Gabi Jula a invatat in Germania reteta fericirii: Nemtii nu cer mai mult decat pot sa aiba

Atacantul echipei MSV Duisburg, Gabriel Jula, nu a întâlnit nemţi trişti. Fotbalistul clujean vorbeşte într-un interviu-eveniment despre modul în care viaţa din Germania l-a învăţat să privească România cu alţi ochi. Întâlnirea era programată la ora 10:00. Gabi Jula a ajuns la redacţia ZIUA de CLUJ cu un sfert de oră mai devreme. Anii petrecuţi în Germania se simt şi în afara terenului. A schimbat echipa, joacă la Duisburg acum, unde este al doilea căpitan, dar şi-a păstrat modestia şi bunul simţ. Mai e un lucru pe care-l remarci când discuţi cu fostul vârf al Universităţii Cluj. Spune lucrurilor pe nume, nu se ascunde în spatele cuvintelor ajutătoare.

Au trecut 22 de ani de la Revoluţie. Îţi aminteşti ce făceai în 22 decembrie 1989?
E chiar o întâmplare haioasă. Tata se ocupă de timbre. Era în faţă la Filatelie, iar eu eram singur la cinematograful Timpuri Noi. Dintr-o dată, a început lumea să iasă alergând din sală. Afară era puhoi, nu mai circula nimeni. Aveam doar 9 ani (râde). Am fugit până acasă, alergam alături de mulţi alţi oameni, nu m-am mai oprit până pe Calea Floreşti. Cam asta a fost. Am fost şi eu revoluţionar (râde).

Când ai înţeles ce se întâmplă?
N-am înţeles. Vedeam la televizor, dar mama şi tata ne menajau. Acum plângea mama, acum era bucuroasă. Dacă stau acum să-mi întreb părinţii, îmi spun că le pare rău după perioada dinainte de 1989.

De ce?
Era şi mai mare siguranţă, nu le lipsea nimic. Nu mi-am auzit părinţii să se plângă că au probleme cu banii. Avea fiecare un loc stabil de muncă.

Locuieşti de trei ani şi jumătate în Germania. Ce separă România de unul dintre pilonii Uniunii Europene?
Totul pleacă de la mentalitatea oamenilor. Bineînţeles, nemţii sunt ajutaţi de stat să trăiască mai bine. Toată lumea vorbeşte de bani. A fost mama mea la mine, a stat o lună de zile. I-am făcut cunoştinţă cu persoane care câştigă foarte mulţi bani, dar trăiesc la limită, fiindcă nemţii stau în chirie, în proporţie de 80%. I-am arătat mamei mele că în Germania cu 1.500 de euro pe lună eşti la limita sărăciei. Nu pot să spun că m-am obişnuit, e foarte greu pentru mine. Fetiţa noastră, Lara, care va împlini 6 ani în aprilie, s-a obişnuit, îi place mai mult acolo decât în România. E un an foarte important, anul pregătitor pentru şcoală.

Fetiţa vorbeşte foarte bine limba germană. Tu ai mai progresat?
Da, am progresat foarte mult. E loc şi de mai bine. Îmi pare rău că nu mi-am luat un profesor particular ca şi soţia. Timpul nu-mi permitea, dar asta nu e o scuză. Am învăţat ce am prins de la colegii mei. La Duisburg e mai bine, fiindcă sunt singurul român şi sunt nevoit să vorbesc germana.

Ce are în plus neamţul obişnuit faţă de un român?
Mentalitatea!

Ce înseamnă asta?
Ştiu să se bucure, nu cer mai mult decât pot să aibă. La noi sunt foarte mulţi oameni invidioşi. Dacă are cineva succes, cei din jurul său comentează. Am simţit-o şi pe pielea mea. Am venit din Germania şi, dacă susţineam un punct de vedere, îmi replicau: "A, te-ai ajuns!". La început puneam la suflet, acum am luat şi eu puţin din "răceala" nemţilor. Oamenii sunt mult mai relaxaţi şi, credeţi-mă, chiar dacă e vorba de Germania, sunt foarte mulţi care o duc rău. Cunosc oameni care trăiesc la limită. I-am şi întrebat: "Voi nu sunteţi trişti?". "Nu putem să facem nimic, decât să gândim pozitiv", mi-au răspuns.

Ce spun colegii tăi despre români?
Toti ne văd la fel, şi la Cottbus, şi la Duisburg. Suntem cei mai mari hoţi, răul Europei. Ei nu ne cunosc ţara. Am dat jos o aplicaţie despre România, dar ei nu cred că e România. Le-am arătat mănăstiri, marea, Dunărea. Poate la vară îi aduc pe câţiva în excursie. Eu pun la suflet, mă supăr foarte tare. La Cottbus am bătut cu pumnul în masă, mi-am luat un coleg de gât.

De ce ai plecat la Duisburg?
Eram în ultimele şase luni de contract. Duceam negocieri dure cu Energie Cottbus. Doream să rămân, fiindcă eu consider că am făcut o treabă bună acolo, chiar dacă am retrogradat. Nu am ajuns la o înţelegere, iar Duisburg mi-a oferit, la 31 de ani, un contract pe trei ani, foarte bun din punct de vedere financiar. Am semnat în 2011 cu o echipă care ştiam că tot timpul are ca obiectiv promovarea. Ghinionul meu a fost că m-am întâlnit cu Duisburg în semifinalele Cupei Germaniei.

Ai fost acuzat că ai jucat mai slab, că ai dat o mână de ajutor noii tale echipe.
Am primit la 8 dimineaţa un mesaj de la Gabi Paraschiv, fostul meu coleg de la Oţelul. "Uită-te pe gsp.ro, că e foarte urât". Nu mi-a venit să cred. Soţia mea a fost foarte tare afectată. Pe mine, în prima fază, m-a pufnit râsul. Nu-mi venea să cred până unde s-a ajuns. Eu semnasem cu Duisburg cu ceva timp în urmă. Eram în autocar, când a fost tragerea la sorţi, ştia doar un coleg că voi pleca la Duisburg. "Incredibil ce ghinionist eşti", a exclamat coechipierul meu când a auzit la radio că am căzut cu Duisburg. Ghinionul mai mare a fost că în urmă cu trei zile am jucat "acasă" cu FSV Frankfurt şi în minutul 85 am făcut o ruptură. Plângeam pe teren, ştiam ce meci urmează. Se rugau doctorii să nu joc, să nu risc o accidentare mai gravă. N-am făcut nici un sprint, n-am făcut un meci strălucit. Nu puteam să calc, am jucat cu injecţii, aveam şi o problemă mai veche cu un tendon umflat. Am vrut să-l dau în judecată pe ziarist, dar am zis să nu-mi bat capul.

Duminică ai jucat primul meci la Cottbus în calitate de adversar. Cum ai fost primit?
Sincer, aşteptam să mă primească mult mai rău. Am plecat de acolo neînvinşi, s-a terminat 1-1, şi publicul s-a comportat extraordinar.

Cum au reacţionat în momentul schimbării, când ai ieşit de pe teren în minutul 80?
Unii m-au huiduit, dar foarte mulţi s-au ridicat în picioare şi m-au aplaudat. În cei trei ani petrecuţi acolo, am fost pe podiumul celor mai buni jucători ai echipei. Nu mi-a fost uşor să plec dintr-un oraş de 100.000 de locuitori într-un oraş de 700.000 de locuitori.

Cum e viaţa în Duisburg faţă de cea din Cottbus? Cand jucai la Energie, eraţi strigaţi "comunişti", fiindcă veneaţi din estul Germaniei.
Colegii mei nu iubesc estul Germaniei şi nu înţeleg de ce. Nu pot să spun ce vorbesc colegii mei.

E aceeaşi percepţie care există la noi în privinţa Moldovei?
E mult mai rău. Eu mai fac o glumă. Ei vorbesc foarte serios. Impactul cu Duisburg? Dacă la Cottbus am fost de cinci ori în trei ani la un interviu, la Duisburg merg de cinci ori pe săptămână. E o echipă cu mare tradiţie.

Cum e presa germană?
Nu prea citesc presa. Am dat mai multe interviuri la radio. Presa e rea.

Mai rea decât la noi?
Nu, nu cred că există! Sincer, de multe ori îi spun soţiei mele că-mi vine să sparg televizorul! La noi e scandal, nu sunt emisiuni de sport, nu vezi jucători de fotbal la televizor. Dacă se vorbeşte despre un fotbalist, se caută doar părţile negative. S-a vorbit două-trei săptămâni că Mihai Costea nu a salutat galeria. Ne mai atacă şi pe noi în ziarul local, dar foarte puţin. În privinţa asta am linişte. Înainte eram şi mai liniştit, fiindcă nu înţelegeam ce se scrie.

Te-a întrebat cineva de Claudiu Niculescu? A jucat jumătate de sezon la Duisburg.
Claudiu a fost apreciat pentru ce a făcut. Am auzit că-i pare rău că a plecat, probabil că nu a vrut să joace în liga secundă.

Ce ţi-au spus despre el?
Că era un jucător leneş, nu-i plăcea să muncească, dar când punea piciorul pe minge nu o pierdea. Avea cinci goluri şi trei din lovituri libere. Mihai Tararache a jucat mai mult aici.

Cum ţi-ai caracteriza evoluţia la Duisburg?
Am trei goluri şi şase pase de gol. Nu am jucat în cinci meciuri din cele 19, pentru că am fost accidentat. Am citit pe internet într-un ziar din Cluj că am făcut o ruptură de ligamente. De fapt, aveam o entorsă, mi s-a umflat glezna, iar în meciul următor eram în lot.

De crezi că nu au reuşit Ioniţă şi Deac în Bundesliga?
Când Ciprian a mers la Schalke, eram mai entuziasmat ca el. E prietenul meu şi eram foarte bucuros. Chiar i-am spus "Mă, tu nu-ţi dai seama unde ai ajuns! Să joci cu casa închisă, să faci duble alături de Raul, de Huntelaar". Cipri e un jucător foarte bine pregătit fizic, dar fotbalul german e total diferit. L-am auzit spunând că nu i s-au dat şanse. Nu sunt de acord, i s-au dat, a jucat şi în Champions League.

A greşit că a revenit în ţară?
A cedat prea uşor. S-a întors în ţară, dar trebuia să lupte mai mult. Înţeleg că nu dorea să piardă Naţionala, dar pentru mine e un pas înapoi. În privinţa lui Ioniţă, nu înţeleg. E tânăr şi nu-l văd în lot. Îl văd doar certându-se cu antrenorul. E relativ aproape de mine, dar nu m-a căutat. Nu că am eu o vârstă, dar nu e interesat, nu-l caută nici pe Sergiu Radu, care stă în acelaşi oraş. Înseamnă că nu vrea să aibă legătură cu românii. Ar trebui să se schimbe puţin. Are un antrenor care dă libertate jucătorilor, l-a reinventat pe Podolski. Poate şi impactul a fost puternic, evoluase doar un sezon în prima ligă.

Am citit un reportaj făcut de Vochin. Antrenorul îi reproşa lui Deac că nu zâmbeşte la antrenamente, că nu e integrat în grup.
Eu sunt un tip sociabil, m-au iubit colegii oriunde am jucat. Poate lui Ciprian i-a fost ruşine să facă glume cu Raul. Am văzut antrenamente ale lui Schalke, iar Raul zâmbeşte indiferent dacă echipa a câştigat sau a pierdut. Trebuie să înveţi de la fiecare. Asta am învăţat şi eu în Germania. Să pot să ies cu capul sus după o înfrângere, să zâmbesc. Dacă tu ştii că ai dat totul, lumea te apreciază.

Cum se vede "U" Cluj din Germania?
S-a văzut bine până în urmă cu ceva săptămâni. Întotdeauna am spus că, dacă patronii ar evita televiziunile şi ar lăsa lumea să-şi facă treaba, s-ar face performanţă.

E şi cazul la "U"?
Astăzi eşti demis, mâine eşti antrenor.

S-a întâmplat şi în Germania?
Nu.

Ce nu merge la Universitatea?
Poate că obiectivul e mult prea îndrăzneţ. Domnul Walter vrea cupele europene, dar poate are o echipă de locul 8. Anul trecut, îmi amintesc că nu retrograda nimeni şi că toate formaţiile din prima ligă aveau câte un obiectiv. Şi acum 12 echipe se bat pentru primele 5 locuri. Ar trebui să fie mai realişti, să o ia pas cu pas. Mi-a plăcut Claudiu Niculescu, te încântă cum joacă la vârsta lui. Şi Tony a început să joace bine, dar a apărut în presă că nu are 20 de ani, ci 35. N-a mai dat gol de atunci.

Cum ar fi sancţionat în Germania gestul lui Machado?
Te suspendă vreo 10 etape!

Ai auzit ca în Germania să se fixeze preţuri imense la bilete pentru a opri suporterii rivalei să vină la meci?
Ne amintim ce a fost în sezonul trecut în Gruia, când din 15.000 de spectatori, 10.000 erau fanii Universităţii! În Germania nu am auzit aşa ceva. Eu consider că ar trebui să colaboreze "U" şi CFR şi să facă un spectacol din care ambele să câştige.

Galeria se leagă la boxe în Bundesliga?
Hai să fim serioşi!

Mai aştepţi un semn de la echipa naţională?
Dacă voi juca până la 38 de ani, şi la 37 de ani şi jumătate voi aştepta să fiu convocat. De ce visez? Pentru că de cinci ani încoace joc constant, am făcut meciuri bune.

Naţionala noastră are aşa valoare încât să nu fie chemat un atacant din liga secundă germană?
Păi, se pare că da! Ne-am înjosi dacă am convoca un fotbalist din liga a doua. Nu-i nimic, am colegi sloveni care participă la turnee finale.

Ce părere ai despre modul în care sunt priviţi Cociş şi Florescu? Cociş e "pila lui Piţurcă", Florescu a fost "omul lui Răzvan".
La George, totul a început după meciul de la Timişoara când a certat publicul. Nu a fost jucătorul cui trebuie. Cred că la echipa naţională trebuie să ai un anumit agent ca să ajungi acolo şi nu înţeleg de ce. George a prins o perioadă când naţionala nu juca extraordinar, dar nu a fost unul dintre fotbaliştii slabi. Cociş a ajuns la 60 de selecţii şi e tot "omul lui Piţurcă". Răzvan a avut o contribuţie foarte mare la calificarea la EURO 2008 şi cred că mai este util. Dacă ar refuza Naţionala, l-ar desfiinţa presa. Dacă vine, îl desfiinţează oricum.

Să încheiem cu un mesaj pentru români.
Le doresc "Sărbători fericite!" alături de cei dragi. Anul viitor să fie unul plin de realizări. Să fie mai optimişti şi mai veseli, că se poate, nu costă nimic.

"Declaraţii nerealiste"
Gabi a urmărit cu atenţie parcursul Oţelului în Liga Campionilor şi a taxat declaraţiile pompoase ale gălăţenilor. "Nu înţeleg de ce se fac declaraţii pe care vrem să le audă alţii, adică fanii, presa, şeful de sus din birou. Trebuie să fii realist. Să declari după ultimul meci că Oţelul a ieşit cu fruntea sus?! N-ai cum să spui aşa ceva!". Jula II a comentat şi zvonurile care-l anunţau pe Dorinel ca posibil antrenor la Duisburg: "M-a sunat un coleg, care auzise vestea. Am încercat să trag de limbă oamenii din birouri, dar n-am aflat nimic. Nu ştiu dacă a fost adevărată înformaţia".

Doi portari pe bancă
Duisburg a început sezonul cu croatul Milan Sasic pe banca tehnică. "A fost demis după 10 etape în care am strâns doar trei puncte. A venit Oliver Reck, un antrenor german respectat", a explicat Gabi. Interesant e că ambii au fost portari. Duisburg joacă în alb-albastru, iar mascota clubului este zebra. "Camera fiicei mele e plină de zebre", a mai spus Gabi. Deşi a avut ca obiectiv promovarea, MSV Duisburg ocupă locul 12 după 19 etape, cu doar 20 de puncte.

CV - Gabi Jula
Data naşterii: 03.01.1980
Locul naşterii: Cluj-Napoca
Post: Atacant
Cele mai importante echipe la care a jucat: "U" Cluj (1998-2006), Oţelul (2006-2008), Energie Cottbus (2008-2011), MSV Duisburg (2011-)
A ocupat în sezonul 2007-2008 locul secund în clasamentul golgheterilor din Liga I, cu 17 goluri. A fost devansat de Dănciulescu (21 goluri).