu’. Că așa a învățat Răzvănel - cine nu-i cu noi e împotriva noastră - de la părintele său spiritual, ce l-a făcut consilier prezidențial și, la 25 de anișori, "Cavaler" al Ordinului Național Serviciul Credincios, atuuri zdrobitoare pentru parașutarea în fruntea FRF. Asta după alegeri, s-a spus, bine orchestrate de unchiul său tot spiritual Chivorchian, despre care numai răii pot pretinde că ar fi făcut parte din Cooperativă, ar fi naș de Vochin și implicat în afaceri care l-au condus la tribunal.
De acord cu Ovidiu Ioanițoaia, nu putem fi buni creștini dacă facem o legătură directă între lupta pentru spălarea tuturor urmelor lăsate de Mircea Sandu și lovitura fatală primită de simbolul dăruirii Didi Prodan, plecat mult prea devreme să-și caute dreptatea clamată într-o lume mai dreaptă. Dar proaspăta înfrângere prin k.o. tehnic și justițiar a lui Burleanu de către fostul director federal readuce subit în discuție o întrebare pusă acum doi ani și mai bine: dar cu Meche ce-ați avut, măi dragă? Argumentul că nu a jucat fotbal neputând fi întrebuințat de unul ce s-a lăsat și de arbitraj la doar 19 ani, afirmându-se pe lângă Cotroceni în jocul pe parchet (care-i altă gâscă-n altă traistă vizavi de fotbalul din iarbă), să revedem cu ce a putut greși într-atât Dumitru Mihalache de a ajuns ca portarul să primească ordin de închidere a ușii în nas la simpla tentativă a acestuia de pătrundere în incinta în care a petrecut mult mai mult timp decât în familia-i cu doi băieți și trei nepoți.
Fost rugbyst de primă mână, cel supranumit Mache sau Meche a funcționat ca antrenor federal și președinte al federației sportului în 15, a condus un sector în Ministerul Sportului a refuzat un post în Comitetul Olimpic și a încheiat o scurtă carieră jurnalistică pentru a-și valorifica în Federația de Fotbal cunoștințele căpătate în perfomanță și legislație, atestate oficial de licențele în Educație Fizică și Sport plus Drept. A lucrat la regulamente, la organizare, la competiții. A fost executivul Comisiei de organizare a primei finale europene găzduite la București, lăudat de șefimea forurilor internaționale. A însemnat reponsabilul cu buna dispoziție în angrenajul federal, începându-și ziua de muncă în stil de dascăl de școală veche, care solicita "batistele la control, să vedem cum stați cu igiena și dacă v-ați făcut temele pentru acasă". Asta să-i fi reprezentat culpa, că declanșa zâmbetul general la începerea orarului, că era prea pontos și altfel tare scrupulos când trecerea la lucru serios? Altceva nu știm să-i fi putut fi pus în cârcă, nefiind implicat în vreun dosar, în cine știe ce scandal, larma provocată de umorul și vocea lui Meche la câte o paranghelie neavând caracter penal și neatrăgându-i nici măcar o amendă pentru tulburare de liniște publică.
Hotărârea - definitivă - din justiție lămurește pe oricine, fie și după doi ani și restul (multe) zile, că pornirea măreței întreprinderi de revoluționare a fotbalului prin curățarea a tot ce a avut legătură cu Nașu’ a fost și greșită, și necugetată, și nedreaptă. O prostie! Care tâmpenie se cere nu numai plătită cu ceva bani frumoși din visteria federală (salariile de director general pe vreo 30 de luni, bașca alte drepturi), dar ar avea ca efect și repunerea în funcție a lui Mihalache. Na belea, Răzvane, indiferent că reclamantul victorios va dori să revină sau nu în federație - asta îți mai trebuia mătăluță, nu aveai atâtea pe căpșor cu insolvențele în lanț, cu "performanțele" alesului personal la cârma naționalei! Și unde mai pui că, de acolo unde ai contribuit sau nu să ajungă atât de repede, Didi se bucură de izbânda celui pe care l-a iubit ca pe un tată...
George PLAURIAN